ICCJ. Decizia nr. 351/2013. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Obligaţia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 351/2013
Dosar nr. 855/39/2011
Ședința publică din 24 ianuarie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată de prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta C.E. a chemat în judecată pe pârâţii Baroul Suceava şi Uniunea Naţională a Barourilor din România solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea Deciziei nr. 40 din 13 ianuarie 2011 emisă de primul pârât şi a Deciziei nr. 41 din 08 iulie 2011 emisă de cel de-al doilea pârât şi să îl oblige pe primul pârât să emită decizia prin care să fie primită în profesia de avocat cu scutire de examen.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat faptul că îndeplineşte condiţiile impuse de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen, însă pârâtul Baroul Suceava nu a soluţionat favorabil cererea sa, pe considerentul că nu s-a prezentat la procedura de verificare a cunoştinţelor cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
În opinia reclamantei, dispoziţia legală anterior menţionată nu trimite la prevederile din Statutul profesiei de avocat, motiv pentru care cererea sa nu intră sub incidenţa art. 21 alin. (2) din acest act administrativ cu caracter normativ.
Ca atare, refuzul de a se prezenta la susţinerea unei verificări nelegale este justificat şi nu poate determina respingerea cererii sale de primire în profesie cu scutire de examen.
Pârâţii au formulat întâmpinări în cauză, în care au solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, întrucât soluţia adoptată de aceştia în privinţa cererii reclamantei este conformă cu dispoziţiile legale aplicabile în materie.
1. Hotărârea Curţii de Apel
Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 418 din 08 decembrie 2011, a admis acţiunea reclamantei C.E., a anulat Decizia nr. 40 din 13 ianuarie 2011 şi Decizia nr. 41 din 08 iulie 2011 emise de pârâţi şi a obligat pârâtul Baroul Suceava să emită decizia de primire a reclamantei în profesia de avocat cu scutire de examen.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamanta a depus la Baroul Suceava cerere de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen, iar prin adresa din 11 noiembrie 2010 a fost convocată de acest pârât în vederea verificării cunoştinţelor referitoare la legislaţia profesiei de avocat.
Partea nu a dat curs convocării, motivând refuzul său prin faptul că îndeplineşte condiţiile impuse de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru a fi primită în profesia de avocat şi că nu înţelege să participe la o examinare scrisă.
Ca urmare a neprezentării reclamantei în vederea susţinerii testului grilă cuprinzând întrebări din legislaţia profesiei de avocat, pârâtul Baroul Suceava a emis Decizia nr. 40 din 13 ianuarie 2011 prin care a respins cererea reclamantei. Această soluţie a fost menţinută şi de către pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România care a procedat la respingerea contestaţiei reclamantei prin Decizia nr. 41 din 08 iulie 2011.
Curtea de apel a apreciat că, în speţa de faţă, reclamanta a probat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.
În concret, este suficient faptul că solicitantul a exercitat una dintre profesiile indicate în textul legal aflat în discuţie timp de 10 ani, întrucât se poate prezuma că acest termen este îndestulător pentru dobândirea cunoştinţelor necesare exercitării profesiei de avocat.
În concepţia judecătorului fondului, art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat nu trebuie interpretat în sensul că atribuie Consiliului Baroului dreptul de a organiza o testare a solicitanţilor sub forma unui examen scris.
În sprijinul acestei interpretări juridice, prima instanţă a făcut trimitere şi la jurisprudenţa Înaltei Curţi pe problema de drept aflată în analiză care a statuat că textul legal conferă solicitantului un drept şi nu o facultate sau o posibilitate de a trece fără examen în profesia de avocat.
O soluţie contrară, fără argumente consistente care să justifice declanşarea procedurii de schimbare a practicii judiciare, ar genera divergenţe de jurisprudenţă ce ar avea ca efect un climat de incertitudine şi insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (2) din Constituţia României şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Baroul Suceava şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, care au solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Întrucât în memoriile de recurs au fost formulate motive de recurs comune, instanţa de control judiciar va proceda la prezentarea şi la analizarea acestora în mod grupat.
În motivarea căii extraordinare de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenţii au susţinut faptul că sentinţa contestată este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 şi ale art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat.
În dezvoltarea acestui motiv de modificare au fost prezentate de către recurenţi următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:
Art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 nu conferă intimatei un drept necondiţionat de a accede în profesia de avocat cu scutire de examen, ci doar o vocaţie ce trebuie corelată cu condiţia de a face dovada însuşirii corespunzătoare a cunoştinţelor legate de modul de organizare al acestei profesii.
Art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat este incident în prezenta cauză, iar acesta nu vine în contradicţie cu norma supletivă anterior enunţată. El conferă Consiliului Baroului dreptul de a proceda la verificarea cunoştinţelor solicitanţilor, aspect consacrat şi în practica judiciară recentă a Înaltei Curţi.
Ca atare, singura exigenţă a legii naţionale aplicabile în materie priveşte soluţionarea obiectivă, transparentă şi unitară a cererilor de primire în profesie, cu scutire de examen, partea fiind pusă la adăpost de un posibil abuz al autorităţii competente.
Din această perspectivă nu se poate reţine susţinerea judecătorului fondului în sensul că, prin procedura aplicată reclamantei, au fost încălcate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Recurenţii au concluzionat în sensul că actele administrative contestate au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legale şi regulamentare anterior nominalizate, dar şi cu Ghidul aprobat prin Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, ce conţine norme procedurale detaliate în privinţa modului de soluţionare a unor astfel de cereri.
3. Apărările formulate de intimata C.E.
Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate şi a arătat că îşi însuşeşte argumentele prezentate de prima instanţă în motivarea sentinţei atacate (a se vedea filele 13-15 dosar).
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi şi a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Intimata-reclamantă a investit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea având ca obiect anularea Deciziei nr. 40 din 13 ianuarie 2011 emisă de Consiliul Baroului Suceava şi a Deciziei nr. 41 din 08 iulie 2011 emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România.
Prima instanţă a admis acţiunea pentru argumentele prezentate la pct. 1 alin. (2) din prezenta decizie.
Problema de drept dedusă judecăţii vizează legalitatea refuzului exprimat de recurenţi în legătură cu cererea intimatei C.E. de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.
Actele administrative emise de recurenţi în soluţionarea acestei cereri s-au fundamentat pe dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, pe cele ale art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, adoptat la data de 25 septembrie 2004 şi ale Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului Uniunii Naâionale a Barourilor din România.
Potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, în forma în vigoare la data formulării cererii intimatei:
a) „La cerere poate fi primit în profesie cu scutire de examen (...)
b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurist consult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.”
Art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat prevede că:
„(2) În cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.”
În preambulul Deciziei nr. 40 din 13 ianuarie 2011, Consiliul Baroului Suceava a reţinut faptul că petenta îndeplineşte condiţiile formale pentru primirea în profesie, sub aspectul vechimii în funcţia de magistrat, aşa cum impune dispoziţia legală anterior citată, şi că nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care să o facă nedemnă pentru profesia de avocat.
De asemenea, s-a mai arătat faptul că petenta a precizat în scris că nu se va prezenta pentru a participa la verificarea cunoştinţelor cu privire organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
Într-adevăr, pe acest ultim aspect, cele consemnate în preambulul deciziei sunt corecte: prin cererea înregistrată în 3 decembrie 2010 la Baroul Suceava (aflată la fila 7 dosar fond), intimata a precizat că nu va susţine testul grilă stabilit de recurentă.
Înalta Curte apreciază că prin exprimarea refuzului explicit de a se prezenta în faţa Consiliului Baroului şi a comunica cu acesta intimata nu şi-a dovedit loialitatea faţă de profesia de avocat în care doreşte să acceadă.
Totodată, instanţa de control judiciar reţine că legiuitorul, prin edictarea unei norme juridice permisive (art. 16 alin. (2), sub forma sintagmei „poate fi primit în profesie”, a conferit organului de conducere al baroului un drept de apreciere în legătură cu primirea în profesie, cu scutire de examen.
Din actele dosarului rezultă faptul că în cauză nu s-au impus condiţii suplimentare celor prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, deoarece recurentul Baroul Suceava nu a intenţionat să organizeze un examen profesional, ci doar o verificare scrisă din legislaţia ce vizează exercitarea efectivă a profesiei de avocat, fără să analizeze cunoştinţele profesionale generale ale solicitantului, cunoştinţe pe care legiuitorul le-a prezumat că au fost dobândite în perioada celor 10 ani de exercitare a uneia dintre profesiile nominalizate de textul legal aflat în discuţie.
Aşadar, reglementarea al cărui beneficiu l-a invocat intimata-reclamantă nu exclude organizarea unei verificări a cunoştinţelor solicitantului în legătură cu profesia pe care intenţionează să o exercite, fără ca prin aceasta să se poată ajunge la organizarea unui examen propriu-zis care să prevadă barem şi punctaj.
Această interpretare juridică a fost făcută de Înalta Curte şi cu ocazia soluţionării unor cereri similare cu cea a intimatei-reclamante.
În cauza de faţă nu s-a organizat examen pentru primirea în profesia de avocat, ceea ce ar fi contravenit, într-adevăr, dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, deoarece nu s-a stabilit punctaj şi nici barem de examinare. În plus, în bibliografia indicată de recurent au fost trecute doar Legea nr. 51/1995, republicată, Statutul profesiei de avocat şi Codul deontologic al avocaţilor din U.E (a se vedea fila 9 dosar fond).
Ca atare, contrar celor statuate de judecătorul fondului, instanţa de control judiciar apreciază că refuzul primirii intimatei-reclamante în profesia de avocat cu scutire de examen este unul justificat, prin raportare la textul legal anterior enunţat.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) Și alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursurile, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea reclamantei C.E. ca neîntemeiată.
Instanţa de control judiciar, în raport de dispoziţiile art. 274 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., va obliga intimata-reclamantă la 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă Uniunea Naţională a Barourilor din România.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Baroul Suceava şi Uniunea Naţională a Barourilor din România împotriva Sentinţei nr. 418 din 8 decembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că, respinge acţiunea reclamantei C.E. ca neîntemeiată.
Obligă intimata-reclamantă la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurenta – pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România, cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3504/2013. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 3521/2013. Contencios → |
|---|
