ICCJ. Decizia nr. 4748/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4748/2013
Dosar nr. 5774/2/2012
Şedinţa publică de la 29 martie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul V.M.A., în contradictoriu cu pârâtul M.A.N., a solicitat, în principal, anularea în tot a Ordinului M.A.N. nr. MP/283 din 8 iunie 2012 şi, pe cale de consecinţă: reîncadrarea în funcţia avută anterior; plata unei despăgubiri pentru daune materiale reprezentând diferenţa dintre drepturile de natură salarială avute anterior emiterii ordinului şi cele actuale, începând cu 8 iunie 2012 şi până la plata efectivă a acestora, actualizat în raport cu indicele de inflaţie; considerarea perioadei cuprinse între data emiterii Ordinului şi data anulării lui prin hotărâre judecătorească ca vechime în funcţia de general; plata unei despăgubiri de 1 leu pentru daunele morale suferite; în subsidiar, a solicitat anularea în parte a Ordinului M.A.N. nr. MP/283 din 8 iunie 2012 şi, pe cale de consecinţă: încadrarea pe o altă funcţie din cadrul M.A.N. prevăzută în statul de organizare cu grad de general de brigadă; plata unei despăgubiri pentru daune materiale reprezentând diferenţa dintre drepturile de natură salarială avute anterior emiterii ordinului şi cele actuale, începând cu 8 iunie 2012 şi până la plata efectivă a acestora, actualizat în raport cu indicele de inflaţie; considerarea perioadei cuprinse între data emiterii Ordinului şi data anulării lui prin hotărâre judecătorească ca vechime în funcţia de general; plata unei despăgubiri de 1 leu pentru daunele morale suferite. A solicitat, de asemenea, suspendarea executării Ordinului nr. 283 din 8 iunie 2012 până la pronunţarea instanţei de fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin ordinul atacat s-a dispus, începând cu 8 iunie 2012, eliberarea sa din funcţia de şef direcţie pe statul anexă „M.” al D.M.R.U. a M.Ap.N. (funcţie prevăzută în stat cu gradul de general de brigadă), încetarea detaşării la M.A.I. – A.N.R.S.P.S. – D.G.P.S. – D.P.E.N.A. şi numirea în funcţia de şef birou intendenţă şi C.L. la structura Resurse din S.M.F.N. (funcţie prevăzută în stat cu gradul de colonel).
A susţinut că Ordinul este nelegal şi netemeinic pentru următoarele motive:
Cât priveşte eliberarea din funcţia de şef direcţie pe statul anexă „M.” al D.M.R.U. a M.A.N. şi numirea în funcţia de şef birou intendenţă şi C.L. la structura R.S.M.F.N., Ordinul este motivat în drept pe dispoziţiile art. 751 din Legea nr. 85/1995. Având în vedere că numirea nu s-a realizat prin procedura generală a Comisiilor de selecţie, rezultă că s-au aplicat dispoziţiile art. 751 alin. (1) teza a II- a din lege, care vizează “situaţii de excepţie în care se impune adoptarea de măsuri urgente”, caz în care numirea trebuie să vizeze o “funcţie similară celei deţinute sau superioară acesteia”, condiţii care, însă, nu au fost respectate. Astfel, situaţia care impunea adoptarea de măsuri urgente nu a fost motivată în fapt, spre a putea fi verificată, ceea ce determină caracterul arbitrar şi abuziv al Ordinului, iar numirea nu a avut loc pe o funcţie similară (de acelaşi grad) sau superioară cele deţinute, ci pe o funcţie inferioară, prevăzută în ştat cu grad de colonel, ceea ce echivalează cu aplicarea unei sancţiuni disciplinare, respectiv retrogradarea în funcţie. Or, o astfel de retrogradare în funcţie, fără a fi o consecinţă a unei sancţiuni disciplinare, reprezintă o încălcare a drepturilor conferite prin cadrul normativ care guvernează statutul militarilor.
Referitor la măsura încetării detaşării, întemeiată pe art. 101 din Legea nr. 85/1995, reclamantul a arătat că alineatul 3 al acestui text de lege prevede că detaşarea unui cadru militar poate înceta “în situaţia când interesele M.A.N. o impun” şi că, nici sub acest aspect, Ordinul nu este motivat, nefiind indicate interesele care au impus luarea acestei măsuri, mai ales că s-a remarcat prin îndeplinirea ireproşabilă a atribuţiilor specifice din fişa postului.
A susţinut că a absolvit trei colegii de studii strategice şi cursuri de înaltă pregătire a funcţionarilor publici, care îl recomandau pentru ocuparea funcţiei deţinute în cadrul M.A.I. – A.N.R.S.P.S., astfel încât se impune reanalizarea oportunităţii măsurii.
A mai precizat că, în afara faptului că veniturile salariale i-au fost diminuate, punând în pericol siguranţa familiei şi mai ales a celor doi copii minori, dintre care unul cu probleme speciale, retrogradarea în funcţie l-a prejudiciat şi din punct de vedere al carierei militare, nemaiputând accede în viitor la o înaintare în gradul de general de brigadă.
Reclamantul a motivat şi întrunirea condiţiilor suspendării actului administrativ, iar în privinţa cererii de daune morale a invocat atingerea adusă demnităţii şi onoarei sale de militar de carieră prin destituirea care creează suspiciunea unei sancţionări pentru abateri disciplinare.
Prin întâmpinare, pârâtul M.A.N. a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că, potrivit principiului simetriei actelor juridice şi exercitând prerogativele de autoritate conferite conducătorului instituţiei prin Legea nr. 80/1995, prin Ordinul nr. MP/283 din 8 iunie 2012, reclamantul a fost eliberat din funcţie, încetându-i detaşarea la M.A.I. şi a fost numit şef birou intendenţă şi C.L. la structura R.S.M.F.N.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentința civilă nr. 5386 din data de 28 septembrie 2012, Curtea de Apel BucureȘti, secția a VIII-a contencios administrative Și fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamantul V.M.A., a anulat Ordinul M.A.N. nr. MP/283 din 8 iunie 2012, pct. 1 Și a obligat pârâtul să îl reîncadreze pe reclamant pe funcţia avută anterior Ordinului, precum Și să-i achite despăgubiri materiale reprezentând diferenţa dintre drepturile de natură salarială avute anterior emiterii Ordinului şi cele avute ulterior, începând cu 8 iunie 2012 şi până la reîncadrarea conform prezentei hotărâri.
A respins, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării Ordinului până la pronunţarea instanţei de fond Și a respins, ca neîntemeiate, celelalte pretenţii. Totodată, a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, pe de o parte, starea de fapt ca fiind aceea că, prin ordinul menţionat, reclamantul, având gradul de căpitan comandor, a fost eliberat din funcţia de şef al D.P.E.N.A. din cadrul M.A.I. – A.N.R.S.P.S. – D.G.P.S., pe statul anexă „M.” (funcţie prevăzută în ştat cu grad de general de brigadă), dispunându-se şi încetarea detaşării la M.A.I. şi numirea în funcţia de şef birou intendenţă şi C.L. la structura R.S.M.F.N. (funcţie prevăzută în ştat cu gradul de colonel), cu menţiunea că va beneficia de coeficientul de ierarhizare al funcţiei din care provine şi că mutarea are loc în interes de serviciu, fără schimbarea garnizoanei.
Pe de altă parte, prima instanță a reținut că, în ceea ce priveşte motivarea în fapt a măsurii, Ordinul trimite la prev. art. 27 alin. 3 din „MRU/1/2, competenţe exercitate în domeniul resurselor umane de către conducătorii, comandanţii şi şefii structurilor din M.A.N.”, aprobate prin Ordinul M.A.N. nr. MS/23/2010, cu modificările ulterioare.
Referitor la principiul simetriei actelor juridice - argument invocat prin întâmpinare de către pârâtul M.A.N., Curtea de Apel, a apreciat că acesta este nefondat, având în vedere că însuşi ordinul atacat face trimitere la aplicarea, în ceea ce priveşte eliberarea din funcţia deţinută şi numirea în noua funcţie, a prevederilor art. 751 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.
Instanța de fond a reținut că, din coroborarea acestor dispoziții legale cu prevederile H.G. nr. 106/2011 pentru aprobarea Ghidului carierei militare şi ale Ordinului nr. 22/2010 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi funcţionarea sistemului de selecţie şi ierarhizare în vederea evoluţiei în carieră a cadrelor militare din M.A.N., rezultă că acest cadru normativ conferă cadrelor militare dreptul la promovarea în funcţii de grad superior celui deţinut, dacă sunt întrunite condiţiile cerute de lege Și că de o astfel de promovare s-a bucurat reclamantul, anterior emiterii actului atacat în cauză fiind numit într-o funcţie de grad superior celui pe care îl deţine, respectiv o funcţie corespunzătoare gradului de general de brigadă.
Judecătorul fondului a constatat, însă, că prin ordinul atacat, reclamantul ajunge să fie numit într-o funcţie inferioară celei deţinute, încălcându-se prevederile art. 751 alin. (1), citate ca temei de drept al ordinului atacat, pe de o parte pentru că nu este justificată situaţia urgentă care a determinat numirea prin Ordin al ministrului apărării naţionale, iar nu prin intermediul Comisiei de selecţie, potrivit Ghidului carierei militare, iar pe de altă parte, pentru că numirea nu a avut loc într-o funcţie similară sau superioară celei deţinute, ci într-o funcţie inferioară.
Curtea a apreciat că, în lipsa unor prevederi exprese în Legea nr. 80/1995 sau în actele normative care o completează privitoare la dreptul conducătorului instituţiei de a reveni asupra promovării acordate prin numirea într-o funcţie prevăzută în statul de organizare cu grad superior, promovarea în cauză are caracterul unui drept câştigat, numirea fiind acordată pe baza îndeplinirii unor condiţii de eligibilitate, conform cadrului normativ citat.
Privitor la vătămare, în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a constatat că aceasta există în cauză, întrucât, prin numirea în funcţia inferioară, reclamantul deşi continuă (conform prevederilor exprese ale Ordinului) să beneficieze de coeficientul de ierarhizare corespunzător funcţiei superioare deţinute anterior, celelalte drepturi salariale aferente gradului de general de brigadă au fost pierdute, ele fiind corespunzătoare noului grad al funcţiei, acela de colonel, ducând la o diminuare a drepturilor de natură salarială, conform dovezilor prezentate de reclamant în acest sens. În plus, reclamantul este prejudiciat prin numirea într-o funcţie inferioară celei deţinute anterior din punctul de vedere al carierei sale militare, în care este relevantă deţinerea pe o anumită perioadă de timp a funcţiei prevăzută în statele de organizare cu grad de general sau similar.
Cât priveşte măsura detaşării dispusă prin acelaşi Ordin, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 101 din Legea nr. 80/1995, prima instanță a reținut că, întrucât detaşarea reclamantului în cadrul M.A.I. conform Ordinului M.A.N. nr. MP/788 din 26 octombrie 2010 s-a dispus pe durată nedeterminată, măsura încetării detaşării trebuia justificată conform dispozițiilor alin. (3) al art. 101 din Legea nr. 80/1995, indicându-se interesul M.A.N. care impune încetarea detaşării. Or, ordinul atacat nu răspunde acestei cerinţe de legalitate, fiind nemotivat în fapt sub aspectul motivelor care au determinat încetarea detaşării.
Referitor la plata unei despăgubiri pentru daunele morale suferite prin emiterea ordinului, Curtea de apel a constatat că eventualul prejudiciu moral suferit de reclamant, care, de altfel, nu a făcut obiectul unei probaţiuni în cauză, nu este susceptibil de dezdăunare materială.
3. Recursul declarat împotriva hotărârii instanței de fond.
Împotriva Sentinței civile nr. 5386 din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel BucureȘti, secția a VIII-a contencios administrativ Și fiscal, a declarat recurs pârâtul M.A.N., criticând-o pentru nelegalitate Și netemeinicie, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
După o expunere rezumativă a istoricului cauzei, recurentul – pârât a arătat că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile 751 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, ale HG nr. 106/2011 pentru aprobarea Ghidului carierei militare şi ale Ordinului nr. 22/2010 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi funcţionarea sistemului de selecţie şi ierarhizare în vederea evoluţiei în carieră a cadrelor militare din M.A.N.
În speţă, potrivit susţinerilor recurentului - pârât, nu se pune problema unei promovări, în sensul definit prin Legea nr. 80/1995, ci a aplicării unei proceduri speciale de detaşare la o altă instituţie publică şi numire pe o funcţie superioară gradului militar al reclamantului, în cadrul instituţiei la care a fost detaşat.
În ceea ce priveşte vătămarea invocată de intimatul – reclamant, M.A.N. a arătat că, după încetarea detaşării şi eliberarea din funcţia deţinută de Ministerul Administraţiei şi Internelor, acesta a fost numit pe o funcţie superioară gradului avut, astfel că nu există o vătămare legată de evoluţia sa în carieră. De asemenea prin ordinul de încetare a detaşării se menţine coeficientul gradului pe care a fost detaşat ofiţerul, fapt ce determină calculul tuturor drepturilor salariale raportate la acest coeficient.
Recurentul – pârât a insistat asupra aplicabilităţii în cauză a prevederilor art. 101 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 80/1995, arătând că ministrul apărării naţionale are dreptul de a aprecia asupra motivelor care impun încetarea detaşării.
4. Apărările intimatului
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul – reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că recurentul – pârât porneşte de la premisa eronată că prevederile art. 751 din Legea nr. 80/1995 sunt incidente doar în situaţia în care cadrele militare sunt numite în funcţii din structuri ale M.A.N., cu toate că el însuşi şi-a motivat ordinul pe aceste dispoziţii legale.
A mai arătat că recurentul – pârât încearcă inducerea în eroare a instanţei cu privire la obiectul raportului juridic dedus judecăţii (promovare, iar nu numire ori eliberare din funcţie), că nu a fost respectat art. 101 alin. (3) din Legea nr. 80/1995, pentru că ordinul nu a fost motivat sub aspectul interesului public ce a justificat încetarea detaşării, că actul nu poate fi fundamentat doar pe un principiu al simetriei juridice şi că recurentul invocă art. 75 din Legea nr. 80/1995 cu un conţinut care nu mai este în vigoare, fiind modificat prin Legea nr. 53/2011.
Cât priveşte vătămarea suferită, intimatul - reclamant a arătat că drepturile sale salariale au fost diminuate cu 817 lei lunar, iar numirea pe o funcţie corespunzătoare unui anumit grad conferă şi alte drepturi specifice care ţin de cariera militară şi de care a fost lipsit ca urmare a încetării detaşării.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurentul - pârât şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama şi de apărările intimatului, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimatul – reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Ordinul nr. MP/283 din 8 iunie 2012, emis de M.A.N., prin care s-au dispus următoarele măsuri: încetarea detaşării în afara M.A.N., la M.A.I. – A.N.R.S.P.S.; eliberarea din funcţia de şef direcţie pe statul anexa „M.” al D.M.R.U. numirea în funcţia de şef birou intendenţă şi C.L. în Serviciul Logistic la S.R.S.M.F.N.
Conform Adresei de comunicare nr. A/3664 din 13 iunie 2012, ordinul a fost întemeiat în drept pe prevederile art. 751, 78 şi 101 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, iar în motivarea în fapt s-a făcut trimitere la „art. 27 alin. (3) M.R.U., ½, competenţe exercitate în domeniul rezervelor umane de către conducătorii, comandanţii şi şefii structurilor din M.A.N.”, în realitate tot o motivare în drept.
În ceea ce priveşte condiţiile în care operase detaşarea intimatului – reclamant, din documentaţia depusă la dosarul de fond rezultă că prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. MP/788 din 26 octombrie 2010 se dispusese eliberarea din funcţia pe statul anexă „M.” la D.M.R.U. a M.A.N., numirea şi detaşarea la M.A.I. – A.N.R.S.P.S., în vederea îndeplinirii atribuţiilor funcţiei publice de conducere vacante de director la D.P.E.N.A. din cadrul D.G.P.S., iar în mod corespunzător, prin Ordinul nr. 573 din 1 noiembrie 2010, preşedintele A.N.R.S.P.S. a dispus următoarele:
Art. 1 - Începând cu data de 1 noiembrie 2010, căpitanul - comandor ing. V.M.A., eliberat din funcţie pe statul anexă „M." la D.M.R.U. a M.A.N., încetează îndeplinirea atribuţiilor funcţiei publice de conducere de şef serviciu, S.I.T.A. şi cer deschis la D.C.A.V. din cadrul D.G.P.S. din A.N.R.S.P.S.
Art 2. - (1) - Începând cu data de 1 noiembrie 2010, căpitanul - comandor ing. V.M.A., numit şef direcţie pe statul anexă „M." la D.M.R.U. a M.A.N. şi detaşat la M.A.I. – A.N.R.S.P.S., îndeplineşte atribuţiile funcţiei publice de conducere de director la D.P.E.N.A. din cadrul D.G.P.S. din A.N.R.S.P.S.
Din succesiunea acestor acte juridice rezultă că numirea în funcţia de şef direcţie pe statul anexă „M.” la D.M.R.U. a M.A.N. are o legătură directă cu detaşarea în afara ministerului, pentru îndeplinirea atribuţiilor funcţiei publice de conducere de director al unei direcţii din cadrul A.N.R.S.P.p., instituţie subordonată M.A.I., având rolul de a asigura corespondenţa birocratică dintre funcţia pe care o exercită intimatul – reclamant în cadrul instituţiei în favoarea căreia a operat detaşarea şi funcţia înregistrată în evidenţele M.A.N., pe statul anexă „M.”, aşa cum se procedase şi anterior, pe durata îndeplinirii atribuţiilor funcţiei publice de şef al Serviciului Implementare tratate şi acorduri şi cer deschis.
Acestea sunt argumentele pentru care instanţa de control judiciar constată întemeiate susţinerile recurentului – pârât, în sensul că în speţă nu a operat o veritabilă numire ori promovare în accepţiunea art. 75 şi 751 din Legea nr. 80/1995, pe o funcţie din structura M.A.N., obiectul principal al manifestării de voinţă a ministrului de resort constituindu-l acordul în vederea detaşării pentru exercitarea unei funcţii aflate în statul de funcţii al unei alte instituţii, în raport cu care celelalte măsuri menţionate anterior au caracter accesoriu.
Potrivit art. 101 alin. (1) din Legea nr. 80/1995, ofiţerii în activitate pot fi detaşaţi pentru a executa misiuni în afara M.A.N., iar în temeiul art. 101 alin. (3) din aceeaşi lege în situaţia când interesele M.A.N. o impun, se poate dispune încetarea detaşării cadrelor militare prin Ordinul M.A.N. sau al comandanţilor stabiliţi de acesta.
Prima instanţă a considerat că măsura încetării detaşării nu a fost justificată printr-un interes al M.A.N. în acest sens, dar pornind de la premisa că detaşarea este, prin natura ei, o măsură cu caracter temporar, Înalta Curte, reţine că în speţă nu pot fi identificate elemente pe baza cărora să se poată reţine că ministerul apărării naţionale şi-a exercitat abuziv dreptul de apreciere, astfel încât ordinul contestat să fie calificat ca expresie a unui exces de putere, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Dimpotrivă, interesul public legat de realizarea competenţei M.A.N. [art. 2
alin. (1) lit. r) teza finală din Legea nr. 554/2004] poate fi dedus din numirea intimatului – reclamant în funcţie
de şef birou în cadrul S.L.S.R. din S.M.F.N., cu păstrarea
coeficientului de ierarhizare al funcţiei superioare din care provenea.
În fine, Înalta Curte constată că, în lipsa unor elemente de nelegalitate a ordinului, analiza distinctă a argumentelor privind existenţa unei vătămări aduse intimatului – reclamant prin diminuarea drepturilor salariale devine de prisos.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa în sensul respingerii acţiunii reclamantului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de M.A.N. împotriva Sentinţei civile nr. 5386 din 28 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul V.M.A., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4743/2013. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 4759/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
