ICCJ. Decizia nr. 4778/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4778/2013
Dosar nr. 542/57/2012
Şedinţa de la 10 aprilie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în faţa primei instanţe sesizate
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul Alba Iulia, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.T. – D.C.V.U.F.C., a solicitat anularea Deciziei nr. 56 din 24 aprilie 2012 emisă de pârât, anularea titlului de creanţă, respectiv a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA/13715 din 22 februarie 2012 şi exonerarea reclamantului de la plata sumelor astfel imputate.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a încheiat cu M.D.R.T., în calitate de A.M. P.O.R., contractul de finanţare nr. 786 din 19 iulie 2010, în calitate de beneficiar al proiectului cu titlul „M. DN 74”, valoarea totală a proiectului fiind de 22.602.077,76 lei, din care valoarea totală eligibilă este de 17.934.378,40 lei, valoarea neeligibilă estimată, inclusiv T.V.A. aferentă acesteia, este de 416.405,48 lei şi valoarea T.V.A. aferenta cheltuielilor este de 4.251.293,88 lei.
Pentru implementarea proiectului, reclamantul a demarat procedurile de licitaţie publică având ca obiect atribuirea unui contract de lucrări conform proiectului întocmit şi a transmis pe S.E.A.P. din România, spre validare de către A.N.R.M.A.P. anunţul de participare, documentaţia de atribuire, precum şi clarificările ulterioare, fiind astfel aduse la cunoştinţa potenţialilor operatori economici, care n-au relevat nici un motiv de nelegalitate a prevederilor acestora în raport de legislaţia incidentă.
În ce priveşte cerinţa solicitată în anunţul de participare, în fişa de date a achiziţiei V.3 privind situaţia economico – financiară, s-a susţinut că reclamantul, în calitate de autoritate contractantă, nu a ţinut cont de aceasta, declarând toate ofertele admisibile.
În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, O.U.G. nr. 66/2011, O.U.G. nr. 34/2006 şi H.G. nr. 834/2006.
1. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin Sentinţa nr. 255 din data de 26 iunie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale invocate din oficiu şi a declinat în favoarea Tribunalului Alba competenţa de soluţionare a acţiunii prin care reclamantul Municipiul Alba Iulia, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.T., a solicitat anularea Deciziei nr. 56 din 24 aprilie 2012 emise de autoritatea pârâtă, precum şi a titlului de creanţă CA/13715 din 22 februarie 2012.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut, în esenţă, că obiectul cauzei priveşte o creanţă bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare şi de cofinanţare, competenţa de soluţionare fiind stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat, de până la 500.000 lei, indiferent dacă actul este emis de o autoritate centrală, conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza 1 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu cele ale O.U.G. nr. 66/2011 şi O.G. nr. 92/2003.
2.2. Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Alba, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 10413/ CAF din data de 23 noiembrie 2012, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în esenţă, că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, introdus prin art. 54 pct. 3 din Legea nr. 76/2012, conform cărora „Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea U.E., indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel”.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 22 C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Verificând cauza, Curtea constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalul Alba, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În speţă, suma în litigiu a fost calculată în urma verificării modului de obţinere de către reclamant a unor fonduri avansate din fonduri de cofinanţare comunitare, în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.
Conform dispoziţiilor art. 46 din actul normativ susmenţionat, „Împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă” (alin. (1), iar „Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ, în condiţiile legii” (alin. (2).
De asemenea, potrivit art. 51 alin. (2) din acelaşi act normativ, „Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestator la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare”.
În temeiul normei de trimitere, prevăzută de acest din urmă text legal în ceea ce priveşte stabilirea instanţei de contencios administrativ competente să soluţioneze contestaţia formulată împotriva deciziei emise de autoritatea administrativă emitentă a titlului de creanţă atacat, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În interpretarea şi aplicarea normelor de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Instanţei Supreme s-a reţinut, în mod unitar, că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative cu caracter general;
- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.
Aşadar, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei tribunalului de cea a curţii de apel fiind suma de 500.000 lei.
În speţă, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanţă bugetară, conform art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011 – în sumă de 84.952,27 lei – asimilată creanţelor fiscale, în sensul prevederilor C. proc. fisc., conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul valoric şi revine Tribunalului Alba .
În mod greşit a reţinut această din urmă instanţă, în motivarea soluţiei de declinare a competenţei, că în cauză ar fi aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, întrucât prevederile legale respective au fost introduse prin art. 54 pct. 3 din Legea nr. 76/2012 şi au intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, conform art. 82 raportat la art. 81 alin. (1) din acelaşi act normativ, nefiind deci aplicabile la data de 7 iunie 2012, când a fost formulată acţiunea.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Alba Iulia în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.A.P. în favoarea Tribunalului Alba.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4767/2013. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 4785/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
