ICCJ. Decizia nr. 4740/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4740/2013
Dosar nr. 3860/100/2009
Ședința publică din 28 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 160 din 13 aprilie 2010 Curtea de Apel Cluj, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate de reclamanta Asociaţia de Vânătoare Ţ.L., reţinând faptul că atacarea direct în instanţă a contractului fără a se recurge la procedura specială prevăzută de Ordinul nr. 218/2008 este inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Asociaţia de Vânătoare Ţ.L. solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare apreciindu-se că excepţia inadmisibilităţii a fost admisă în mod greşit.
Prin Decizia nr. 1029 din 22 februarie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a admis recursul declarat de Asociaţia de Vânătoare Ţ.L., a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare cu următoarele precizări:
- cu privire la capătul de cerere privitor la contestarea actelor de respingere a cererii de atribuire directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din Fondul de vânătoare nr. 3 Novăţ se va lămuri starea de fapt şi de drept referitoare la suprafaţa din Fondul de vânătoare nr. 3 Novăţ deţinută în proprietate de Asociaţia Composesorală Vişeu de Sus – Vişeu de Mijloc, fie prin suplimentarea probatoriului, fie prin depunerea unei expertize tehnice de specialitate.
- cu privire la capătul de cerere privitor la anularea contractului se va clarifica dacă acel contract este un act administrativ, dacă reclamanta este parte sau este terţ în raport cu actul respectiv şi dacă în funcţie de calitatea stabilită avea obligaţia de a urma procedura prevăzută de regulamentul aprobat prin Ordinul M.A.D.R. nr. 218/2008 şi/sau procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Rejudecând, Curtea de Apel Cluj, prin Sentinţa nr. 636 din 2 noiembrie 2011, a respins ca neîntemeiate excepţiile tardivităţii invocării tardivităţii cererii de extindere şi completare a acţiunii introductive, a tardivităţii cererii de extindere şi completare a acţiunii introductive şi a inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, concilierii şi neîndeplinirii procedurii contestaţiei prevăzută de Regulamentul aprobat prin Ordinul M.A.D.R. nr. 218/2008.
Totodată, Curtea de Apel a respins ca neîntemeiată acţiunea extinsă şi completată, formulată de reclamanta Asociaţia de Vânătoare Ţ.L. în contradictoriu cu pârâţii Asociaţia Cinegetică W.C.C., M.M.S.C., I.T.R.S.V. şi a obligat reclamanta la plata în favoarea pârâtei Asociaţia Cinegetică W.C.C. a sumei de 5000 lei, cheltuieli de judecată parţiale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că data de 1 iunie 2011 reprezintă primul termen în rejudecare când părţile prezente au solicitat amânarea în vederea comunicării şi studierii întâmpinării, astfel că excepţia tardivităţii invocată de către pârâtul Ministerul Mediului respectă rigorile art. 118 C. proc. civ., prin urmare excepţia invocată de către reclamantă vis-a-vis de tardivitatea invocată de către Minister este neîntemeiată.
Curtea de apel a constatat că excepţia tardivităţii depunerii cererii de completare şi extindere a acţiunii, este de asemenea neîntemeiată, întrucât extinderea şi completarea de acţiune a fost formulată la 15 ianuarie 2010, la 3 zile după ce instanţa a acordat termen în vederea depunerii la dosar a precizării şi extinderii de acţiune, având în vedere şi faptul că la data de 14 august 2009 a fost semnat Contractul nr. 1 privind atribuirea în gestiune a Fondului cinegetic nr. 3 Novăţ, Jud. Maramureş, încheiat între Asociaţia Cinegetică W.C.C. şi I.T.R.S.V. Cluj-Napoca, ulterior formulării de către reclamantă a acţiunii având ca obiect anularea hotărârii Comisiei de analiză a contestaţiilor din cadrul M.A.P.D.R.
Cu privire la natura juridică a contractului a cărui anulare se solicită, prima instanţă a constatat că în condiţiile în care în care art. 2 din Legea nr. 407/2006 defineşte fauna ca bun public de interes naţional, contractul de atribuire a fondului cinegetic apare ca fiind un act administrativ încheiat de o autoritate publică pentru punerea în valoare a unui bun proprietate publică.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile în speţă, întrucât nu se poate discuta despre o revocare în tot sau în parte a unui contract administrative şi nici nu poate fii obligată reclamanta la concilierea reglementată de art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, aceasta fiind un terţ faţă de contractul a cărui anulare se solicită.
Cu privire la suplimentarea probatoriului în vederea stabilirii suprafeţei din Fondul de vânătoare nr. 3 Novăţ deţinută în proprietate de către Asociaţia Composesorală Vişeu de Sus – Vişeu de Mijloc, judecătorul fondului a constatat că, având în vedere că expertiza dispusă în cauză nu a mai putut fi realizată datorită costurilor ridicate pe care reclamanta nu a înţeleg să le suporte, singurele mijloace de probă administrate în rejudecare sunt reprezentate de înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă şi de către pârâtul Ministerului Mediului.
Prin urmare, din analiza actelor aflate la dosar s-a constatat că reclamanta nu a făcut dovada deţinerii în proprietate a unei suprafeţe de 51% din Fondul de vânătoare nr. 3 Novăţ pentru a fi îndreptăţită la atribuirea directă a acestuia.
Astfel, instanţa de fond a avut în vedere faptul că Fondul cinegetic nr. 3 Novăţ este de 14.566 ha, iar Asociaţia Composesorală Vişeu de Sus – Vişeu de Mijloc a făcut dovada deţinerii în proprietate a unei suprafeţe de 5.525,38 ha potrivit titlurilor de proprietate nr. 485 din 25 octombrie 2002, nr. 20238/29 august 2008 şi a proceselor-verbale de punere în posesie nr. 216 din 27 august 2008 şi nr. 216 din 27 august 2008.
Însă, prima instanţă a constatat că în ceea ce priveşte suprafaţa de 2.326 ha, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă din 23 martie 2010 reclamanta nu a fost pusă în posesie cu suprafaţa de teren menţionată în sentinţa pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus, astfel încât nu se poate stabili cu exactitate dacă terenul în suprafaţă de 2.326 ha. se identifică sub aspect topografic cu Fondul cinegetic nr. 3 Novăţ.
Referitor la susţinerea reclamantei conform căreia ar avea în posesie o suprafaţă mai mare, judecătorul fondului a constatat că aceasta nu poate fi acceptată, întrucât potrivit adresei nr. 269/20 aprilie 2011 emisă de către Asociaţia Composesorală suprafaţa pusă în posesie este 5.526,82 ha. – fila 37 dosar.
În fine, s-a mai arătat în considerentele hotărârii atacate că potrivit răspunsului emis de Ocolul Silvic Vişeu de Sus la 26 martie 2010 suprafaţa totală pusă la dispoziţia Asociaţiei Composesorale a fost de 5.513,1 ha., iar din această suprafaţă doar 3697,37 ha. fac parte din Fondul de vânătoare nr. 3 Novăţ., punerea în posesie realizându-se doar pentru suprafaţa de 2022,8 ha., iar restul de 1674,57 ha. nu au mai fost puse în posesie „pe motiv că acestea au fost refuzate de Asociaţia composesorală Vişeu de Sus şi Mijloc din diverse motive”.
Împotriva Sentinței civile nr. 636 din data de 2 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ Și fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamanta Asociația de Vânătoare Ț.L., în contradictoriu cu M.M.P., Asociația Cinegetică W.C.C. Și I.T.R.S.V. Cluj-Napoca, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac Și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii completate Și precizate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
A învederat recurenta reclamantă, prin motivele cererii de recurs, că motivele din cuprinsul hotărârii de fond, ce au dus la respingerea cererii de atribuire a dreptului de gestionare a fondului cinegetic nr. 3 Novăț sunt nelegale Și netemeinice, întrucât:
1. Încheierea din data de 23 martie 2010 nu prezintă un argument pertinent pentru soluția ce trebuia dată în speță, în condițiile în care reconstituirea dreptului de proprietate, prin Sentința civilă nr. 1380/2007, s-a făcut în favoarea Asociației Composesorale ViȘeu de Sus - Viseu de Mijloc, astfel că aceasta din urmă era îndreptățită să fie pusă în posesie cu privire la suprafața de 2326 ha a cărei proprietară este. Relevant pentru atribuirea directă a dreptului de gestionare a fondului cinegetic nr. 3 Novăț este însă, a arătat recurenta, ca Asociația Composesorală ViȘeu de Sus - Viseu de Mijloc să fie proprietară asupra suprafeței de teren ce face obiectul sentinței mai sus menționate, neprezentând importanță faptul că a fost sau nu pusă în posesie sau i s-a pus la dispoziție suprafața de 2326 ha.
2. Adresa nr. 269 din 20 aprilie 2011 emisă de Asociația Composesorală ViȘeu de Sus - Viseu de Mijloc coroborată cu facturile nr. 17 din 20 aprilie 2011 Și nr. 18 din 20 aprilie 2011 nu reprezintă o probă pertinentă cu privire la suprafața de teren deținută de asociație în proprietate, respectivul script făcând mențiuni doar cu privire la suprafața de teren pusă în posesie (5526,82 ha), fără a se menționa vreun aspect referitor la suprafața deținută în proprietate de către Asociația Composesorală ViȘeu de Sus-ViȘeu de Mijloc.
Prin urmare, folosindu-se de acest înscris, fără relevanță juridică în litigiu, instanța de fond a aplicat în mod greȘit dispozițiile din Legea nr. 407/2006 coroborate cu Ordinul nr. 218/2008, iar faptul că pârâtei Asociației Cinegetice W.C.C. i s-a impus plata arendei doar pentru suprafața de 5526,82 ha cu privire la care Asociația Composesorală ViȘeu de Sus - ViȘeu de Mijloc este pusă în posesie reprezintă opțiunea de facturare aleasă de aceasta din urmă.
Însă de la acest aspect contabil nu se poate extrapola la concluzia greȘită că doar această suprafață de 5526,82 ha este deținută în proprietate de Asociația Composesorală ViȘeu de Sus - ViȘeu de Mijloc din fondul cinegetic nr. 3 Novăț, dovada în acest sens fiind sentința civilă nr. 1380/23 mai 2007 a Judecătoriei ViȘeu de Sus (rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 947/ R din 15 octombrie 2007 a Tribunalului MaramureȘ) prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2326 ha.
3. Atât M.M.P. cât Și Asociația Cinegetică W.C.C. au atras atenția instanței că la soluționarea cauzei trebuie luate în considerare doar scriptele prin care recurenta a înțeles să facă dovada dreptului de proprietate a Asociației Composesorale ViȘeu de Sus - ViȘeu de Mijloc din fondul nr. 3 Novăț la data depunerii cererii de atribuire directă a dreptului de gestionare a fondului. Într-adevăr, refuzul primit din partea Comisiilor de analiză a solicitărilor de atribuire în gestiune a fondurilor cinegetice constituită în cadrul M.M.P. se face prin raportare la înscrisurile depuse la data formulării, doar prin această modalitate putându-se verifica legalitatea Și temeinicia hotărârilor Comisiilor de analiză din cadrul M.M.P.
Prin urmare, s-a precizat că nu prezintă importanță actele emise ulterior cu privire la dreptul de proprietate deținut de Asociația Composesorală ViȘeu de Sus - ViȘeul de Mijloc sau al punerii în posesie, deoarece această situație se poate schimba pe parcursul anilor, iar soluția instanței trebuie pronunțată independent de actele emise ulterior datei de 22 iunie 2009, cum ar fi Adresa nr. 69 din 20 aprilie 2011 emisă de Asociația Composesorală ViȘeu de Sus - ViȘeul de Mijloc, facturile nr. 17 din 20 aprilie 2011 Și nr. 18 din 20 aprilie 2011, Adresa nr. 1888 din 26 martie 2010 sau Adresa nr. 107 din 25 martie 2010.
3. Adresa nr. 1888 din 26 martie 2010 emisă de Direcția Silvică MaramureȘ - Ocolul Silvic ViȘeu nu poate fi luată în considerare la soluția pronunțată în speță deoarece cuprinde aspecte de fapt Și de drept cu privire la suprafața deținută în proprietate, respectiv pusă la dispoziția Asociației Composesorale ViȘeu de Sus - ViȘeul de Mijloc din data de 26 martie 2010. Or, o stare de fapt Și de drept din anul 2010 cu privire la proprietarii fondului cinegetic nr. 3 Novăț nu prezintă importanță pentru cenzurarea unei hotărâri din anul 2009, prezentând relevanță doar starea juridică a fondului din vara anului 2009.
A menționat recurenta, în plus, că Direcția Silvică MaramureȘ - Ocolul Silvic ViȘeu a emis atât Adresa nr. 1888 din /26 martie 2010 cât Și Adresa nr. 2000 din 27 mai 2009, scripte care atestă dreptul de proprietate al Asociației Composesorale ViȘeu de Sus - ViȘeul de Mijloc în mod diferit. Or, singura explicație este aceea că din 2009 până în anul 2010 situația juridică a acestei asociații cu privire la dreptul de proprietate asupra fondului cinegetic nr. 3 Novăț s-a modificat, dar o atare explicație nu poate conduce la respingerea acțiunii reclamantei.
5. În consecință, a apreciat recurenta că soluția instanței de fond este greȘită, deoarece din scriptele depuse în probarea cererii reclamantei de atribuire a dreptului de gestionare a fondului cinegetic nr. 3 Novăț în anul 2009 rezultă că a fost făcută dovada dreptului de proprietate a Asociației Composesorale ViȘeu de Sus -iȘeu de Mijloc asupra fondului nr. 3 Novăț, într-un procent mai mare de 51%.
Dreptul de proprietate al Asociației Composesorale ViȘeu de Sus - ViȘeu de Mijloc asupra suprafeței de 5525 ha Și 3518 mp din fondul cinegetic nr. 3 Novăț este clar, fiind probat cu titluri de proprietate, Și acest drept nu a fost contestat niciodată de către pârâți sau de către Comisiile de analiză a solicitărilor de atribuire în gestiune a fondurilor cinegetice constituite în cadrul M.A.P.D.R.
Singura problemă s-a pus cu privire la suprafața de 2326 ha stabilită prin Sentința civilă nr. 1380 din 23 mai 2007 a Judecătoriei ViȘeu de Sus, raportat la punerea în posesie a Asociației Composesorale ViȘeu de Sus - ViȘeu de Mijloc, însă referitor la această chestiune s-a relevat că atât comisiile cât Și instanța de fond au făcut confuzii cu privire la diferența dintre deținerea în proprietate Și punerea în posesie, în condițiile în care reglementările legale aplicabile solicită dovedirea dreptului de proprietate.
S-a susținut că pentru a putea concluziona că Asociației Composesorale ViȘeu de Sus - ViȘeu de Mijloc i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2326 ha pe vechiul amplasament trebuie avute în vedere Și cele reținute de instanță în considerentele hotărârii pronunțate, anume că ”din punct de vedere al cărților funciare Și a foilor cadastrale, proprietatea Composesoratului este înscrisă în C.F. la nr. 1610, 1740, 2832, 5011, 281, 6449, 2266, 2832 Și 3713. Aceste suprafețe sunt amplasate în unitățile de producție I, II, VII, VIII” Și că potrivit art. 63 din H.G. nr. 890/2005 reconstituirea dreptului de proprietate pentru formele asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, păȘunilor Și fânețelor, obȘti de moȘneni în devălmăȘie, obȘti de răzeȘi nedivizate, composesorate, se face pe vechile amplasamente, restituindu-se în întregime suprafața avută în proprietate.
Prin întâmpinările formulate în cauză intimații M.M.S.C. Și Asociația Cinegetică W.C.C. au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală Și temeinică a Sentinței civile nr. 636 din data de 2 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ Și fiscal,. Intimata Asociația Cinegetică W.C.C. a solicitat Și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat Și urmează a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În mod întemeiat instanța de fond, prin hotărârea atacată, a respins acțiunea reclamantei Asociația de Vânătoare Ț.L., astfel cum a fost formulată, extinsă Și completată, prin care s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Asociația Cinegetică W.C.C., I.T.R.S.V. Cluj - Napoca Și M.M.P., cu motivarea că nu s-a făcut dovada deținerii în proprietate, de către Asociația Composesorală ViȘeu de Sus - ViȘeu de Mijloc, a unei suprafețe de 51% din cuprinsul Fondului cinegetic nr. 3 Novăț, Și că în aceste condiții reclamanta nu este îndreptățită la atribuirea directă a fondului cinegetic menționat.
Judecătorul fondului a făcut, prin raportare la starea de fapt a cauzei la data solicitării de atribuire a fondului de vânătoare Și la data soluționării contestației, o corectă aplicare Și interpretare a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii Și a protecției fondului cinegetic, cu modificările Și completările ulterioare, Și a dispozițiilor 3 alin. (1) Și art. 4 alin. (1) lit. c) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul nr. 218/2008 al ministrului agriculturii Și dezvoltării rurale, cu modificările Și completările ulterioare, Și a statuat judicios că în condițiile în care suprafața Fondului cinegetic nr. 3 Novăț este de 14.566 ha, Asociația Composesorală ViȘeu de Sus - ViȘeu de Mijloc a făcut dovada deținerii în proprietate (conform titlurilor de proprietate nr. 485 din 25 octombrie 2002 Și nr. 20238 din 29 august 2008 Și a proceselor-verbale de punere în posesie nr. 216 din 27 august 2008 Și nr. 216 din 27 august 2008) doar a suprafeței de 5526 ha, ceea ce reprezintă mai puțin de 51% din suprafața fondului de vânătoare.
Reclamanta nu a făcut dovada că s-a realizat punerea în posesie a Asociației Composesorale ViȘeu de Sus - ViȘeu de Mijloc, în condițiile legii, cu suprafața de 2.326 ha (cu privire la care a fost reconstituit dreptul de proprietate al acesteia prin Sentința civilă nr. 1380 din data de 23 mai 2007 a Judecătoriei ViȘeu de Sus, rămasă irevocabilă urmare respingerii ca nefondat a recursului, prin Decizia civilă nr. 974/ R din 15 octombrie 2007 a Tribunalului MaramureȘ), iar în aceste condiții în mod justificat s-a reținut în litigiu că nu s-a făcut dovada deținerii în proprietate, de către persoana juridică ce a propus pe recurentă ca gestionară a fondului de vânătoare, a minimum 51% din suprafața Fondului cinegetic nr. 3 Novăț județul MaramureȘ Și că recurenta nu îndeplinea condițiile pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei din fondul menționat.
În raport de cele mai sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză Și că este legală Și temeinică hotărârea atacată, urmează a se dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Asociația de Vânătoare Ț.L. împotriva Sentinței civile nr. 636 din data de 2 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ Și fiscal.
Recurenta va fi obligată, în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ., la plata în favoarea intimatei Asociația Cinegetică W.C.C. a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Asociaţia de Vânătoare Ţ.L. împotriva Sentinţei civile nr. 636 din 2 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta Asociaţia de Vânătoare Ţ.L. la plata, în favoarea intimatei Asociaţia Cinegetică W.C.C. a sumei de 1000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 4716/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4743/2013. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
