ICCJ. Decizia nr. 5168/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5168/2013
Dosar nr. 318/45/2012
Şedinţa publică de la 25 aprilie 2013
Asupra cererii de recurs de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată sub nr. 318/45/2012 pe rolul Curţii de Apel Iaşi, reclamanţii B.D., B.D., A.M., N.A., A.M., A.D.E., F.V., R.T., R.E., C.C., S.D., R.M., D.M., S.S., C.M., V.M., G.E.D., G.F., E.D., au chemat în judecată Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Universitatea S.H. Bucureşti pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta Universitatea S.H. să elibereze actul de studii cu regim special, denumit "diplomă de licenţă", precum şi "suplimentul de diplomă" prin care să se ateste că reclamanţii au susţinut şi promovat examenul de licenţă în specialitatea urmată de fiecare în parte, respectiv pedagogie, sociologie, psihologie obţinând titlul de "licenţiat", iar pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate, respectiv "diploma de licenţă" şi "suplimentul de diplomă" în vederea realizării dreptului reclamanţilor de a li se elibera documentul oficial, cu regim special, prin care să confirme studiile de învăţământ superior efectuate în cadrul Universităţii "S.H." Bucureşti.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 194 din 14 iunie 2012 a Curţii de Apel Iaşi a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii N.(S.) A., A.M., A.(A.) D.E., F.V., R.T., R.(R.) E., C.C., S.D., R.(C.) M., (...) în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. Bucureşti, în sensul că a fost obligată pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamanţilor actul de studii cu regim special denumit "diplomă de licenţă" şi "suplimentul de diplomă", prin care să se ateste că reclamanţii au susţinut şi promovat examenul de licenţă specialitatea urmată de fiecare în parte.
Instanţa a respins cererea reclamanţilor în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi a admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Universitatea S.H. în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
A fost obligat Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate, constând în Diplomă de licenţă şi supliment la diplomă, sub sancţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cuantum de 50 RON/zi întârziere, începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Au fost respinse excepţiile invocate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi a fost respinsă cererea pârâtei Universitatea S.H. privind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel invocată în cauză este neîntemeiată, întrucât reclamanţii au chemat în judecată, în calitate de pârât, pe Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, instituţie de nivel central şi, ca atare, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2003 competenţa de soluţionare a acţiunii în primă instanţă aparţine Curţii de Apel.
Instanţa de fond a reţinut că în perioada 2006 - 2009 reclamanţii au frecventat cursurile Universităţii S.H., Facultatea de Psihologie şi Pedagogie din Braşov, specializarea pedagogie şi psihologie, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă socială, specializarea sociologie, Facultatea de Psihologie, specializarea psihologie, forma de învăţământ la distanţă cu frecvenţă redusă.
Studiile au fost finalizate în anul 2009, urmate fiind de susţinerea examenului de licenţă, eliberându-i-se fiecăruia câte o adeverinţă în acest sens, urmând să fie eliberate şi diplomele, eliberare care a fost tergiversată datorită suspiciunilor privind legalitatea examenului de licenţă.
Cu privire la specializarea urmată de fiecare reclamant pentru care instituţia de învăţământ nu avea autorizare sau acreditare, Curtea a constatat că, aşa cum rezultă din comunicatul universităţii, Universitatea S.H. are acreditate sau autorizate toate specializările din cadrul facultăţii sale.
Din conţinutul dispoziţiilor art. 2 al Regulamentului de organizare şi funcţionare a universităţii rezultă că "Universitatea S.H. organizează formele de învăţământ la distanţă şi cu frecvenţă redusă, respectând prevederile din Legea învăţământului nr. 84/1995", iar în art. 4 din acelaşi regulament este definită noţiunea de "învăţământ la distanţă", formă de învăţământ absolvită şi de reclamanţii din prezenta cauză.
Instanţa a constatat că nu sunt aplicabile reclamanţilor dispoziţiile O.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenţilor înmatriculaţi la formele de învăţământ la distanţă sau cu frecvenţă redusă de a continua studiile la alte instituţii de învăţământ autorizate, întrucât aceştia au susţinut examenul de licenţă, în luna iulie 2009, iar în raport de dispoziţiile art. 3 pentru studenţii vizaţi, înmatriculaţi în anul I perioada 2005 - 2008 nu s-a probat elaborarea unei metodologii aprobată prin ordin, prin care să se clarifice dreptul absolvenţilor de a-şi continua studiile la specializările acreditate.
În consecinţă, Curtea a reţinut că în cauza de faţă reclamanţii au urmat cursurile organizate de Universitatea S.H. la formele de învăţământ legal stabilite, li s-au eliberat adeverinţele din care rezultă calitatea acestora de licenţiaţi, iar operaţiunea de eliberare a diplomelor şi a suplimentelor la diplome a fost tergiversată, tocmai datorită imposibilităţii de a fi obţinute în totalitate formulare tipizate, datorită refuzului Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, care a satisfăcut doar în parte solicitările Universităţii S.H..
Ca atare, cererea reclamanţilor în raport cu Universitatea S.H. este fondată, dar nu şi cu pârâtul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, întrucât reclamanţii nu se află în raporturi juridice directe. Instanţa a admis cererea de chemare în garanţie a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, formulată de pârâta Universitatea S.H..
Specializarea urmată de reclamanţi la forma de învăţământ indicată a fost confirmată de MECTS prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister până în anul 2009, dată de la care s-a refuzat eliberarea.
Universitatea S.H. s-a conformat condiţiilor impuse de Minister, prin adresa nr. 36125 din 25 iunie 2009, în vederea obţinerii aprobării pentru formulare tipizate, iar Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nu a aprobat în totalitate necesarul de formulare solicitate.
3. Cererea de recurs formulată de Ministerul Educaţiei Naţionale.
Recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică, arătând că în mod greşit instanţa a admis cererea de chemare în garanţie a MECTS. A fost prezentată situaţia de fapt a cauzei, arătându-se faptul că la data înscrierii reclamanţilor în anul I de studiu, în anul 2006, era în vigoare H.G. nr. 1609/2004, iar din anexa 2 punctul 6 a rezultat că Universitatea S.H. nu avea acreditare sau autorizare provizorie pentru forma de învăţământ ID şi FR a facultăţilor menţionate.
Recurenta a arătat că Universitatea a încălcat cu bună ştiinţă legea atunci când a organizat studii la forme de învăţământ pentru care nu avea autorizare provizorie sau acreditare, iar Ministerul Educaţiei nu poate fi obligat să aprobe emiterea de diplome pentru activităţi desfăşurate ilegal, deoarece ar însemna confirmarea fraudei organizate de o instituţie de învăţământ superior.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 3041 C. proc. civ., analizând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., constatând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre competenta soluţionare la Tribunalul Iaşi, ca instanţă de fond, pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, iar potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea Universităţii pârâte la eliberarea diplomei de licenţă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în concordanţă cu dispoziţiile C. proc. fisc., în raport de două criterii şi, anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte un act emis de o autoritate publică, care este asimilată unei autorităţi locale, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul.
Pentru aceste considerente, văzând că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material, în temeiul art. 312 - 313 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva Sentinţei nr. 194 din 14 iunie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5167/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 517/2013. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
