ICCJ. Decizia nr. 496/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 496/2013
Dosar nr. 783/39/2012
Ședința publică din 31 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 19, art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 554/2004, reclamantul M.O.C.O. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Universitatea S.H. Bucureşti şi M.E.C.T.S. - Bucureşti aplicarea unei amenzi corespunzătoare reprezentanţilor legali ai acestora din urmă,obligarea la plata unor despăgubiri de întârziere de 1000 lei/zi întârziere privind punerea în executare a Sentinţei Civile nr. 250 din 05 iulie 2011 şi actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor la care pârâţii vor fi obligaţi să plătească.
În motivarea acţiunii, reclamantul a precizat că prin Sentinţa civilă nr. 250 din 05 iulie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II - a civilă de contencios administrativ şi fiscal, prima pârâta a fost obligată să-i elibereze diploma de licenţă pentru examenul de licenţă susţinut în sesiunea iulie 2009 la Facultatea D.A.P. - Specializare Drept şi suplimentul la această diplomă - iar pârâtul M.E.C.T.S. – Bucureşti a fost obligat la aprobarea tipăririi formularelor tipizate a documentelor menţionate.
Mai susţine reclamantul că în dosarul de fond a solicitat instanţei stabilirea unui termen în scopul executării obligaţiilor de către pârâţi, însă instanţa nu l-a stabilit. Sentinţa a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 1008 din 24 februarie 2012a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar cheltuielile de judecată i-au fost achitate abia la 29 august 2012 iar obligaţiile de a face stabilite în sarcina pârâţilor au fost executate la data de 2 mai 2012, după achitarea taxelor cuvenite.
În cauză, pârâta Universitatea S.H. - Bucureşti, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acţiunii, cu precizarea că culpa pentru nepunerea în executare a sentinţei aparţine în tot pârâtului M.E.C.T.S. - Bucureşti, care nu a pus la dispoziţie formularele tipizate înlăuntrul termenului legal de 30 de zile.
Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 375 din 19 octombrie 2012, a respins acţiunea formulată de reclamantul M.O.C.O. în contradictoriu cu pârâţii Universitatea S.H. Bucureşti şi M.E.C.T.S., ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a constatat că aplicarea unei amenzi ar fi fost posibilă numai în situaţia stabilirii de către instanţă a unui termen pentru executarea obligatorie, ceea ce nu este cazul în speţă, iar reclamantul nu a declarat recurs împotriva Sentinţei civile nr. 250/2011 a Curţii de Apel Suceava pe acest motiv; aplicarea sancţiunii pentru executarea obligaţiei cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 trebuia solicitată de reclamant prin acţiune. De altfel, odată obligaţia îndeplinită această sancţiune nu îşi mai atinge scopul.
Cu referire la despăgubirile solicitate, s-a reţinut că reclamantul nu a probat cuantumul acestora şi prejudiciul efectiv suferit prin punerea în executare cu întârziere a sentinţei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul M.O.C.O.
Criticile recurentului au fost susţinute dispoziţiilor art. 304 pct. 4, pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ., arătându-se, în esenţă, că prima instanţă nu a pus în dezbatere excepţia de inadmisibilitate invocată de Universitatea S.H. pentru ca reclamantul să se poată apăra, încălcându-se astfel principiul disponibilităţii şi contradictorialităţii, iar în privinţa fondului cererii de sancţionare a celor doi pârâţi pentru executarea cu întârziere a Sentinţei nr. 250/2011 rămasă irevocabilă prin Decizia Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie. nr. 1008 din 24 februarie 2012 s-a ignorat că niciunul din pârâţi nu a făcut dovada îndeplinirii la timp a obligaţiilor trasate de instanţă.
S-a mai arătat că din actele dosarului rezultă că executarea sentinţei a avut loc la 68 de zile de la pronunţarea deciziei de recurs şi că în pofida acestei evidenţe instanţa de executare a interpretat greşit dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi alin.(2) şi dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Intimata Universitatea S.H. a depus întâmpinare, reiterând că prin adresa din 8 martie 2012 a solicitat M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularului tipizat de diplomă de licenţă a reclamantului, ceea ce demonstrează că această instituţie de învăţământ nu are nicio culpă pentru neexecutarea în temeiul legal a obligaţiei rezultate din decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În apărare, Ministerul Educaţiei Naţionale a reamintit că nicio specializare a niciunei facultăţi din cadrul Universităţii S.H., forma de învăţământ I.D nu a fost şi nu este acreditată, iar în ce priveşte avizul pentru tipărirea de tipizate a diplomelor de licenţă, numărul de tipizate trebuie să fie corelat cu numărul absolvenţilor care au urmat o specializare la o formă de învăţământ acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu. Astfel, ministerul a avizat achiziţionarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenţilor din promoţiile anilor 2008, 2009 şi 2010, iar numirea unităţii care efectuează imprimarea tipizatelor s-a efectuat cu mult înainte de data cererii petentului.
Examinând cauza, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Prin Sentinţa nr. 250 din 5 iulie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost îndreptată prin Sentinţa nr., 309 din 30 septembrie 2011 pronunţată de aceeaşi instanţă, ce a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 1008 din 24 februarie 2012 a secţiei contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost obligată Universitatea S.H. să elibereze reclamantului M.O.O. diploma de licenţă pentru examenul de licenţă susţinut de reclamant în sesiunea iulie 2009 – Facultatea D.A.P. – specializarea drept – precum şi suplimentul de diplomă, iar M.E.C.T.S. a fost obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomei de licenţă a reclamantului.
Curtea de Apel Suceava ca instanţă de executare a fost sesizată de reclamant în vederea aplicării art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru neexecutarea în termenul de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, respectiv de la data de 24 februarie 2012.
Fără a împărtăşi punctul de vedere al instanţei în sensul că aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ este posibilă numai dacă s-a fixat un termen pentru executarea hotărârii, dat fiind conţinutul clar al alin. (1) din art. 24, instanţa de control judiciar observă că nu se contestă executarea obligaţiilor stabilite în sarcina celor doi pârâţi la data de 2 mai 2012.
Materialul probator a relevat că la data introducerii cererii în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004, pârâţii Universitatea S.H. şi M.E.C.T.S. îşi îndepliniseră obligaţiile stabilite prin Sentinţa nr. 250/2011 şi menţinute prin Decizia nr. 1008/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, încă din data de 2 mai 2012.
Totodată, pârâţii au demonstrat motivul obiectiv al întârzierii executării sentinţei, iar instanţa de fond a reţinut ca fiind îndeplinită obligaţia şi că în aceste condiţii sancţiunea nu-şi mai atinge scopul, scopul fiind deja atins prin executarea de bunăvoie a obligaţiilor.
În privinţa despăgubirii solicitate de reclamant s-a reţinut în mod just că nu s-a probat în ce constă prejudiciul suferit prin punerea în întârziere a sentinţei.
Criticile recurentului încadrate la art. 304 pct. 4 şi pct. 5 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, actele dosarului nesusţinând ideea că în cauză s-ar fi depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti sau că s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Cum nu există motive pentru modificarea sentinţei atacate din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul M.O.C.O. împotriva Sentinţei nr. 375 din 19 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4956/2013. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 4965/2013. Contencios. Anulare acte privind... → |
|---|
