ICCJ. Decizia nr. 3535/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3535/2013
Dosar nr. 811/36/2010
Şedinţa publică de la 21 martie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin Decizia civilă nr. 303/CA din 20 mai 2011, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 309/36/2010, a fost anulată ca netimbrată contestaţia în anulare formulată de recurentul B.I. împotriva Încheierii din 15 februarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 1658/36/2006 în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare contestatorul B.I.
2. Hotărârea curţii de apel
Prin Decizia nr. 128CA din 23 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa a fost constatată perimată cauza de face obiectul contestaţiei în anulare formulate de contestatorul B.I., împotriva Deciziei civile nr. 330/CA din 20 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 309/36/2010, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin Încheierea pronunţată în şedinţă publică din 27 septembrie 2010, Curtea de Apel Constanţa a suspendat judecata cauzei pentru lipsa nejustificată a părţilor.
De la această dată, timp de un an de zile nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură din vina exclusivă a persoanelor interesate.
La data de 28 noiembrie 2011, în conformitate cu dispoziţiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ., s-a întocmit referat pentru constatarea perimării de drept a contestaţiei.
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, iar potrivit alin. (3), în materie comercială termenul de perimare este de şase luni.
În cauza dedusă judecăţii instanţa sesizată cu soluţionarea contestaţiei în anulare a reţinut că nu s-a îndeplinit în această perioadă vreun act de procedură care să întrerupă perimarea, astfel încât în conformitate cu dispoziţiile art. 252 C. proc. civ., instanţa a constatat perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.I.
3. Recursul declarat de B.I.
Împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimată contestaţia în anulare formulată, B.I. a declarat recurs, criticând ca nelegală şi netemeinică hotărârea instanţei.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, a constatat că recursul nu a fost timbrat, deşi recurentul a fost citat cu menţiunea achitării taxei datorate.
Înalta Curte reţine că în conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 5 RON şi cu 0,15 RON timbru judiciar conform prevederilor O.G. nr. 32/1995, modificată prin Legea nr. 123/1997.
Având în vedere faptul că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia ce-i revenea, conform prevederilor legale arătate, Curtea va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 şi, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul formulat de B.I. împotriva Sentinţei nr. 128/CA din 23 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3534/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3536/2013. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
