ICCJ. Decizia nr. 463/2013. Contencios. Despăgubire. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 463/2013
Dosar nr. 3184/1/2012
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 1364 din 23 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că reclamantul M.L. a renunţat la judecarea capetelor de cerere privind anularea Ordinelor nr. 3894/2004 şi 3967/2005 emise de Ministrul Educaţiei şi Cercetării, precum şi la judecarea excepţiilor de nelegalitate invocate.
Totodată, Curtea de apel a respins, în rest acţiunea reclamantului în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi B.C., în sensul că a apreciat ca fiind neîntemeiate capetele de cerere privind plata unor daune materiale indexate cu rata dobânzii de referinţă, reprezentând diferenţa dintre salariu de profesor universitar şi salariul de conferenţiar universitar de la începutul semestrului al doilea al anului universitar 2003/2004 şi până la pronunţarea unei hotărâri irevocabile, în sumă de 186.792 RON, a unor daune morale în valoare de 100 RON/zi în cazul unor eventuale întârzieri.
Prin aceeaşi sentinţă, Curtea a respins cerere de intervenţie formulată în interesul reclamantului de către Asociaţia Europeană a Cadrelor Didactice - Secţiunea Naţională Română.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că sunt nefondate capetele de cerere privind obligarea pârâţilor la plata unor despăgubiri în considerarea faptului că ordinele atacate sunt nelegale, având în vedere că reclamantul a renunţat la judecarea capătul de cerere privind anularea acestor ordine şi nici nu s-a constatat existenţa vreunei alte hotărâri prin care aceste ordine să fi fost anulate.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs M.L. şi Asociaţia Europeană a Cadrelor Didactice - Secţiunea Naţională Română, criticând sentinţa pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
2. Hotărârea instanţei de recurs.
Prin Decizia nr. 352 din 25 ianuarie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursurile formulate de reclamantul M.L. şi de intervenienta Asociaţia Europeană a Cadrelor Didactice - Secţiunea Naţională împotriva Sentinţei nr. 1364 din 23 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că sunt neîntemeiate susţinerile recurenţilor privind încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, atâta vreme cât reclamantul şi intervenienta au fost prezenţi în sala de judecată la termenul la care s-a discutat admisibilitatea cererii de intervenţie, cu atât mai mult cu cât această cerere a fost admisă în principiu.
De asemenea, instanţa de control judiciar a constatat că sunt neîntemeiate şi criticile privind fondul cauzei, întrucât acordarea despăgubirilor în materia contenciosului este condiţionată de constatarea nelegalităţii unui act administrativ, or în cauză reclamantul recurent a renunţat la judecarea capetelor de cerere privind constatarea nelegalităţii actelor administrative pretins vătămătoare.
În fine, instanţa de recurs a reţinut că Sentinţa nr. 1629 din 7 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, invocată de recurent, se referă la acte administrative decât cel a cărui anulare a constituit obiectul judecăţii în prezentul dosar şi la a cărui judecată a renunţat în faţa primei instanţe.
3. Cererea de revizuire formulată.
Prin cererea formulată, reclamantul M.L. a solicitat revizuirea acestei decizii pentru motivele prevăzute de art. 322 - art. 324 C. proc. civ.
În motivarea a cererii de revizuire, s-a arătat că instanţa de recurs nu s-a pronunţat cu privire la autoritatea de lucru judecat consfinţită prin Sentinţa nr. 1629/2010 a Curţii de Apel Bacău, care impus obligativitatea sa de a renunţa la judecata capetelor de cerere care vizau anularea ordinelor contestate.
Revizuentul a mai susţinut că instanţa de recurs nu s-a pronunţat nici cu privire la încălcarea art. 52 alin. (3) C. proc. civ., deşi a fost invocată prin motivele de recurs.
În fine, revizuentul a concluzionat, susţinând că atât instanţa de fond, cât şi cea de recurs nu au respectat alin. (2) - (4) din pagina 7 a Deciziei de casare nr. 5862/2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie relativă la intervenient.
Înalta Curte, înainte de a analiza motivele cererii de revizuire, a constatat că la data de 24 aprilie 2012, ora 16.20, după închiderea dezbaterilor în cauză, precum şi a şedinţei de judecată, a fost depusă la dosarul cauzei, o cerere formulată de intimata Asociaţia Europeană a Cadrelor Didactice - Secţiunea Naţională Română prin care s-a solicitat acordarea unui nou termen de judecată.
În raport de faptul că cererea de amânare a cauzei a fost depusă, prin serviciul registratură, după terminarea şedinţei de judecată, Înalta Curte a respins cererea de amânare a cauzei.
Prin Decizia nr. 2021 din 24 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din economia prevederilor legale care reglementează revizuirea, rezultă că această cale extraordinară de atac vizează îndreptarea erorilor de fapt, spre deosebire de recurs care are în vedere în primul rând erorile de drept, iar admisibilitatea ei se examinează sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puţin definitivă; această hotărâre să fie dată după cercetarea fondului; criticile formulate să se încadreze în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
4. Contestaţia în anulare formulată de reclamant.
Şi împotriva acestei decizii, M.L. a formulat contestaţie în anulare.
În motivarea acestei cereri contestatorul a susţinut că pentru ziua de 24 aprilie 2012 când s-a judecat Dosarul nr. 645/1/2012 citarea pentru intervenientul AECD - SNR nu a fost efectuată conform cerinţelor legii, în sensul că nu a fost înmânată cu 5 zile înaintea termenului de judecată.
A mai arătat contestatorul că Dosarul nr. 645/1/2012 a fost soluţionat în lipsa părţilor în condiţiile în care nici una dintre părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, la prima strigare, fără ca instanţa să constate viciul de procedură.
A invocat dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. art. 6 şi art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
5. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la contestaţia în anulare.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu susţinerile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că cererea este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 317 alin. (1) şi (2) şi 318 C. proc. civ., "Art. 317 - (1) Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
(2) Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
De asemenea, prevederile art. 318 - (1) din acelaşi cod, stipulează faptul că "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."
În speţa de faţă, contestatorul, în motivarea contestaţiei în anulare a susţinut că, pentru ziua de 24 aprilie 2012 când s-a judecat Dosarul nr. 645/1/2012, citarea pentru intervenientul AECD - SNR nu a fost efectuată conform cerinţelor legii, în sensul că nu a fost înmânată cu 5 zile înaintea termenului de judecată şi de asemenea că Dosarul nr. 645/1/2012 a fost soluţionat în lipsa părţilor, în condiţiile în care nici una dintre părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, la prima strigare, fără ca instanţa să constate viciul de procedură.
Din analiza Dosarului nr. 645/1/2012 rezultă că pentru termenul de judecată din data de 24 aprilie 2012, părţile au primit citaţia la data de 13 februarie 2012, respectiv 14 februarie 2012 (B.C.), fiind respectate aşadar dispoziţiile art. 1141 C. proc. civ.
Ca atare nu se poate susţine nici o încălcare a dispoziţiilor art. 6 şi art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În ceea ce priveşte cererea de amânare a judecăţii cauzei formulată de AECD - SNR, pentru termenul de judecată din data de 24 aprilie 2012, Înalta Curte constată că, în mod corect instanţa de revizuire a reţinut că cererea a fost depusă, prin serviciul registratură, după terminarea şedinţei de judecată, astfel că în mod corect, a dispus respingerea acesteia.
În consecinţă, Înalta Curte apreciind că nu sunt incidente nici una din ipotezele prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.
Totodată, constatând că partea reclamantă a căzut în pretenţii, potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată, către intimatul B.C., cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de L.M. împotriva Deciziei nr. 2021 din 24 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Obligă contestatorul la 500 RON cheltuieli de judecată către intimatul B.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă, astăzi, 30 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 460/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 4692/2013. Contencios → |
|---|
