ICCJ. Decizia nr. 29/2013. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 29/2013
Dosar nr. 2179/54/2011
Şedinţa publică din 8 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamanta N.M., în contradictoriu cu pârâții pârâți C.C.S.D., PreȘedintele C.C.S.D., a solicitat amendarea Preşedintelui Comisiei Centrale, cu amenda de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, pana la executarea obligaţiei de a emite decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat in Craiova, Judeţul Dolj, obligaţie dispusa prin Sentinţa nr. 119 din 10 martie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, definitiva si irevocabilă prin respingerea recursului conform Deciziei nr. 5365 din 02 decembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casație Și Justiție, obligarea Comisiei Centrale la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de despăgubiri de întârziere si la plata cheltuielilor de judecata.
La data de 02 decembrie 2011 reclamanta a depus precizare la acţiune, solicitând în temeiul dispoziţiile 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Preşedintelui Comisiei Centrale.
La termenul din 16 martie 2012, reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul că solicită restrângerea obiectului acţiunii, respectiv amendarea Preşedintelui Comisiei Centrale, cu amendă în cuantum de 20% din salariul brut pe economie, pentru neexecutarea titlului şi nerespectarea obligaţiei de a emite decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, jud. Dolj, obligaţie dispusă prin Sentinţa civilă nr. 119 din 10 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă 53 din 07 ianuarie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 1008 din 31 octombrie 2012, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea formulată Și precizată de reclamanta N.M. în contradictoriu cu pârâţii C.C.S.D., PreȘedintele C.C.S.D., D.D., C.M.S., G.T.N., A.M., A.MB., O.V., D.B., L.A., O.P.Și C.A.D.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că deȘi potrivit art. 24 alin. (1) din L.C.A., se aplică amendă la cererea persoanei vătămate, conducătorului autorităţii, în speță, aşa cum rezultă din Decizia Primului Ministru nr. 265 din 23 mai 2012, doamna D.D. a fost eliberată din funcţia de preşedinte al A.N.R.P., motiv pentru care urmează să se respingă acţiunea faţă de aceasta. Cum reclamanta şi-a precizat acţiunea numai cu privire la această persoană, instanţa a constatat că nu se mai impune analizarea excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la celelalte persoane chemate în judecată.
Pe fondul cauzei, prima instanță, având în vedere că prin O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul al VII- lea "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, activitatea de emitere a titlurilor de proprietate este suspendata pentru o perioada de 6 luni, a apreciat că nu sunt îndeplinite la momentul pronunţării condiţiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din L.C.A.
S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că această răspundere funcţionează numai ca sancţiune a stării de inerţie, or, în prezentul litigiu, fiind suspendata prin lege activitatea paraţilor de emitere a titlurilor de despăgubire, nu se poate retine existenta unei atitudini de pasivitate a acestora, care sa fie sancţionabila.
În ceea ce priveşte susţinerile reclamantei pe fondul dreptului sau, față de caracterul special al procedurii prevăzute de art. 24 alin. (1) din L.C.A., instanţa a reţinut că nu pot fi avute în vedere, deoarece nu vizează soluţii similare in aceasta procedura speciala.
3. Recursul reclamantei
Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, arătând că instanţa a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului.
Recurenta a arătat că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a O.U.G. nr. 4/2012, având în vedere că executarea hotărârii judecătoreşti a fost amânată timp de peste un an, până la data intervenirii O.U.G. nr. 4/2012.
De asemenea, s-a arătat că în mod greşit instanţa a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei prevăzute cu titlu de despăgubiri pentru întârziere, criticând lipsa de rol activ a instanţei de fond în ceea ce priveşte administrarea probatoriului necesar dovedirii prejudiciului suferit de reclamantă.
De asemenea, s-a arătat că hotărârea este nemotivată, fapt ce rezultă din afirmaţia instanţei, în sensul că „nu va avea în vedere argumentele reclamantei”, pe care le-a înlăturat, dar fără a motiva această soluţie. nejustificat de mari față de obiectul cauzei Și a muncii îndeplinite de avocat.
II. Considerentele Înaltei Curți a asupra recursului
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Înalta Curte constată că obiectul cauzei deduse judecăţii îl reprezintă aplicarea amenzii prevăzute de dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 republicată, Preşedintelui Comisiei Centrale până la executarea obligaţiei de a emite decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, Judeţul Dolj, obligaţie dispusa prin Sentinţa nr. 119 din 10 martie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, definitiva si irevocabilă prin respingerea recursului conform Deciziei nr. 5365 din 02 decembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casație Și Justiție, precum şi obligarea Comisiei Centrale la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de despăgubiri de întârziere şi la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”.
O.U.G. nr. 4/2012, articol unic prevede că „La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul al VII- lea "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea a I- a, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare”.
Prin O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012, privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Titlul al VII- lea „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei şi unele măsuri adiacente, a fost suspendată până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi a procedurilor de evaluare a imobilelor pentru care se acordă despăgubiri.
Înalta Curte arată că potrivit art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, în cazul neexecutării unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţa de contencios administrativ, prin care o autoritate administrativă a fost obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze o operaţiune administrativă, se poate aplica conducătorului autorităţii o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, iar reclamantul are drept la despăgubiri.
Ambele categorii de sancţiuni, respectiv amenda şi despăgubirile, constituie forme ale răspunderii juridice, ca garanţie a realizării dreptului de către subiectele de drept cărora le incumbă o anumită obligaţie.
Răspunderea juridică are natura unei obligaţii de a suporta consecinţele legii pentru săvârşirea unei fapte ilicite care are ca funcţie atât repararea prejudiciului cauzat, cât şi sancţionarea celui vinovat de neîndeplinirea unei obligaţii.
Pentru antrenarea răspunderii juridice trebuie îndeplinite, cumulativ, o serie de condiţii, între acestea fiind o faptă culpabilă şi vinovăţia celui care a cauzat prejudiciul.
Neîndeplinirea obligaţiei de a executa o hotărâre judecătorească în termenul prevăzut de lege se poate circumscrie noţiunii de faptă culpabilă de natură a antrena aplicarea amenzii şi a obliga la plata despăgubirilor reglementate de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Dar, pentru a se dispune aplicarea celor două categorii de sancţiuni trebuie să se dovedească şi existenţa vinovăţiei celui obligat, respectiv acesta să fi avut o vină în neexecutare.
În cauza analizată lipseşte acest ultim element esenţial al răspunderii juridice, potrivit celor ce se vor explica mai jos.
La aprecierea vinovăţiei în neexecutarea sentinţei Curţii de apel, urmează a se avea în vedere complexitatea etapelor procedurale reglementate de Titlul al VII- lea din Legea nr. 247/2005, numărul extrem de mare de dosare înregistrate la Comisia Centrală, entitate care are competenţa de a analiza dispoziţiile şi dosarele de notificare pentru toţi solicitanţii din ţară.
În raport de aceste circumstanţe, nu se poate considera că pârâta a avut o atitudine culpabilă, de pasivitate.
De altfel, în jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg, s-a explicat că atunci când autorităţile sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească şi nu îndeplinesc această obligaţie, în vederea aplicării unei sancţiuni trebuie să se ţină seama de circumstanţele specifice fiecărui caz, precum şi atitudinea autorităţilor, de eventuala inerţie a acestora.
Or, în cauza prezentă, până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 care a suspendat emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie şi procedurile de evaluare, împrejurările enunţate mai sus sunt de natură a justifica întârzierea în executare, situaţie în care nu se poate reţine starea de inerţie a autorităţii şi prin urmare culpa acesteia.
De asemenea, mai trebuie precizat că prin Decizia nr. 1566/2009 publicată în M. Of. nr. 26/2010, Curtea Constituţională a României, respingând excepţia de neconstituţionalitate a art. 24 din Legea nr. 554/2004, în considerentele deciziei a relevat că aplicarea amenzii prevăzute de acest text de lege este consecinţa neexecutării culpabile a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţia României, de la data publicării, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii, iar în baza jurisprudenţei constante a curţii puterea obligatorie este ataşată şi considerentelor unei decizii.
Or, faţă de împrejurările enunţate mai sus, respectiv procedura complexă de verificare şi evaluare a dosarelor, raportată la numărul foarte mare de dosare ce trebuie soluţionate, nu se poate aprecia că a existat o conduită culpabilă a autorităţii pe perioada până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012.
Înalta Curte arată că prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 s-au suspendat procedurile de evaluare şi de emitere a titlurilor de despăgubire, astfel că legiuitorul a instituit un tratament unitar pentru toate persoanele ale căror dosare se află în curs de soluţionare la C.C.S.D.
Această reglementare este de natură a oferi un remediu legislativ temporar, până la adoptarea unor măsuri cu caracter general menite să înlăture disfuncţionalităţile mecanismului de restituire sau despăgubire, urmând ca statul, cu respectarea hotărârii pilot a C.E.D.O., pronunţată în cauza A. ş.a., să aleagă măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale ale celor îndreptăţiţi.
Instanţa de control judiciar constată că în mod corect s-a reţinut prin sentinţa atacată că nu sunt îndeplinite la momentul pronunţării, condiţiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru aplicarea sancţiunii amenzii.
Întrucât neexecutarea hotărârii a fost impusă de dispoziţiile O.U.G. nr. 4/2012, prin care s-a dispus suspendarea temporară a emiterii titlurilor de despăgubire, ca şi a celorlalte operaţiuni, criticile recurentei cu privire la neaplicarea acestor dispoziţii legale, în cazul procedurii de executare silită specială prevăzută de art. 24, sunt nefondate.
În mod corect a reţinut instanţa de fond că d in acest punct de vedere, având în vedere că finalitatea sancţiunii pecuniare prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 nu se poate realiza, nu poate fi primită solicitarea reclamanţilor privind amendarea preşedintelui comisiei centrale cu amendă în cuantum de 20 % din salariul minim brut pe economie pentru perioada 02 ianuarie 2011 – 15 martie 2012, şi nici obligarea comisiei la despăgubiri în cuantum de 50.000 cu titlu de despăgubiri pentru întârziere, fiind evident că, în condiţiile intervenţiei impedimentului legal în emiterea titlului de despăgubire, astfel de sancţiuni, nu pot asigura realizarea scopului avut în vedere de legiuitor la adoptarea textului legal, acela de a asigura executarea hotărârii irevocabile.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de N.M. împotriva Sentinţei civile nr. 1008 din 31 octombrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2852/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2927/2013. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
