ICCJ. Decizia nr. 268/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 268/2013
Dosar nr. 131/2/2011
Şedinţa de la 22 ianuarie 2013
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC T.R.E. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii, cultelor şi Patrimoniului Naţional – în prezent Ministerul Culturii, a solicitat anularea Avizului nr. 311/E/ 2009 privind clasarea în Lista Monumentelor Istorice, grupa B a imobilului din, Bucureşti, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în cuantum de 692.193.95 euro echivalent in lei la data plăţii, pentru daunele cauzate reclamantei prin întârzierile determinate de actele administrative ilegale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, după începerea demersurilor la nivelul autorităţilor locale pentru autorizarea lucrărilor de desfiinţare a clădirilor existente pe teren, a solicitat eliberarea avizelor conforme corespunzătoare de la Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor şi că prin Avizul nr. 311/E din 09 ianuarie 2007 a fost declanşată procedura de clasare a imobilului situat în Bucureşti, respectiv imobilul pe care l-a dobândit ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare din data de 22 iunie 2006, cu scopul construirii unui ansamblu imobiliar.
Împotriva Avizului nr. 311/E/ 2009, reclamanta a formulat contestaţie administrativă, iar prin adresa nr. 1828 din 15 iunie 2010 a fost soluţionată contestaţia, menţinându-se emiterea avizului de clasare.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Ministerul Culturii a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă şi lipsită de interes, iar în subsidiar ca nefondată. De asemenea, a invocat excepţiile autorităţii de lucru judecat şi a lipsei de interes la promovarea acţiunii, respinse ca neîntemeiate de către instanţă prin încheierea din 24 octombrie 2011.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 6924 din data de 21 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta SC T.R.E. SRL, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat că, pe baza studiilor întocmite de experţi atestaţi, expertizei unor instituţii de specialitate şi deciziilor luate în comisiile de specialitate (Comisia Zonală a Monumentelor Istorice nr. 12, secţiunea de evidenţă a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi plenul C.N.M.I.), pârâtul Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional a respectat întocmai prevederile Legii nr. 422/2001, republicată, privind etapele procedurii de clasare şi - în calitatea pe care o are, în ceea ce priveşte protejarea patrimoniului cultural – a emis actul atacat în cauză în mod legal şi temeinic, rezultând inexistenţa oricărei culpe a instituţiei pârâte în desfăşurarea procedurii de clasare a imobilului şi în luarea măsurilor privind clasarea propriu-zisă în vederea înscrierii imobilului în Lista Monumentelor Istorice.
Curtea a reţinut că susţinerile reclamantei privind încălcarea dispoziţiilor C. civ. şi Constituţia României, precum şi din C.E.D.O. privind ocrotirea dreptului de proprietate privată sunt neîntemeiate, având în vedere că instituirea unui regim special al monumentelor istorice nu poate fi apreciat drept o limită exorbitantă a dreptului de proprietate privată, nefiind interzisă exercitarea atributelor acestui drept, posesie, folosinţă şi dispoziţie, singura limitare fiind asupra modului în care urmează a fi consolidată construcţia, cu respectarea prescripţiilor menţionate în cuprinsul raportului de specialitate efectuat de expert atestat în cadrul Institutului Naţional al Monumentelor Istorice, care prevalează asupra memoriului prezentat de către reclamantă în sprijinul criticilor de nelegalitate.
De asemenea, instanţa de fond nu a reţinut ca motiv de nelegalitate a avizului împrejurarea că, de la emiterea avizului favorabil de clasare, timp de 12 luni imobilul este afectat de regimul monumentelor istorice, respectiv până la soluţionarea irevocabilă a prezentei cauze, având în vedere că acesta este un efect al emiterii actului în cauză, iar nu o cauză de nelegalitate preexistentă emiterii acestuia.
3. Recursul declarat împotriva hotărârii instanţei de fond
Împotriva Sentinţei civile nr. 6924 din data de 21 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII – a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC T.R.E. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În susţinerea recursului, recurenta-reclamantă a susţinut faptul că instanţa de fond a analizat superficial cererea privind nelegalitatea avizului nr. 311/E/ 2009, faţă de termenul prevăzut de art. 14 pct. 2 din Legea nr. 422/2001 prin care se limitează în timp procedura de clasare a imobilelor cu valoare istorică.
A mai arătat, de asemenea, că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra cererii privind despăgubirile solicitate.
Intimatul-pârât a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate, ca fiind temeinică şi legală.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, mai înainte de a analiza motivele de recurs formulate, a constatat că recursul nu a fost timbrat, deşi recurenta a fost citată cu menţiunea achitării taxei datorate pentru soluţionarea recursului declarat, conform dovezii anexate la fila 7 din dosar.
Înalta Curte reţine că în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 2 lei şi cu 0,15 lei timbru judiciar.
Având în vedere faptul că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia ce-i revenea, conform prevederilor legale arătate, Curtea va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 şi, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de SC T.R.E. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 6924 din 21 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 263/2013. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 2707/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
