ICCJ. Decizia nr. 4949/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Deci zia nr. 4949/2013
Dos ar nr. 7479/2 /2011
Şedinţa pub lică din11 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de la data de 22 august 2011 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.T., în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună următoarele:
- în principal, obligarea pârâtului la includerea în Centralizatorul privind disciplinele de învăţământ, domeniile şi specializările, precum şi probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar a specializării absolvite – E.F.S. – Limba şi literatura engleză.
- în subsidiar, recunoaşterea specializării absolvite, ca profil asimilat, apt de a-i da posibilitatea de a putea participa la concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învăţământul preuniversitar potrivit specialităţii absolvite; recunoaşterea dreptului de a participa şi susţine concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învăţământul preuniversitar potrivit specialităţii absolvite, inclusiv a dreptului de a susţine examenul de acordare a definitivării şi titularizării;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în perioada 1999 - 2004, a urmat cursurile F.E.F.S. din cadrul Universităţii A.I.C. din Iaşi, în specialitatea E.F.S. - Limba şi literatura engleză, a susţinut şi a promovat examenul de licenţă din sesiunea iunie 2004.
M.E.C.T.S. i-a eliberat diploma de licenţa seria V nr. 0077914, în care se menţionează că, pe baza promovării examenului de licenţă, i se conferă titlul de Licenţiat în E.F.S. - Filologie, în specializarea E.F.S. - Limba şi literatura engleză.
Din momentul înscrierii la facultate şi până la absolvirea acesteia, şi-a îndeplinit toate obligaţiile care îi reveneau potrivit contractelor de studiu încheiate cu universitatea, în sensul că şi-a plătit taxele de studii, a susţinut şi a promovat toate examenele, inclusiv examenul de licenţă. Pe parcursul facultăţii a efectuat şi cursuri de specialitate pentru pregătirea personalului didactic, urmând şi susţinând o serie întreagă de discipline psiho - pedagogice.
Întrucât specializarea pe care a absolvit-o nu este înscrisă în mod expres în Centralizatorul privind disciplinele de învăţământ, domeniile şi specializările, precum şi probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar, nu i se recunoaşte dreptul de a participa Ia concursurile de încadrare a personalului didactic, nefiindu-i recunoscută specializarea pe care a absolvit-o.
În drept, reclamantul arată că, potrivit art. 2 din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 3184/2011, este îndreptăţit să i se recunoască specializarea în care a obţinut diploma de licenţă şi, ca o consecinţă, dreptul de a participa la toate concursurile pentru ocuparea posturilor de specialitate din învăţământul preuniversitar, inclusiv la concursurile pentru titularizare şi definitivare.
2. Hotărârea pronunţată de Curtea de apel
Prin Sentinţa nr. 216 din 16 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului şi a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul S.T.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, instanţa a reţinut că, potrivit art. 2 alin. (1) din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 3184/2011, cuprinderea specializărilor, a programelor de studii universitare de licenţă sau a programelor de studii de masterat existente în Centralizator şi pentru alte discipline/domenii din învăţământul preuniversitar se realizează cu aprobarea ministerului.
Pe fondul cauzei, Curtea de apel a reţinut, raportat la dispoziţiile legale în vigoare la data la care reclamantul şi-a efectuat studiile – art. 15 din Legea nr. 88/1993 privind acreditarea instituţiilor de învăţământ superior şi recunoaşterea diplomelor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; art. 5 din H.G. nr. 535/1999 privind autorizarea de funcţionare provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul instituţiilor de învăţământ superior de stat sau particular; art. 103 alin. (2) din Legea nr. 84/1995; art. 2 alin. (2) din Ordinul M.EC.T.S. nr. 3184 din 26 ianuarie 2011 pentru aprobarea Centralizatorului privind disciplinele de învăţământ, domeniile şi specializările, precum şi probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar 2011 – că, aşa cum în mod corect i s-a comunicat reclamantului în cuprinsul răspunsului la plângerea prealabilă, în vederea recunoaşterii studiilor universitare pentru absolvenţii care au început studiile după intrarea în vigoare a Legii nr. 88/1993, trebuie ca programul de studii/specializarea urmată să fie acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu, conform actului normativ ce reglementează specializările şi programele de studii la momentul înscrierii în primul an de studii.
Cum specializarea absolvită de reclamant nu a fost acreditată sau autorizată provizoriu prin H.G., conform Legii nr. 88/1993, lege în vigoare pe perioada în care reclamantul a efectuat studiile (în acest sens fiind şi documentaţia care a stat la baza răspunsului la plângerea administrativă prealabilă), aceasta nu a fost cuprinsă în Centralizatorul privind disciplinele de învăţământ, domeniile şi specializările, precum şi probele de concurs, valabile pentru încadrarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar.
Pentru aceste considerente, instanţa de fond a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la includerea în Centralizator a specializării absolvite de reclamant.
În ceea ce priveşte recunoaşterea specializării absolvite, ca profil asimilat, apt de a-i da posibilitatea de a putea participa la concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învăţământul preuniversitar potrivit specialităţii absolvite, precum şi recunoaşterea dreptului de a participa şi susţine concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învăţământul preuniversitar potrivit specialităţii absolvite, inclusiv a dreptului de a susţine examenul de acordare a definitivării şi titularizării, Curtea de apel a reţinut, în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 3184 din 26 ianuarie 2011, că vor primi acceptul de participare la concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învăţământul preuniversitar candidaţii ale căror specializări nu se regăsesc în Centralizator, dacă profilul postului/catedrei coincide cu profilul specializării absolvite şi dacă specializarea înscrisă pe diploma de studii a candidatului/programul de studii finalizat de candidat poate fi asimilată uneia dintre specializările/asimilat unuia din programele de studii incluse in acest Centralizator. În aceste situaţii, acceptul de participare la concursurile de ocupare a posturilor didactice din învăţământul preuniversitar se acordă cu aprobarea M.E.C.T.S.
Pentru a respingerea capetelor de cerere subsidiare, Curtea de apel a avut în vedere aceleaşi argumente expuse cu privire la capătul de cerere principal, în sensul că, pentru a se primi acceptul de participare la concursurile respective, trebuie îndeplinite următoarele condiţii cumulative: 1) profilul postului/catedrei să coincidă cu profilul specializării absolvite; 2) dacă specializarea înscrisă pe diploma de studii a candidatului/programul de studii finalizat de candidat poate fi asimilata uneia dintre specializările/asimilat unuia din programele de studii incluse în acest Centralizator.
Însa, pentru a îndeplini ambele condiţii cumulative, trebuie să fie avută în vedere raţiunea legiuitorului care, atunci când face trimitere la „profilul specializării absolvite” şi „specializarea înscrisă pe diploma de studii a candidatului/programul de studii finalizat de candidat”, are în vedere acele specializări acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu, ceea ce nu este cazul în speţă.
4. Recursul declarat de reclamantul S.T.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs reclamantul S.T., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul - reclamant critică soluţia instanţei de fond sub aspectul faptului că în mod greşit s-a reţinut că specializarea absolvită nu a fost acreditată sau autorizată provizoriu prin H.G.
Susţine recurentul că instanţa a omis să aibă în vedere prevederile art. 6 din H.G. nr. 535/2009 conform cărora, în instituţiile de învăţământ superior acreditate se pot organiza, cu aprobarea senatului universitar, grupări de două specializări autorizate şi/sau acreditate, care fac parte din acelaşi curriculum universitar, fără întocmirea unui nou dosar de autorizare pentru specializarea dublă rezultată. În acest sens, recurentul-reclamant arată că universitatea, prin Adresa nr. 2134 din 6 februarie 2012, precizează că specializarea absolvită a fost înfiinţată în baza art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 535/1999, conform Hotărârii nr. 10/1999 a Senatului universităţii. Totodată, recurentul - reclamant invocă şi Adresele nr. 12846 şi nr. 21141 din 6 februarie 2006 a ministerului prin care se arată că specializarea respectivă a funcţionat în baza H.G. nr. 535/1999.
În continuare, recurentul-reclamant reiterează aspectele învederate instanţei de fond în sensul că, deşi a urmat cursurile în specialitatea E.F.S. – Lima şi literatura engleză, a promovat examenul de licenţă în sesiunea iunie 2004, iar ministerul i-a eliberat diploma de licenţă, îi este refuzată participarea la concursurile de ocupare a posturilor didactice de titularizare şi definitivare din cauza faptului că specializarea respectivă nu este cuprinsă în Centralizatorul menţionat.
În drept, recurentul - reclamant invocă şi dispoziţiile art. 2 din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 3184/2011, susţinând că este îndreptăţit să i se recunoască specializarea în care a obţinut diploma de licenţă şi, ca o consecinţă, dreptul de a participa la toate concursurile pentru ocuparea posturilor de specialitate din învăţământul preuniversitar, inclusiv la concursurile pentru titularizare şi definitivare
II. Considerentele Înaltei Curţi
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate şi a prevederilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
În cauză este necontestat că recurentul-reclamant a urmat cursurile Facultăţii de E.F.S., Specializarea E.F.S. – Limba şi literatura engleză, de lungă durată, cu examen de licenţă în sesiunea iunie 2004, din cadrul Universităţii A.I.C. din Iaşi.
Reclamantul a arătat că, până la data promovării acţiunii, ministerul pârât nu a răspuns solicitărilor sale din 4 iulie 2011 privind: în principal, includerea în Centralizatorul privind disciplinele de învăţământ, domeniile şi specializările, precum şi probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar a specializării absolvite; în subsidiar, recunoaşterea specializării ca profil asimilat, apt să îi dea posibilitatea de a participa la concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învăţământul preuniversitar potrivit specialităţii absolvite şi eliberării unui document în acest sens, precum şi aprobarea participării sale la concursurile respective.
La data de 14 noiembrie 2011, recurentul - reclamant a depus la dosarul de fond răspunsul nr. 46657 din 1 august 2011, prin care ministerul a răspuns negativ solicitării din 4 iulie 2011, arătând, în esenţă, că, în vederea recunoaşterii studiilor universitare începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 88/1993, este necesar ca specializarea urmată să fie acreditată sau autorizată, să funcţioneze provizoriu, însă specializarea în litigiu nu a fost cuprinsă în Centralizator deoarece nu a fost acreditată sau autorizată provizoriu prin H.G., conform Legii nr. 88/1993, iar la concursurile susmenţionate pot participa doar candidaţii care au absolvit una dintre specializările cuprinse în Centralizatorul aprobat anual prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
În esenţă, atât apărarea pârâtului, cât şi motivarea instanţei de fond sunt fundamentate pe argumentul că specializarea absolvită de recurentul - reclamant (E.F.S. – Limba şi literatura engleză) nu se regăseşte în niciuna dintre H.G. privind structurile de învăţământ superior acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu.
Cu toate acestea, Înalta Curte constată că, prin Adresa nr. 12846/21/141 din 6 februarie 2006 (fila 10 la dosarul de recurs), ministerul pârât a comunicat Universităţii A.I.C. Iaşi, între altele, faptul că specializarea E.F.S. – Limba şi literatura angleză a putut funcţiona în cadrul acestei universităţi în baza prevederilor art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 535/1999, astfel încât, potrivit prevederilor art. 67 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, republicată, în vigoare la data respectivă, absolvenţii au putut primi titlul de licenţiat în profilul şi în specializarea urmate.
Într-adevăr, potrivit art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 535/1999, „În instituţiile de învăţământ superior acreditate, în cadrul reformei curriculare şi al aplicării sistemului de credite transferabile, se pot organiza, cu aprobarea senatului universitar, grupuri de două specializări autorizate şi/ sau acreditate, care fac parte din acelaşi curriculum universitar, fără întocmirea unui nou dosar de autorizare pentru specializarea dublă rezultată”.
Or, în cauză, este necontestat că Universitatea A.I.C. din Iaşi a fost şi este o instituţie de învăţământ superior acreditată, iar specializarea E.F.S. – Limba şi literatura engleză a fost înfiinţată prin Hotărârea Senatului Universitar nr. 10 din 1 septembrie 1999, fără întocmirea unui nou dosar de acreditare, potrivit dispoziţiilor legale citate mai sus, ambele specializări, componente ale specializării duble rezultate, fiind acreditate anterior.
Faptul invocat de ministerul pârât, că această „dublă specializare” de la Universitatea A.I.C. din Iaşi nu se regăseşte ca specializare autorizată/ acreditată, enumerată în anexele vreunei H.G., dată în acest scop, nu poate fi imputat universităţii şi, cu atât mai puţin absolvenţilor de la specializarea respectivă, din moment ce ministerul de resort nu a declanşat procedura de lichidare a acelei specializări şi adoptarea unei H.G. în acest sens.
Or, aşa cum, de altfel, ministerul de resort a comunicat Universităţii A.I.C. din Iaşi, potrivit art. 67 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, republicată, „absolvenţii care au promovat examenul de licenţă primesc titlul de licenţiat în profilul şi în specializarea urmate”.
În conformitate cu dispoziţiile legale citate mai sus, recurentul-reclamant a primit Diploma de licenţă seria V nr. 0077914, ca urmare a promovării examenului de licenţă din sesiunea iunie 2004, în profilul E.F.S., specializarea E.F.S. – Limba şi literatura engleză.
Pentru considerentele arătate, se reţine că refuzul exprimat de minister prin Adresa nr. 46657 din 1 august 2011 are caracter nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) teza a I- a din Legea nr. 554/2004, reprezentând „ exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane ”
Atâta timp cât obţinerea diplomei de licenţă conferă de drept titularului său capacitatea de a se bucura de toate drepturile privind specializarea respectivă, Înalta Curte constată că este întemeiat capătul de cerere subsidiar referitor la recunoaşterea specializării absolvite, ca profil asimilat, fiind corectă soluţia curţii de apel în privinţa respingerii celorlalte capete de cerere, a căror realizare efectivă este ulterioară şi reprezintă consecinţa directă a admiterii capătului de cerere subsidiar.
Totodată, se constată a fi temeinică şi legală soluţia dată de instanţa de fond excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a ministerului, invocată de pârât, având în vedere faptul că Centralizatorul privind disciplinele de învăţământ, domeniile şi specializările, precum şi probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar se aprobă de către M.E.C.T.S., iar, conform art. 2 din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 3184/2011:
„Art. 2. - (1) Candidaţii ale căror specializări nu se regăsesc în Centralizator vor primi acceptul de participare la concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învăţământul preuniversitar, dacă profilul postului/catedrei coincide cu profilul specializării absolvite şi dacă specializarea înscrisă pe diploma de studii a candidatului/programul de studii finalizat de candidat poate fi asimilată uneia dintre specializările/asimilat unuia din programele de studii incluse în acest centralizator. În aceste situaţii acceptul de participare la concursurile de ocupare a posturilor didactice din învăţământul preuniversitar se acordă cu aprobarea M.E.C.T.S.
(2) Cuprinderea specializărilor, a programelor de studii universitare de licenţă sau a programelor de studii de masterat existente în Centralizator şi pentru alte discipline/domenii din învăţământul preuniversitar se realizează cu aprobarea M.E.C.T.S.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) Și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa atacată în sensul admiterii capătului de acţiune subsidiar referitor la obligarea autorităţii pârâte competente să recunoască Specializarea E.F.S. – Limba şi literatura engleză absolvită de reclamant la Universitatea A.I.C. din Iaşi, ca profil asimilat, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de S.T. împotriva Sentinţei civile nr. 216 din 16 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte, sentinţa atacată în sensul că admite capătul de acţiune subsidiar şi obligă autoritatea pârâtă competentă să recunoască Specializarea E.F.S. – Limba şi Literatura Engleză absolvită de reclamant la Universitatea A.I.C. din Iaşi, ca profil asimilat.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4948/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4955/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
