ICCJ. Decizia nr. 2719/2013. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2719/2013
Dosar nr. 215/33/2011
Ședința publică din 5 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 722 din 6 decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC S. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. – Garda Financiară, prin care solicita anularea Deciziei nr. 4288/ CJ din 2 ianuarie 2011, prin care s-a dispus respingerea plângerii prealabile formulate de reclamantă împotriva procesului verbal din 27 decembrie 2010, înregistrat la Garda Financiara Cluj la 28 decembrie 2010, ca fiind nelegală şi netemeinică, anularea ca nefondat a procesului verbal din 27 decembrie 2010, înregistrat la Garda Financiară Cluj la 28 decembrie 2010, anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 42881703117 din 3 ianuarie 2011 şi a tuturor măsurilor luate/dispuse prin decizia menţionată; suspendarea efectelor Actului de control – Procesul verbal din 27 decembrie 2010 întocmit de Garda Financiară, secţia Cluj, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii de plată la bugetul de stat în sumă de 1.542.996 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Procesul verbal din 27 decembrie 2010 a fost încheiat cu ocazia efectuării unui control inopinat la sediul reclamantei, reţinându-se cu acest prilej că sumele constituind contravaloarea primelor de asigurare suportate de SC S. SRL pentru salariaţii proprii reprezintă venituri de natură salarială sau asimilate acestora, iar reclamanta avea obligaţia să calculeze, să reţină şi să plătească impozitele şi contribuţiile aferente către bugetul de stat consolidat.
Prin Decizia nr. 4288/ CJ din 25 ianuarie 2011 s-a respins plângerea formulată de reclamantă reţinându-se că procesul verbal atacat nu reprezintă titlu de creanţă, fiind un act premergător emiterii actului administrativ fiscal.
În privinţa reclamantei procesul verbal întocmit de pârâtă, contestat în prezenta cauză, a fost valorificat de organele fiscale prin întocmirea raportului de inspecţie fiscală din 31 octombrie 2011 şi emiterea deciziei de impunere.
Prin Decizia nr. 978F/ CJ din 31 octombrie 2011, s-au stabilit obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală. Din momentul existenţei acestor acte, ele produc efecte juridice de sine stătătoare, procesul verbal contestat stabilind doar unele fapte şi împrejurări din activitatea reclamantei, care ulterior au fost valorificate de organele fiscale prin emiterea procesului de inspecţie fiscală şi a deciziei sus arătate.
Prin emiterea deciziei de impunere, practic organul fiscal a înţeles să valorifice constatările cuprinse în procesul verbal atacat, acest din urmă act respectiv decizia având aptitudinea de a produce efecte juridice.
Legalitatea şi oportunitatea măsurilor stabilite pot fi analizate în cadrul soluţionării unei eventuale plângeri împotriva actului administrativ care s-a întemeiat pe constatările cuprinse în document, respectiv în procesul verbal.
Prin emiterea deciziei de impunere rezultă că procesul verbal a cărui suspendare se solicită este un act premergător, care nu produce efecte juridice prin el însăşi, ci stă la baza sesizării altor organe ale statului, acestea din urmă fiind competente să aprecieze şi să dispună măsuri împotriva societăţii comerciale.
Potrivit teoriei dreptului administrativ o caracteristică esenţială a actului administrativ este aceea de a da naştere, modifica sau stinge raporturi juridice, respectiv de a crea drepturi şi obligaţii.
Raportat la prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori interes legitim printr-un act administrativ, se poate adresa instanţei de contencios administrativ”, acţiunea se impune a fi respinsă, actul atacat fiind unul premergător emiterii actelor administrative, în speţă a deciziei din 31 octombrie 2011; ceea ce produce efecte juridice acum este decizia de impunere şi procesul de inspecţie fiscală.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă a susţinut în esenţă că în mod greşit s-a reţinut prin sentinţa atacată faptul că procesul verbal din 27 decembrie 2010 ar fi un act premergător emiterii titlului de creanţă şi că obligaţiile fiscale suplimentare de plată au fost stabilite prin Decizia nr. 897/F/ CJ din 31 octombrie 2011, acesta fiind actul care a fost emis pentru valorificarea aspectelor reţinute prin emiterea procesului verbal de inspecţie fiscală, decizia având aptitudinea de a produce efecte juridice.
Consideră recurenta că atât procesul verbal din data de 27 decembrie 23010 cât şi Decizia nr. 4288/ CJ din 25 ianuarie 2011 sunt acte administrative fiscale care în baza probelor administrate în cauză, trebuiau anulate de către instanţa de fond, având în vedere că erau îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate ale unei acţiuni în contencios administrativ, invocând în acest sens dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 554/2004 cât şi dispoziţiile art. 41 din O.G. nr. 92/2003 privind C. fisc.
Apreciază recurenta că prin respingerea cererii de chemare în judecată i-a fost încălcat accesul liber la justiţie cât şi dreptul la apărare, drepturi fundamentale garantate de Constituţia României cât şi de C.E.D.O.
Pe fondul cauzei, recurenta-reclamantă a susţinut că procesul-verbal din 27 decembrie 2010 încheiat în urma controlului efectuat de reprezentanţii Gărzii Financiare, secţia Cluj, este nelegal întrucât aceştia nu au dreptul de a stabili sume ce reprezintă impozite şi orice alte contribuţii iar pe de altă parte, suma de 1.542.996 lei reprezentând calculul impozitelor şi contribuţiilor aferente veniturilor de natură salarială, respectiv a primelor de asigurare achitate de către SC S. SRL angajaţilor proprii nu este datorată, acestea fiind cheltuieli deductibile, concluzie confirmată şi de expertiza contabilă efectuată în cauză.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.
În speţă, procesul verbal seria din 27 decembrie 2011 a cărui anulare s-a solicitat de către recurenta-reclamantă, reprezintă un act administrativ de control operativ şi inopinat, fără a avea trăsăturile unui act administrativ, astfel cum este acesta definit de dispoziţiile Legii nr. 554/2004, neproducând efecte juridice, respectiv nu dă naştere, nu modifică sau stinge raporturi juridice şi nu creează drepturi sau obligaţii.
Fiind un act premergător, acesta nu produce efecte prin el însuşi, ci stă la baza sesizării altor organe ale statului, acestea din urmă fiind competente să aprecieze şi să dispună măsuri cu caracter civil sau penal împotriva societăţii comerciale controlate.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, organele acesteia, constatând împrejurări din care rezultă săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal, întocmesc procese verbale prin care stabilesc implicaţiile fiscale ale acestora, în baza cărora sesizează organele de urmărire penală competente şi dispun, în condiţiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare instituirea măsurilor asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire.
Procesul-verbal în cauză, reprezintă un act de control operativ inopinat care potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (3) şi (5) din H.G. nr. 1324/2009 pot cuprinde evaluări ale prejudiciului fiscal, pe baza stabilirii implicaţiilor fiscale determinate de sustragerea de la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume de natură fiscală, datorate bugetului general consolidat, fără calcularea de obligaţii accesorii acestora, acest act neconstituind titlu de creanţă fiscală.
Potrivit dispoziţiilor art. 85 din O.G. nr. 92/2003 doar declaraţia fiscală şi decizia de impunere constituie titlu de creanţă prin care se stabilesc obligaţiile bugetare suplimentare.
Prin urmare, neavând natura juridică a unui act administrativ, fiind doar un element premergător emiterii unui act administrativ fiscal, procesul verbal încheiat de Garda Financiară nu stabileşte un raport obligaţional între contribuabil şi bugetul de stat în sensul art. 21 din O.G. nr. 92/2003 republicată şi în consecinţă, acestuia nu îi este aplicabilă procedura prevăzută de dispoziţiile art. 205 din aceeaşi ordonanţă.
În speţă, astfel cum s-a reţinut în mod corect de către instanţa de fond, procesul verbal întocmit de intimata-pârâtă Garda Financiară-Secţia Cluj, a fost valorificat de organele fiscale prin întocmirea raportului de inspecţie din 31 octombrie 2011 şi emiterea deciziei de impunere din 31 octombrie 2011 prin care s-au stabilit obligaţii fiscale suplimentare de plată în sarcina recurentului-reclamant.
Împotriva acestor acte, respectiv a raportului de inspecţie fiscală cât şi a deciziei de impunere, care reprezintă titlu de creanţă, recurentul-reclamant are posibilitatea contestării conform dispoziţiilor art. 205 din O.G. nr. 92/2003 republicată şi ulterior decizia emisă în soluţionarea contestaţiei poate fi contestată la instanţa de contencios administrativ.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reţinând că hotărârea atacată în cauză este legală şi temeinică, neexistând motive de casare sau de modificare a acestora, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S. SRL, prin administrator judiciar H.B. I. SRL, împotriva Sentinţei civile nr. 722 din 6 decembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2707/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2734/2013. Contencios → |
|---|
