ICCJ. Decizia nr. 973/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 973/2012
Dosar nr.7949/2/2010
Şedinţa publică din 23 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul I.N. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, contestând respingerea cererii sale de acordare a cetăţeniei române.
Reclamantul a susţinut că nu s-a precizat care dintre condiţiile prevăzute de art. 8 din legea cetăţeniei nu a fost îndeplinită, apreciind că îndeplineşte toate condiţiile deoarece domiciliază legal în România de 19 ani, nu a creat probleme faţă de statul şi poporul român, nu a fost condamnat pentru infracţiuni în România şi în străinătate şi cunoaşte limba română suficient cât să se poată integra în viaţa socială.
Prin Sentinţa civilă nr. 895 din 8 februarie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamantul I.N. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prevederile de art. 8 alin. (1), lit. f) şi g) se referă la cunoaşterea limbii române, deţinerea unor noţiuni elementare de cultură şi civilizaţie românească, în măsură suficientă pentru a se integra în viaţa socială, cunoaşterea prevederilor Constituţiei României şi a imnului naţional.
Pentru verificarea îndeplinirii acestor două condiţii, reclamantul a susţinut un interviu în faţa Comisiei pentru Cetăţenie, în conformitate cu dispoziţiile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 21/1991, în cadrul acestuia dând o probă scrisă din care a rezultat că nu cunoaşte limba română suficient de bine.
Curtea de Apel a mai apreciat că susţinerile care vizează îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. a) - e) din Legea nr. 21/1991 sunt, de asemenea, irelevante în soluţionarea cauzei, întrucât Comisia pentru cetăţenie a constatat că reclamantul îndeplineşte aceste condiţii, respingerea cererii de acordare a cetăţeniei române fiind determinată de neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. e) şi f) din lege.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul I.N. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că atât la proba scrisă cât şi la întrebările de cunoştinţe generale reclamantul a răspuns în proporţie de 70%.
Recurentul apreciază că instanţa de fond a reţinut doar răspunsurile eronate pe care le-a dat la proba scrisă şi orală din cadrul interviului, şi nu a făcut menţiunea că la proba scrisă, deşi cu o caligrafie destul de dificilă, a reuşit să scrie suficient de corect iar la proba de cultură a răspuns corect la majoritatea întrebărilor.
De asemenea, instanţa de fond a considerat că, deşi celelalte condiţii prevăzute de art. 8. alin. (1) lit. a) - e) din Legea nr. 21/1991 sunt îndeplinite, sunt irelevante în soluţionarea cauzei deoarece Comisia pentru Cetăţenie a respins cererea reclamantului pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. e) şi f). Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei şi urmare a coroborării probelor administrate, respectiv înscrisurile depuse să constate că a făcut dovada că posedă noţiuni elementare de cultură şi civilizaţie românească, în măsură suficientă pentru a se integra în viaţa socială.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele în continuare arătate.
Prin acţiunea formulată, recurentul-reclamant a contestat respingerea cererii de acordare a cetăţeniei române, solicitând instanţei admiterea contestaţiei şi „să accepte" cererea sa de acordare a cetăţeniei române.
Înalta Curte constată că prin sentinţa recurată, în mod temeinic s-a reţinut faptul că Ordinul Preşedintelui ANC nr. 113/P din 09 august 2010, prin care a fost respinsă cererea de acordare a cetăţeniei române, este legal, fiind emis cu respectarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 21/1991, neconstituind pentru recurentul-reclamant un act vătămător în sensul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că în urma susţinerii interviului organizat pentru verificarea condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. f) şi g) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, în data de 13 iulie 2010, s-a constatat în mod legal că recurentul-reclamant nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. f) şi g), deoarece nu cunoaşte dispoziţiile fundamentale ale Constituţiei, nu posedă noţiuni elementare de cultură şi civilizaţie românească, în măsură suficientă pentru a se integra în viaţa socială.
Înalta Curte constată că instanţa de fond, aşa cum rezultă din considerentele sentinţei atacate, a analizat toate răspunsurile formulate în cadrul interviului, inclusiv proba scrisă, concluzionând în mod temeinic şi legal că reclamantul nu deţine suficiente cunoştinţe în domeniu pentru a se integra în viaţa socială.
Aşa cum rezultă din consemnările interviului şi din proba scrisă la acelaşi interviu, Comisia pentru Cetăţenie a constatat că recurentul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 8 lit. f) şi g) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991 modificată şi completată, respectiv că „nu ştie să scrie şi să citească în limba română, nu cunoaşte dispoziţiile fundamentale ale Constituţiei, nu posedă noţiuni elementare de cultură şi civilizaţie românească legate de istoria şi geografia poporului român în măsură suficientă pentru a se integra în viaţa socială."
Evaluarea în cadrul interviului de către Comisia pentru Cetăţenie a cuprins atât răspunsurile la întrebările adresate, cât şi cunoştinţele de limbă română din proba scrisă, respectiv proba de citire a unui text în limba română, ocazie cu care s-a constatat că sunt insuficiente cunoştinţele recurentului.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de I.N., împotriva Sentinţei civile nr. 895 din 8 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2012.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 972/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 974/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
