ICCJ. Decizia nr. 2391/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2391/2013
Dosar nr. 568/32/2012
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 28 februarie 2013
Asupra conflictului de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului.
Reclamantul R.M., prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti sub numărul 9038/260/2011 a solicitat in contradictoriu cu pârâta SC O.P. SA să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat de Ministerul Economiei şi Comerţului la data de 1 noiembrie 2006 şi să se dispună anularea cărţii funciare cu privire la dreptul de proprietate asupra acestei suprafeţe de teren.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1 Prin sentinţa civilă nr. 2000 din 27 iunie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 9038/260/2011, Judecătoria Moineşti şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect „fond funciar” Curţii de Apel Bacău, apreciind că actul administrativ contestat este emis de o autoritate centrală, respectiv Ministerul Economiei şi Comerţului.
2.2 Prin Încheierea de şedinţă din data de 16 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II a civilă de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 568/32/2012 s-a admis excepţia de necompetenţă materială cu privire la capătul de cerere privind revendicarea şi radierea dreptului intabulat; s-au disjuns aceste capete de cerere de excepţia de nelegalitate a certificatului de proprietate; s-a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă cu Judecătoria Moineşti in ceea ce priveşte capetele de cerere privind revendicarea şi radierea dreptului de proprietate al pârâtului; s-a disjuns acest capăt de cerere de excepţia de nelegalitate şi s-a trimis dosarul spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-a dispus formarea unui nou dosar asociat având ca obiect excepţia de nelegalitate care a rămas spre competentă soluţionare instanţei iniţial investite.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, in raport de actele dosarului, ascultând şi susţinerile reclamantului, că acţiunea intitulată „plângere” trebuia calificată in temeiul art. 84 C. proc. civ. intr-o acţiune in revendicare, in cadrul căreia reclamantul invocase în prealabil excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, precum şi radierea in urma admiterii revendicării, a dreptului de proprietate al pârâtului din cartea funciară.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Aşa cum s-a reţinut şi de către Curtea de Apel Bacău, obiectul cauzei îl constituie cererea formulată de către reclamantul R.M., intitulată „plângere”, in contradictoriu cu pârâta SC O.P. SA, prin care s-a solicitat a se constata nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat de Ministerul Economiei şi Comerţului la data de 1 noiembrie 2006 şi anularea cărţii funciare cu privire la dreptul de proprietate asupra acestei suprafeţe de teren.
Prin precizarea formulată oral in şedinţa publică din data de 9 octombrie 2012, in faţa Curţii de Apel Bacău, reclamantul a precizat că scopul acţiunii este anularea parţială a titlului de proprietate şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra terenului respectiv.
Înalta Curte ia act că, prin disjungere, a fost investită cu soluţionarea conflictului de competenţă ivit intre Judecătoria Moineşti şi Curtea de Apel Bacău, Secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, doar in ceea ce priveşte soluţionarea capetelor de cerere privind revendicarea şi radierea dreptului intabulat de către pârâtă.
Competenţa generală a instanţei de contencios administrativ, în materia contractului administrativ, rezultă din prevederile art. 8 alin. (2) şi art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar competenţa materială este stabilită prin art. 10 alin. (1) din aceeaşi lege, ori stabilirea dreptului de proprietate, verificarea suprapunerii suprafeţelor de teren deduse judecăţii sau pronunţarea asupra radierii dreptului pârâtei din cartea funciară privesc raporturi juridice de drept civil, nefiind vorba de acte administrative sau alte operaţiuni care să intre sub incidenţa Legii nr. 554/2004.
Şi aceasta cu atât mai mult cu cât, capătul de cerere distinct, vizând anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat de Ministerul Economiei şi Comerţului la data de 1 noiembrie 2006, cu privire la care nu poate opera prorogarea legală de competenţă în sensul art. 17 C. proc. civ., neavând nici caracter accesoriu şi nici incidental, a fost disjuns şi reţinut spre competentă soluţionare de către Curtea de Apel Bacău, secţia civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moineşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a capătului de cerere privind revendicarea şi radierea dreptului intabulat din acţiunea reclamantului R.M. în contradictoriu cu pârâta SC OP. SA – Grup Zăcăminte Moineşti, în favoarea Judecătoriei Moineşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 239/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2524/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
