ICCJ. Decizia nr. 4692/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4692/2013
Dosar nr. 1392/2/2011
Şedinţa publică din 27 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Sentinţa civilă nr. 5724 din 7 octombrie 2011, Curtea de Apel BucureȘti, secţia a-VIII- a contencios administrativ şi fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC E.R. SRL în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanta a solicitat anularea executării Notificării nr. NLD/8809 din 4 noiembrie 2010 emisă de C.N.A.S. invocând ca motiv de nelegalitate faptul că determinarea cuantumului contribuţiei pentru Trimestrul al II- lea din 2010 nu s-a făcut în funcţie de încasările din Trimestrul al II- lea din 2010 iar determinarea cuantumului contribuţiei pentru Trimestrul al II- lea din 2010 s-a făcut luându-se în calcul şi volumul vânzărilor către terţi.
Prin dispoziţiile O.U.G. nr. 104/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 şi ale Ordinului comun al M.S. şi al Preşedintelui C.N.A.S. nr. 928/591/2010 pentru aprobarea Normelor privind organizarea evidenţei pe plătitori, declararea, constatarea şi controlul contribuţiilor prevăzute la art. 3631 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006, soluţionarea contestaţiilor şi încasarea contribuţiilor pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate, a fost reglementată obligaţia participării subiecţilor plătitori nominalizaţi la art. 3631 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006, la plata unei contribuţii trimestriale din valoarea acestor încasări, stabilită în funcţie de volumul vânzărilor, conform grilei privind contribuţia trimestrială datorată pentru veniturile obţinute.
Plătitorii contribuţiei sunt nominalizaţi la art. 3631 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95 2006, respectiv:deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, şi pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc, care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor respective, după deducerea taxei pe valoarea adăugată; Și persoanele juridice care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor, ca urmare a obţinerii dreptului de comercializare direct de la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor, respectiv de la persoana care a primit de la deţinătorul autorizaţiei de Punere Piaţă, direct sau indirect, dreptul de a transmite către terţi dreptul de comercializare a medicamentelor în România, pentru situaţia în care deţinători, de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor respective nu desfăşoară în România activităţi de comercializare a acestora.
Potrivit art. 3631 din Legea nr. 95/2006 procentul contribuţiei trimestriale se determina în funcţie de volumul vânzărilor şi se aplica la încasările aferente trimestrului respectiv, pentru determinarea efectivă a contribuţiei trimestriale şi este necesară declararea de către deţinătorii de autorizaţie de punere pe piaţă sau cei care au dobândit drept de comercializare de la aceştia a valorii încasărilor realizate in respectivul trimestru.
Dispoziţiile Ordinului comun al M.S. şi Preşedintelui C.N.A.S. nr. 928/591/2010 au fost modificate şi completate prin introducerea unui formular pentru declararea valorii încasărilor trimestriale de către subiecţii plătitori contribuţiei de Clawback nominalizaţi la art. 3631 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 şi modificarea art. 5 din Norme pentru clarificarea mecanismului de declarare şi stabilire a contribuţiei.
Procentul contribuţiei se determină potrivit anexei nr. 14 la Legea nr. 95/2006, din total venituri obţinute trimestrial în funcţie de volumul vânzărilor de medicamente incluse în programele naţionale de sănătate, de medicamente de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală în sistemul de asigurări sociale de sănătate, şi de medicamente de care beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc.
Prin introducerea grilei progresive în funcţie de veniturile realizate cu procente de minimum 5% şi maximum 11% a avut ca scop ca plata sumelor să fie direct proporţionale cu veniturile realizate de companiile producătoare realizate în România.
Contribuţia datorată se calculează la suma încasată pentru vânzările realizate în trimestrul respectiv iar procentul de contribuţie se aplică la valoarea încasărilor trimestriale.
2. Cererea de recurs
Împotriva Sentinței civile nr. 5724 din 7 octombrie 2011 a Curţii de Apel BucureȘti, secţia a-VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC E.R. SRL criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în condiţiile art. 304 C. proc. civ.
Recurenta a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul necercetării fondului cauzei susținând în acest sens faptul că hotărârea recurată a fost pronunțată fără a se analiza motivele de netemeinicie ale actului administrativ contestat;
Astfel, recurenta susține că, deȘi la începutul considerentelor instanța de fond a reținut în mod corect că motivele de nelegalitate pentru care s-a solicitat anularea Notificării nr. NLD/8809 din 4 noiembrie 2010 sunt referitoare la determinarea cuantumului contribuției pentru Trimestrul al II- lea din 2010, motivarea instanței de fond se referă preponderant la calitatea recurentei de plătitor de contribuție trimestrială Clawbak, contribuție instituită prin lege, fără a se analiza criticile de nelegalitate invocate privind determinarea cuantumului acestei contribuții. Consideră recurenta că motivarea instanței de fond este cu atât mai surprinzătoare cu cât în cauză nu s-a contestat calitatea de plătitor de contribuție Clawbak.
Referitor la primul motiv de nelegalitate al Notificării nr. NLD/8809 din 4 noiembrie 2010 invocat, privind determinarea cuantumului contribuției în raport de valoarea încasărilor Și nu de valoarea vânzărilor din trimestrul respectiv, recurenta arată că deȘi instanța de fond Și-a însuȘit această critică prin considerente, în mod surprinzător a respins cererea în anulare a notificării în care contribuția Clawback aferentă trimestrului al II- lea din 2010 a fost stabilită în funcție de valoarea vânzărilor din acest trimestru, chiar dacă prețul acestor vânzări nu a fost încasat.
Susține recurenta că prin notificarea contestată determinarea contribuției s-a făcut în mod nelegal în raport de volumul vânzărilor realizate în trimestrul al II- lea al anului 2010 Și nu în funcție de veniturile realizate în aceiaȘi perioadă, în condițiile în care atât O.U.G. nr. 104/2009 cât Și Normele privind organizarea evidenței de plătitori, declararea, constatarea Și controlul contribuțiilor prevăzute de art. 3631 alin. (1) Și (2) din Legea nr. 95/2006 fac distincție între volumul vânzărilor dintr-un trimestru Și veniturile încasate în trimestrul respective.
Mai arată recurenta că instanța de fond a omis să analizeze în cuprinsul considerentelor Și cel de-al doilea motiv de nelegalitate al Notificării nr. NLD/8809 din 4 noiembrie 2010 invocat prin cererea introductivă de instanță, referitor la determinarea cuantumului contribuției pentru trimestrul al II- lea din 2010 luându-se în calcul doar volumul vânzărilor către unitățile farmaceutice ci nu Și volumul vânzărilor către terți.
Astfel, recurenta arată că în raport de prevederile art. 1, 4 Și 6 din Normele privind organizarea evidenței de plătitori, declararea, constatarea Și controlul contribuțiilor prevăzute de art. 3631 alin. (1) Și (2) din Legea nr. 95/2006, aprobată prin Ordinul M.S. Și PreȘedintelui C.N.A.S. nr. 928/591/2010 Și ale Precizărilor nr. CSA/7465 din 7 iulie 2010 NLD/5579 din 7 iulie 2010 privind aplicarea Ordinului comun al M.S.Și C.N.A.S. nr. 928/591/2010, rezultă că prin activitățile de comercializare legiuitorul a avut în vedere doar activitățile de comercializare a medicamentelor către societățile farmaceutice sau către unitățile spitaliceȘti, nu Și vânzarea medicamentelor de către distribuitori către sub-distribuitori.
Mai susține recurenta că întrucât nu comercializează medicamente către unitățile sanitare, iar medicamentele vândute către terți nu intră în calculul contribuției Clawback, C.N.A.S. ar fi trebuit să stabilească contribuția exclusiv în funcție de încasările obținute în trimestrul 2 al anului 2010 de la societățile farmaceutice, iar nu în funcție de volumul total al medicamentelor comercializate în trimestrul 2 al anului 2010 sau în funcție de încasările totale realizate în trimestrul 2/2010 cum s-a procedat pentru determinarea contribuției stabilite în notificarea contestată.
Mai mult decât atât, în speță intimata a stabilit contribuția datorată pentru trimestrul2/2010 în raport de declarațiile preliminare depuse la data de 13 iulie 2010, ca urmare a publicării Precizărilor Și nu în raport de declarațiile rectificative care au fost trimise intimatei la data de 13 iulie 2010, imediat după publicarea Precizărilor pe pagina de internet a C.N.A.S.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 261 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească se dă în numele legii şi trebuie să menţioneze, printre altele, ”motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor”. Constituie motiv de recurs, astfel cum dispune art. 304 pct. 7 C. proc. civ., situaţia în care "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii".
Raportat la prevederile legale enunţate rezultă aşadar că, în mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar, pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar, hotărârea fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Motivarea este, aşadar, un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, şi o exigenţă a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din C.A.D.O.L. F.
Astfel, Înalta Curte constată că, în litigiul de fond soluţionat de curtea de apel prin sentinţa recurată, reclamanta a solicitat anularea Notificării nr. NLD/8809 din 4 noiembrie 2010 prin care intimata C.N.A.S. a stabilit contribuția pentru trimestrul al II- lea al anului 2010, în cuantum de 1.033.858,99 lei datorată în temeiul Legii nr. 95/2006 Și a Ordinului comun M.S. Și C.N.A.S. nr. 928/591/2010, invocând două motive de nelegalitate referitoare la determinarea cuantumului respectivei contribuții( determinarea cuantumului contribuției s-a făcut luându-se în calcul Și volumul vânzărilor către terți precum Și faptul că determinarea cuantumului nu s-a făcut în funcție de încasările din trimestrul respectiv).
Din simpla lecturare a considerentelor hotărârii recurate este lesne de observat că judecătorul fondului nu a analizat legalitatea actului administrativ contestat prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurentă referitoare la determinarea cuantumului taxei de Clawback, aferentă trimestrului II al anului 2008, ci s-a limitat doar la a evoca normele substanţiale şi procedurale incidente şi aplicarea lor, ceea ce echivalează practic cu soluţionarea procesului fără a se intra în fondul acţiunii, de natură prin urmare să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare.
Simpla menţiune lapidară în sensul netemeinicii acțiunii în anulare prin raportare la dispozițiile legale redate în considerentele hotărârii recuratea, nu este evident de natură a satisface exigenţa art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Prin urmare, se constată, în acord cu cele susţinute şi de recurentă că prima instanţă nu a motivat, respectiv nu a indicat, pe baza căror elemente de fapt a concluzionat în sensul respingerii acțiunii în anularea Notificării nr. NLD/8809 din 4 noiembrie 2010, aȘa încât soluţia exprimată prin dispozitiv rămâne nesusţinută şi pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced.
O astfel de hotărâre devine arbitrară şi nu permite exercitarea controlului judiciar, obligând la o casare cu trimitere chiar dacă, strict teoretic, instanţa s-a pronunţat asupra cererii în anulare a Notificării nr. NLD/9909 din 4 noiembrie 2010 cu care a fost învestită.
În mod evident, prin omisiunea primei instanţe de a analiza şi înfăţişa, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, criticile de legalitate invocate de recurentă, în raport de actele şi lucrările dosarului dar şi de susţinerile ambelor părţi, ce necesitau un răspuns specific şi explicit, au fost nesocotite dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi a fost încălcat astfel dreptul la un proces echitabil.
În aceste condiţii, recurentei i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca o garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză. Acestea sunt motivele pentru care Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) Și (2) C. proc. civ. şi al art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004 precum şi a prevederilor art. 304 pct. 7, a C. proc. civ. va admite recursul şi va casa sentinţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, care urmează să analizeze şi să răspundă motivelor şi apărărilor invocate de părţi, cu indicarea temeiurilor de drept şi de fapt care i-au format convingerea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC E.R. SRL împotriva Sentinţei nr. 5724 din 7 octombrie 2011 a Curţii de Apel BucureȘti, secţia a-VIII- a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 463/2013. Contencios. Despăgubire.... | ICCJ. Decizia nr. 4711/2013. Contencios → |
|---|
