ICCJ. Decizia nr. 2393/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Pretenţii. Fond

R O M A N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2393/2013

Dosar nr. 9832/211/2012

Şedinţa din Camera de Consiliu de la 28 februarie 2013

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului.

Prin cererea înregistrată în data de 30 noiembrie 2010, pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamanta C.I. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin M.F.P. a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea actului din 08 noiembrie 2010 emis de Ministerul Finanţelor Publice, cu obligarea pârâtului să admită cererea reclamantei din 28 octombrie 2010 şi să-i restituie suma de 104 mii de euro sau echivalentul în lei la data plăţii, sumă reprezentând valoarea de piaţă a apartamentului nr. 5 din Cluj-Napoca, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta arată că a solicitat achitarea sumei menţionate anterior determinat de faptul că în urma unor litigii a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995, ca urmare a restituirii în natură a apartamentului către fostul proprietar.

Prin sentinţa civilă nr. 31/2011, Curtea de Apel Cluj a respins cererea reclamantei, ca inadmisibilă.

Prin decizia civilă nr. 6123/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 228 din data de 22 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, in Dosarul nr. 1905/33/2010 s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei in favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

S-a considerat ca obiectul cererii a fost precizat la data de 19 ianuarie 2011 in sensul solicitării preţului de piaţa al imobilului, acţiune întemeiata pe art. 50, 501 din Legea nr. 10/2001, ceea ce atrage competenta instanţei civile, respectiv a judecătoriei.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 20585 din data de 24 octombrie 2012 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca in Dosarul nr. 9832/211/2012 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Cluj Napoca şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii in favoarea Curţii de Apel Cluj.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, in vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătoria a reţinut că reclamanta, prin reprezentantul sau convenţional a arătat in mod expres ca susţine cererea privind anularea actului din 08 noiembrie 2010 emis de Ministerul Finanţelor Publice, cu consecinţa obligării pârâtului să admită cererea reclamantei din 28 octombrie 2010 şi să-i restituie suma de 104 mii de euro sau echivalentul în lei la data plăţii, sumă reprezentând valoarea de piaţă a apartamentului nr. 5 din Cluj-Napoca si cheltuieli de judecată, dorind sa se soluţioneze cererea de către instanţa de contencios administrativ întrucât si vecinii reclamantei au făcut acelaşi demers si au avut câştig de cauza.

S-a mai reţinut ca in mod eronat Curtea de Apel Cluj a considerat ca acţiunea ar fi fost precizata (prin cererea înregistrata la data de 19 ianuarie 2011 si intitulata „dezvoltare a motivelor cererii introductive”) si rezumata doar la pretenţiile financiare, cu atât mai mult cu cat la data pronunţării, 22 martie 2012, era pronunţata si rămasă irevocabila Sentinţa civilă nr. 6909/2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca, prin care a fost respinsa ca neîntemeiata cererea reclamantei de obligare a paratului la restituirea preţului de piaţa, paratul fiind obligat sa plătească reclamantei doar valoarea actualizată a preţului achitat, respectiv suma de 13.178,81 lei, hotărâre a cărei investire cu formula executorie a solicitat-o reclamanta la data de 25 mai 2012.

S-a mai considerat de către Judecătorie că prin declinarea competenţei, a fost încălcată dispoziţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Obiectul cauzei îl constituie obligarea pârâtului Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice la restituirea, către reclamanta C.I. a preţului de piaţă al apartamentului nr. 5 din Cluj-Napoca, dobândit printr-un contract de vânzare cumpărare încheiat in condiţiile Legii nr. 112/1995 şi care a fost desfiinţat definitiv şi irevocabil printr-o hotărâre judecătorească.

Cererea introductivă de instanţă a fost întemeiată formal în drept pe dispoziţiile art. 8, 10 şi 14 din Legea nr. 554/2004, iar la data de 19 ianuarie 2011 (fila 35 Dosar fond nr. 1905/33/2010 ) s-a depus „dezvoltarea motivelor cererii introductive” prin care s-a precizat cadrul procesual, respectiv cerere de restituire a preţului de piaţă al imobilului in temeiul art. 50 şi art. 501 din Legea nr. 10/2001.

Art. 501 din Legea nr. 10/2001 prevede că proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare.

Astfel, in lipsa unei dispoziţii exprese care să atragă competenţa instanţelor de contencios administrativ şi fiscal, in speţă competenţa aparţine instanţei de drept comun, respectiv Judecătoriei Cluj-Napoca, potrivit dispoziţiilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

In ceea ce priveşte reţinerea Judecătoriei Cluj Napoca in sensul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat implicit asupra competenţei materiale, prin trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, aceasta este nefondată, decizia de casare vizând încălcarea dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din C.E.D.O., instanţa ridicând excepţia inadmisibilităţii acţiunii, fără a o pune in discuţia părţilor in condiţiile formulării unei cereri de amânare a cauzei de către reclamantă, sau fără a amâna pronunţarea pentru a se acorda posibilitatea formulării de concluzii scrise.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta C.I. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, in favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2013.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2393/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Pretenţii. Fond