ICCJ. Decizia nr. 3536/2013. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3536/2013
Dosar nr. 46520/3/2010
Şedinţa publică de la 21 martie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, T.A.G., personal şi ca reprezentant al reclamantelor K.D.M., T.L. şi C.M., a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la plata despăgubirilor cuvenite în temeiul Dispoziţiei nr. 2093 din 12 decembrie 2008, pentru imobilul situat în jud. Vaslui, mun. Bârlad, bd. E., despăgubiri a căror întindere rezultă din Raportul de evaluare efectuat la data de 20 martie 2009.
Prin Sentinţa civilă nr. 3038 din 9 noiembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa materială de soluţionare a cauzei privind reclamanţii T.A.G., K.D.M., T.L. şi C.M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut că, potrivit art. 8 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004, obiectul acţiunii în contencios administrativ îl poate constitui şi obligarea autorităţii publice la efectuarea unei operaţiuni administrative, în speţă obligarea pârâtei la efectuarea plăţii sumei stabilite cu titlu de despăgubiri în favoarea reclamanţilor, considerând astfel că, în această situaţie, competenţa este atrasă de calitatea de organ central sau local a autorităţii.
Prin întâmpinarea formulată la dosarul cauzei, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în contencios administrativ faţă de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 554/2004 şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor Publice pentru Statul Român şi excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 2481 din 29 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului şi, în consecinţă, a fost respinsă cererea formulată de reclamanţii T.A.G., K.D.M., T.L., C.M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în prezenta cauză, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului Român, la plata despăgubirilor ce i se cuvin în temeiul Dispoziţiei nr. 2093 din 12 decembrie 2008 a Primăriei Municipiului Bârlad, în condiţiile în care, astfel cum reiese din Adresa Direcţiei pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 nr. 31327/32486/L10/9297/9714 din 3 iunie 2010, s-a dispus returnarea dosarului aferent dispoziţiei de restituire către Primăria Municipiului Bârlad.
Constatând însă că reclamantul a înţeles să urmeze procedura prevăzută de dispoziţiile Titlului VII din Legea 247/2005, modificată şi republicată, procedură în cadrul căreia autorităţile cu competenţe în soluţionarea unor astfel de cereri sunt Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar. Având în vedere şi obiectul cererii deduse judecăţii, Curtea a reţinut că pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, ca reprezentant al Statului Român, nu poate fi subiect pasiv al raportului juridic dedus judecăţii, astfel încât va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi va respinge cererea în consecinţă.
3. Recursul declarat de T.A.G., K.D.M., T.L. şi C.M.
Prin motivele de recurs formulate, reclamanţii au criticat hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, arătând că instanţa de fond a calificat în mod greşit cererea dedusă judecăţii, indicând ca temei al recursului dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
S-a susţinut că cererea de chemare în judecată nu s-a întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 247/2005 şi nici pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, ci direct pe jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care interpretează art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.
De asemenea, a fost invocat motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenţii arătând că hotărârea pronunţată în cauză a fost pronunţată cu încălcarea legii.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu soluţionarea recursului declarat, la termenul stabilit pentru soluţionarea recursului, din data de 16 februarie 2012, a constatat că au lipsit atât recurenţii-reclamanţi, cât şi intimatul-pârât, astfel încât, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei, întrucât părţile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 252 C. proc. civ.
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că părţile au lipsit nejustificat la termenul stabilit pentru soluţionarea recursului declarat şi nu au solicitat judecarea în lipsă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ.
De la data suspendării cauzei şi până la repunerea cauzei pe rol, pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor, care nu au îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează a constata perimat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul formulat de T.A.G., K.D.M., T.L. şi C.M. împotriva Sentinţei nr. 2481 din 29 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3535/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3543/2013. Contencios → |
|---|
