ICCJ. Decizia nr. 4711/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4711/2013
Dosar nr. 1226/33/2009
Ședința publică din 28 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.S. şi Ministrul Sănătăţii, anularea Ordinului nr. 913 din 15 mai 2009, respectiv a Ordinului nr. 1710 din 7 septembrie 2009 emis de pârâtul M.S.P., să se constate că reclamantul nu a pierdut niciodată calitatea de manager al Centrului de Sănătate Teaca şi, în consecinţă să se dispună reintegrarea acestuia în această funcţie, precum şi obligarea pârâtului de rândul 2 la plata drepturilor salariale pe perioada în care a fost înlăturat din funcţia de manager al Centrului de Sănătate Teaca şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul, de profesie inginer, a arătat că în anul 2006 a preluat conducerea Centrului de Sănătate Teaca, încheind contractul de management nr. 40 din 14 decembrie 2006.
În urma efectuării evaluării activităţii desfăşurate în calitate de manager al acestui centru, comisia de evaluare, numită prin Ordinul M.S. nr. 2911 din 11 martie 2009, a propus la data de 1 aprilie 2009 calificativul „nesatisfăcător”, ceea ce echivalează cu încetarea înainte de termen a contractului de management nr. 40 din 14 decembrie 2006.
Contestaţia formulată de reclamant împotriva evaluării a fost respinsă prin Hotărârea nr. 91 din 2 aprilie 2009 a Comisiei centrale de evaluare, fiind menţinută propunerea comisiei de evaluare în sensul încetării contractului de management înainte de termen, urmare a căreia a fost emis Ordinul M.S. publice nr. 913 din 15 mai 2009 prin care reclamantul a fost revocat din funcţia de manager al Centrului de Sănătate Teaca şi prin care s-a dispus încetarea contractului de management nr. 40/14 decembrie 2006 cu modificările şi completările ulterioare.
Reclamantul a criticat evaluarea efectuată ca eronată, susţinând că Ordinul nr. 1710 din 7 septembrie 2009, emis în consecinţă, este nelegal.
Referitor la Ordinul nr. 1710 din 7 septembrie 2009, emis ca o consecinţă a intrării în vigoare a O.G. nr. 69/2009, reclamantul a susţinut că îndeplineşte criteriul privind absolvirea unei instituţii de învăţământ superior în domeniul medical, economic, juridic sau administrativ, deţinând o diplomă de masterat în management sanitar şi un certificat care atestă absolvirea cursului de management spitalicesc de la Cluj-Napoca.
Ulterior, reclamantul şi-a completat acţiunea, arătând că solicită salariul de care a fost lipsit în perioada 15 mai 2009 - 5 august 2009 respectiv diferenţa dintre salariul de care a fost lipsit şi pensia anticipată pe care a încasat-o în perioada 8 februarie 2009 - 26 februarie 2010, precizând că nu mai susţine petitul iniţial privitor la repunerea sa în funcţia de manager al Centrului de Sănătate Teaca, întrucât are statutul de pensionar şi spitalul a fost desfiinţat, solicitând şi recunoaşterea dreptului său la vechime în funcţie (muncă) aferent perioadei 15 mai 2009 - 5 august 2009, respectiv perioadei 8 februarie 2009 - 26 februarie 2610, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 9 din 12 ianuarie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.S. în contradictoriu cu pârâtul M.S.P. şi, în consecinţă, a anulat Ordinul nr. 913 din 15 mai 2009 şi Ordinul nr. 1710 din 7 septembrie 2009 emise de pârâtul M.S.P. şi a obligat pe acesta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat şi recalculat şi la celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, în perioada 15 mai 2009-05 august 2009 plus diferenţa dintre salariul de care a fost lipsit reclamantul şi pensia anticipată pe care a încasat-o în perioada 8 septembrie 2009 - 26 octombrie 2010.
A mai obligat pârâtul M.S.P. să recunoască reclamantului dreptul la vechime în muncă în funcţia publică aferent perioadei de 15 mai 2009 - 5 august 2009, respectiv 8 septembrie 2009 - 26 februarie 2010, precum şi la plata, către reclamant, a sumei de 1150 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Curtea a respins cererea precizată faţă de pârâtul M.S.P. ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, mai întâi, că, în fişa de evaluare a reclamantului, la indicatorul C1 s-a menţionat, în nota marginală aferentă indicatorului analizat, că există acoperire în servicii pentru depăşirea cu 3% faţă de valoarea asumată, dar cu încadrarea în bugetul aprobat, condiţii în care punctajul acordat trebuia încadrat la cota de 5 puncte, nu 0 puncte.
Din această perspectivă, motivul de încetare a contractului de management reţinut în Ordinul nr. 913 din 15 mai 2009, şi anume „nerealizarea indicatorilor de performanţă ai managementului public", a fost apreciat ca neîntemeiat.
Cât priveşte cererea de anulare a Ordinului nr. 1710 din 7 septembrie 2009, Curtea a reţinut că reclamantul a îndeplinit condiţia imputată de pârât, făcând dovada deţinerii unei diplome de masterat în managementul sanitar şi un certificat care atestă absolvirea cursului de management spitalicesc.
A arătat instanţa că prin sintagma „absolvent al unei instituţii de învăţământ superior" nu trebuie să se înţeleagă numai absolvirea învăţământului superior la nivel de licenţă, ci presupune studii postuniversitare de nivel masteral ori doctoral, după caz.
Pe de altă parte, relaţia contractuală dintre părţi s-a stabilit înainte de adoptarea şi intrarea în vigoare a dispoziţiei legale care introduce, o nouă condiţie pentru exercitarea funcţiei de manager şi prevede încetarea raporturilor contractuale dacă această condiţie nu este îndeplinită, iar a admite că noua condiţie se impune părţilor contractante ar însemna să fie expus reclamantul unei sarcini speciale şi exorbitante datorată încetării contractului de management din cauza faptului că, prin premisă, acesta nu mai îndeplineşte una din condiţiile impuse de o lege nouă care nu a fost avută în vedere şi obiectiv nici nu putea să fie avută în vedere la data naşterii raportului juridic.
Ca urmare a anulării celor două ordine, s-a apreciat că reclamantul are dreptul la despăgubiri, constând în drepturile salariale la care acesta ar fi fost îndreptăţit, respectiv diferenţa dintre acestea şi pensia anticipată primită efectiv, precum şi de recunoaşterea vechimii în muncă pe perioada în care nu a putut exercita funcţia publică.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul M.S., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
În motivarea cererii de recurs, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8,Și 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ., s-a arătat în esenţă că este greşită dezlegarea dată de prima instanţă atât cererilor principale de anulare a celor două ordine contestate, cu atât mai mult cu cât împotriva Ordinului nr. 1710 din 7 septembrie 2009 nu s-a formulat plângere prealabilă, cât şi cererii de despăgubiri în condiţiile în care cele două acte administrative individuale au fost emise cu respectarea legii şi ulterior datei de 14 decembrie 2009, când s-a împlinit termenul pentru care a fost încheiat contractul de management (3 ani), acordarea de despăgubiri nu mai are temei legal.
Deşi instanţa recunoaşte aplicabilitatea Ordinului nr. 112/2007 în materia evaluării activităţii manageriale, precum şi faptul că reclamantul a depăşit valoarea indicatorului asumat (C1), nu a procedat la verificarea legalităţii Ordinului nr. 914/2009 prin raportare la îndeplinirea condiţiilor din Ordinul nr. 112/2007. Reclamantul nu a realizat indicatorul asumat, depăşind această valoare motiv pentru care punctajul a fost acordat corespunzător, determinarea punctajului făcându-se printr-o ecuaţie matematică clar determinată, opozabilă tuturor managerilor, şi nu prin determinarea valorii în mod subiectiv.
În privinţa Ordinului nr. 1710 din 7 septembrie 2009 s-a arătat că, pe de o parte nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe de altă parte emiterea lui a fost justificată de neîndeplinirea condiţiilor cumulative fixate prin art. 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 69/2009 potrivit cărora managerul trebuie: 1). să fie absolvent al unei instituţii de învăţământ superior în domeniul medical, economic, juridic sau administrativ şi 2). să fie absolvent al unor cursuri de perfecţionare în management sau management sanitar. Or, în cauză reclamantul are masteratul în management sanitar, fapt care nu suplineşte cerinţa de la pct. 1 menţionat anterior.
Nu se poate pune problema retroactivităţii normei legale în discuţie, în realitate dându-se eficienţă juridică principiului constituţional şi de drept comun al aplicării imediate a legii tuturor situaţiilor juridice în fiinţă la acel moment.
Referitor la prejudiciul constatat de curtea de apel s-a arătat că greşit s-au invocat dispoziţiile art. 106 din Legea nr. 188/1999, reclamantul neocupând o funcţie publică în sensul acestei legi, ci o funcţie reglementată de Legea nr. 95/2006 fiind deci supusă reglementărilor instituite de acest din urmă act normativ.
Totodată, nu s-a observat că, oricum, ulterior datei de 14 decembrie 2009 când a încetat de drept contractul de management al reclamantului nr. 40 din 14 decembrie 2006, orice obligaţie de despăgubire stabilită în sarcina M.S. este neîntemeiată.
Mai mult, instanţa a stabilit un prejudiciu suferit de reclamant până la pensionarea anticipată, care este însă un act de voinţă, astfel că nu se justifică despăgubirea constând în diferenţa între venitul pentru funcţia de manager şi cel obţinut ca urmare a pensionării anticipate, cu atât mai mult după data de 14 decembrie 2009.
Examinând cauza, Înalta Curte reţine că sunt întemeiate criticile recurentului, acestea subsumându-se prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. („când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”), astfel că recursul va fi admis pentru cele ce vor fi punctate în continuare:
Rezumând situaţia de fapt, se observă că între reclamant şi M.S. s-a încheiat contractul de management nr. 40 din 14 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit art. 178 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii (în forma în vigoare la data încheierii acestui contract de management) contractul de management se încheie pe o durată de 3 ani, putând fi prelungit sau putând înceta înainte de termen, în urma evaluării anuale pe baza criteriilor de performanţă stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii publice, în speţă fiind vorba de Ordinul M.S.P. nr. 112 din 22 ianuarie 2007 privind criteriile de performanţă.
În acest context a fost emis Ordinul nr. 913 din 13 mai 2009 prin care Ministrul Sănătăţii a dispus, începând cu data de 18 mai 2009, revocarea din funcţia de manager al Centrului de Sănătate Teaca, Jud. Bistriţa – Năsăud, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei asumate prin contractul de management la lit. b) din Cap. VIII „nerezolvarea indicatorilor de performanţă ai managerului public”.
Contestaţia formulată de reclamant împotriva fişei de evaluare pe anul 2008 întocmită de comisia de evaluare constituită la nivelul D.S.P. Bistriţa - Năsăud, prin care contestatorul solicita modificarea valorii indicatorului C1 (execuţia bugetară faţă de bugetul de cheltuieli aprobat) a fost respinsă prin Hotărârea nr. 9 din 2 aprilie 2009 a C.C.E.M.S. publice din reţeaua Ministerului Sănătăţii, cu motivarea că argumentele expuse în cuprinsul contestaţiei nu au fost luate în considerare, deoarece nu s-a solicitat renegocierea valorii indicatorilor în termenul legal pentru care se face evaluarea, respectiv anul 2008. S-a menţinut astfel calificativul „nesatisfăcător”.
În condiţiile neîndeplinirii indicatorilor asumaţi, indiferent de ceea ce a generat acest lucru, nu se poate proceda la o evaluare subiectivă, metoda de evaluare a managerilor spitalelor publice fiind unică pentru toţi managerii.
În acest context, raţiunile avute în vedere de prima instanţă pentru anularea Ordinului nr. 913/2009 nu au suport şi vor fi înlăturate.
Reclamantul a formulat, distinct, o cerere de suspendare a Ordinului nr. 913/2009, cerere admisă prin Sentinţa civilă nr. 355/2009 a aceleiaşi curţi de apel, şi ca urmare a aceasta a fost repus în funcţia avută anterior prin Ordinul nr. 1537 din 5 august 2009 la data de 14 august 2009.
Prin Ordinul nr. 1710 din 7 septembrie 2009 al M.S., începând cu data de 8 septembrie 2009, reclamantul a fost revocat din funcţia de manager al Centrului de Sănătate Teaca, la aceeaşi dată încetând şi contractul de management nr. 40 din 14 decembrie 2006 cu modificările şi completările ulterioare. Această măsură a avut ca temei juridic art. 1833 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 95/2006 şi art. 178 alin. (2) din aceeaşi lege, astfel cum au fost acestea modificate prin O.U.G. nr. 69/2009 (intrată în vigoare la 18 iunie 2009).
Potrivit art. 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 modificat:
„Managerul persoană fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică trebuie să fie absolvent al unei instituţii de învăţământ superior în domeniul medical, economic, juridic sau administrativ şi al unor cursuri de perfecţionare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătăţii şi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii.”
Ordinul nr. 1710/2009 a făcut obiectul unei cereri completatoare din 14 octombrie 2009, iar prin încheierea de şedinţă din 26 noiembrie 2009 s-a constatat că acest act administrativ individual este suspendat de drept în temeiul art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, reţinându-se că ambele ordine contestate au ca obiect revocarea de două ori din aceeaşi funcţie.
În aceste condiţii, în mod corect nu se mai poate pune în discuţie nerespectarea art. 7 din Legea nr. 554/2004, dată fiind succesiunea actelor emise în privinţa reclamantului, ambele vizând revocarea din funcţia de manager al Centrului de Sănătate Teaca.
În mod greşit însă prima instanţă a apreciat că emiterea Ordinului nr. 1170/2009 este echivalentă cu o aplicare retroactivă a legii modificate, neputându-se ignora că la acel moment reclamantul nu îndeplinea cerinţele cumulativ fixate prin art. 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006.
De altfel, prin Decizia nr. 1040 din 14 iulie 2010 a Curţii Constituţionale, pronunţată în cauză la sesizarea Curţii de Apel Galaţi, ca urmare a excepţiei de neconstituţionalitate invocată de reclamant cu privire la art. 1 pct. 1 şi pct. 7 lit. n) din O.U.G. nr. 69/2009, instanţa contencios constituţional a statuat că legiuitorul este liber să instituie reglementări menite să ducă la realizarea unor obiective specifice menţionate în preambulul ordonanţei de urgenţă, deci intervenţia legislativă s-a impus de urgenţă printr-o reglementare adecvată în deplin acord cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie. S-a mai reţinut că prevederile de lege examinate sunt justificate şi nu aduc atingere niciunui drept ocrotit de Legea fundamentală.
Cum aspectele criticate au fost apreciate ca fiind probleme de aplicare şi interpretare de competenţa instanţelor de judecată, curtea de apel a procedat în consecinţă numai că interpretarea dată nu este adecvată, câtă vreme începând cu data de 18 iunie 2009 legiuitorul a înţeles să stabilească cumulativ condiţiile ce trebuie a fi îndeplinite pentru a fi manager al unui spital public şi să prevadă în mod expres şi sancţiunea atrasă de neîndeplinirea acestor condiţii prin art. 1833 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 95/2006 modificată.
Nu în ultimul rând se face o eroare atunci când se asimilează diploma de masterat în management sanitar cu îndeplinirea condiţiilor art. 178 alin. (2) din acelaşi act normativ, acestea fiind cerute în mod cumulativ, aşa cum rezultă din chiar modul de redactare a textului legal.
Având în vedere că nu sunt întemeiate cererile în anulare a celor două ordine analizate în acest litigiu, nu va fi primită nici cererea privind acordarea de despăgubiri, conform principiului accesoriul urmează principalul.
Totodată, sub acest aspect, nu poate fi ignorată nici apărarea pertinentă a recurentului-pârât referitoare la data de 14 decembrie 2009 când contractul de management încheiat între reclamant şi M.S. înceta de drept, conform art. 178 alin.(3) din Legea nr. 95/2006.
Având în vedere şi dispoziţiile art. 312( alin. 3) teza I cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de M.S. împotriva Sentinţei nr. 9 din 12 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de M.S. în contradictoriu cu M.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4692/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4716/2013. Contencios → |
|---|
