ICCJ. Decizia nr. 3543/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3543/2013
Dosar nr. 23301/299/2011
Şedinţa de la 21 martie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată adresată Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamantul Ministerul Administraţiei şi Internelor, în prezent Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România-Frăţia, evacuarea pârâtei din spaţiile în suprafaţă de 1.359,01 mp, situate în imobilul din Bucureşti, P.R., sector 1, Corpul D.
În cauză pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a Guvernului României, solicitând ca în situaţia admiterii cererii reclamantei să fie obligat acesta fie să fie repusă în dreptul de administrare şi folosinţă a vechiului sediu al C.N.S.L.R. din strada A.M., sector 1, Bucureşti, fie să fie acordat un alt spaţiu corespunzător în care să îşi desfăşoare activitatea.
Chematul în garanţie Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, excepţia lipsei capacităţii juridice a Guvernului şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
2. Hotărârea judecătoriei
Prin Sentinţa nr. 11802 din 21 iunie 2012 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocată de chematul în garanţie Guvernul României şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de chemare în garanţie în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Instanţa a disjuns cererea principală având ca obiect evacuarea şi a dispus formarea unui nou dosar, acordând termen în cauza reţinută spre soluţionare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin cererea de chemare în garanţie pârâtul a solicitat obligarea chematului în garanţie să emită un act administrativ prin care să i se atribuie un imobil în administrare, obiect care se circumscrie dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Instanţa a concluzionat că litigiul se încadrează în noţiunea de contencios administrativ, iar în această cauză nu poate opera prorogarea legală de competenţă, întrucât norma specială incidentă în cauză, respectiv Legea contenciosului administrativ, stabileşte expres instanţa competentă a soluţiona cauza.
3. Hotărârea curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 6460 din 13 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Ministerul Administraţiei şi Internelor în contradictoriu cu pârâta Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România - Frăţia şi chematul în garanţie Guvernul României, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Constatându-se ivit un conflict negativ de competenţă a fost înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a constatat că a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de chemare în garanţie care potrivit art. 63 alin. (1) C. proc. civ. se judecă o dată cu cererea principală.
Constatând că cererea principală are ca obiect evacuarea pârâtei din spaţiile în suprafaţă de 1.359,01 mp, care se găsesc în imobilul situat în municipiul Bucureşti, P.R., sector 1, corpul D, iar prin cererea de chemare în garanţie, pârâta a solicitat ca în situaţia admiterii cererii reclamantului, să fie obligat chematul în garanţie fie să fie repusă în dreptul de administrare şi folosinţă a vechiului sediu al C.N.S.L.R. din str. A.M., sector 1, Bucureşti, fie să îi fie acordat un alt spaţiu corespunzător în care să îşi desfăşoare activitatea, Curtea a apreciat că în cauză este vorba de o cerere incidentală, situaţie în care operează prorogarea legală de competenţă potrivit art. 17 C. proc. civ.
Instanţa a apreciat că judecarea cererii, ca o acţiune principală de contencios administrativ, în condiţiile în care ea a fost formulată ca o cerere de chemare în garanţie, încalcă principiul disponibilităţii. În plus, a apreciat instanţa că în acest fel chematul în garanţie este prejudiciat, neavând posibilitatea să formuleze apărări pe fondul cererii principale, în condiţiile în care soarta unei cereri de chemare în garanţie depinde, în parte, de soluţia care se dă cererii principale.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20, 21 şi 22 C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Conflictul de competenţă ivit în cauză se va rezolva în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul Ministerul Afacerilor Interne (fost Minister al Administraţiei şi Internelor) în contradictoriu cu Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România - Frăţia şi Guvernul României în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pentru considerentele ce urmează.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a reţinut că obiectul cauzei deduse judecăţii îl reprezintă acţiunea în evacuare, acţiune care este de competenţa judecătoriei în primă instanţă, ca instanţă competentă conform normelor prevăzute de art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
În cauza dedusă judecăţii a fost formulată o cerere de chemare în garanţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 60 - 63 C. proc. civ.
Văzând dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. proc. civ. în conformitate cu care atunci când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin chemarea în garanţie, instanţa poate dispune despărţirea ei spre a fi judecate deosebit, Înalta Curte reţine că, în principiu, instanţa poate dispune despărţirea acţiunii principale de cererea de chemare în judecată, însă întotdeauna competenţa de soluţionare a acesteia revine instanţei învestite cu cererea principală, chiar şi în caz de disjungere.
Înalta Curte constată, aşadar, că în cazul în care se dispune disjungerea, cererea de chemare în garanţie se rezolvă de instanţa sesizată, chiar şi atunci când, dacă pretenţia faţă de chematul în garanţie ar fi valorificată pe cale principală, competenţa ar fi aparţinut unei alte instanţe, întrucât prorogarea de competenţă, în temeiul art. 17 C. proc. civ., a operat deja în favoarea acestei instanţe.
Având în vedere considerentele expuse, cât şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei deduse judecăţii şi care formează obiectul conflictului de competenţă în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe Ministerul Afacerilor Interne (fost Minister al Administraţiei şi Internelor), Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România - Frăţia şi Guvernul României în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3536/2013. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3544/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
