ICCJ. Decizia nr. 5162/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5162/2013
Dosar nr. 72/2/2011
Şedinţa publică de la 25 aprilie 2013
Asupra cererii de recurs de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 4 ianuarie 2011, reclamanta G.C.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României:
1. Anularea H.G. nr. 643/2007 privind aprobarea strategiei de selectare a investitorilor pentru realizarea unităţilor 3 şi 4 de la CNE Cernavodă şi H.G. nr. 691/2008 pentru completarea H.G. nr. 643/2007;
2. Anularea oricăror operaţiuni făcute în temeiul acestor hotărâri şi recuperarea sumelor de bani aferente;
3. Suspendarea celor două acte normative până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare la data de 20 iunie 2011, prin care a invocat excepţia lipsei de interes.
Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri a depus la data de 20 iunie 2011 cerere de intervenţie în interesul pârâtului, solicitând admiterea în principiu a cererii, arătând că este iniţiatorul actului contestat.
Prin Încheierea de şedinţă publică de la data de 21 iunie 2011, Curtea a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 807 din 7 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă excepţia lipsei de interes şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta G.C.R. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi intervenientul Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta are interes în formularea prezentei cereri, având în vedere obiectul de activitate al acesteia şi faptul că prin acţiunea introductivă se tinde la protejarea mediului.
Pe fondul cauzei se constată că obiectul de reglementare al H.G. nr. 643/2007 şi al H.G. nr. 691/2008 îl reprezintă aprobarea unei strategii de selectare a unor investitori pentru realizarea unităţilor 3 şi 4 de la Centrala Nucleară de la Cernavodă.
Instanţa a constatat că în aceste condiţii nu sunt incidente dispoziţiile H.G. nr. 1213/2006, reţinând că selectarea investitorilor nu reprezintă un proiect care prin el însuşi să aibă efecte semnificative asupra mediului. Instanţa a constatat că nu era necesară consultarea publicului pentru elaborarea strategiei de selectare a investitorilor. Instanţa a subliniat că nu trebuie să se facă o confuzie a proiectului de construire a reactoarelor 3 şi 4 de la centrala de la Cernavodă, cu strategia de selectare a investitorilor.
În ceea ce priveşte pretinsul ajutor de stat acordat unei companii implicate în acest proiect de construire a celor două reactoare, Curtea constată că actul normativ atacat vorbeşte doar de o mărire a capitalului social al S.N.N. SA, ceea ce nu echivalează cu acordarea unui ajutor de stat societăţii respective. Aşadar, sumele alocate din fondul naţional de dezvoltare nu sunt acordate cu titlu de ajutor de stat, ci sunt investite de stat, care participă la majorarea capitalului social al societăţii.
În consecinţă, Curtea a apreciat că actele atacate sunt legale şi temeinice.
3. Cererea de recurs formulată de G.C.R.
Prin motivele de recurs formulate recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, arătând că hotărârea dată de instanţa de fond este nemotivată. S-a susţinut că instanţa nu a argumentat motivele pentru care această "investiţie" nu reprezintă ajutor ilegal de stat în sensul art. 107 din Tratatul UE, care este direct aplicabil în dreptul intern.
Recurenta a arătat că instanţa de fond nu a analizat toate argumentele prezentate de reclamantă care demonstrează că sub masca titulaturii de strategie a selectării investitorilor, se ascunde un ajutor ilegal de stat.
S-a arătat că instanţa nu a argumentat de ce a înlăturat temeiurile de drept privind netranspunerea în România a Directivelor nr. 17/2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale, nr. 72/2009 privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice şi de abrogare a Directivei 2003/54/CE, care sunt încălcate prin adoptarea actului atacat.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond nu a argumentat de ce planul de dezvoltare al sectorului energetic nu ar trebui să fie supus evaluării strategice de mediu, conform H.G. nr. 1076/2004, care transpune Directiva SEA nr. 42/2001, nefăcând nicio referire la această obligaţie legală a intimatului.
S-a susţinut că în ceea ce priveşte evaluarea de mediu a proiectelor, reglementată la data adoptării actului atacat de H.G. nr. 1213/2006, instanţa a făcut o greşită aplicare a legii. S-a arătat că această procedură este cea în cadrul căreia se stabileşte tehnologia folosită pentru proiectul reactoarelor 3 şi 4, nefiind legal ca acest aspect să fie stabilit prin alte acte administrative, în afara procedurii de evaluare de mediu, reglementată la acea dată de H.G. nr. 1213/2006, care transpune Directiva EIA 335/1985 cu modificările ulterioare.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurentă şi constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că obiectul principal al cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea H.G. nr. 643/2007 privind aprobarea strategiei de selectare a investitorilor pentru realizarea unităţilor 3 şi 4 de la CNE Cernavodă şi a H.G. nr. 691/2008 pentru completarea H.G. nr. 643/2007.
Înalta Curte reţine că prin H.G. nr. 643/2007 s-a aprobat strategia de selectare a investitorilor pentru realizarea Unităţilor 3 şi 4 de la CNE Cernavodă. Actul normativ stabileşte principalele obiective avute în vedere pentru finanţarea realizării Unităţilor 3 şi 4 de la CNE Cernavodă, atragerea şi selectarea investitorilor, modul în care se face contractarea echipamentelor, a serviciilor, a lucrărilor de construcţii-montaj şi a procedurilor în vederea finalizării proiectului.
H.G. nr. 643/2007 stabileşte că S.N.N. SA va contribui la capitalul social al societăţii cu numerar, cu activele existente la Unităţile 3 şi 4, precum şi cu contravaloarea lucrărilor şi serviciilor pregătitoare (studii, documentaţii de proiectare, autorizaţii, licenţe etc.), valoarea de piaţă a activelor existente urmând a se stabili pe baza unui raport de evaluare realizat de un evaluator independent agreat de investitori.
H.G. nr. 643/2007 stabileşte unele cerinţe inclusiv privind structura acţionariatului în societatea comercială, în care niciunul nu va deţine pachetul majoritar de acţiuni.
Pe baza acestei hotărâri s-a desfăşurat un proces de selecţie a investitorilor, negociindu-se condiţiile de asociere într-o societate comercială de drept privat român, care să construiască şi să exploateze Unităţile 3 şi 4 ale CNE Cernavodă.
Instanţa de control judiciar a reţinut că urmare a crizei energetice pe plan mondial şi a preocupărilor privind securitatea alimentării cu energie la nivel naţional, realizarea Unităţilor 3 şi 4 de la CNE Cernavodă a fost reanalizată în noul context mondial şi naţional, având ca obiectiv asigurarea condiţiilor optime pentru o dezvoltare durabilă pe termen mediu şi lung a României, inclusiv creşterea siguranţei în furnizarea alimentării cu energie electrică, în condiţii de eficienţă economică şi stabilitate a preţului acesteia.
Astfel, pentru aceste considerente s-a impus reconsiderarea cotei de participare a statului român ca acţionar la societatea nou creată, ce are ca obiect finalizarea şi exploatarea Unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă, astfel încât Statul Român, prin S.N.N. SA, să fie acţionar majoritar la societatea nou creată, deţinând 51% din acţiunile acesteia. Pentru acest motiv s-a impus promovarea actului normativ pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 643/2007, în sensul de a se crea condiţiile necesare pentru deţinerea de către S.N.N. a pachetului majoritar de control în investiţia CNE Cernavodă Unităţile 3 şi 4, fiind adoptată astfel H.G. nr. 691/2008.
Principala critică formulată de recurenta-reclamantă a constat în aceea că evaluarea de mediu a planurilor şi consultarea publicului trebuie făcute înainte de finalizarea elaborării planului, arătându-se că până la data adoptării celor două hotărâri de Guvern nu s-a făcut niciun fel de evaluare de mediu sau consultare publică. S-a susţinut că Statul Român nu poate aloca fonduri unor societăţi comerciale, în calitate de acţionar, aceasta însemnând ajutor ilegal de stat, cu încălcarea principiilor concurenţei.
Toate aceste critici nu pot fi primite de instanţa de control judiciar care reţine că atât H.G. nr. 643/2007, cât şi H.G. nr. 691/2008 au fost adoptate de executiv prin însuşirea proiectului iniţiat de Ministerul Economiei şi Finanţelor. La adoptarea actelor au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, regulament aprobat prin H.G. nr. 50/2005. Proiectul actelor administrative a fost avizat de către autorităţile publice interesate în aplicarea acestuia, de Ministerul Justiţiei şi de Consiliul Legislativ.
De asemenea, Înalta Curte reţine că S.N.N. SA a depus la Agenţia pentru Protecţia Mediului Constanţa solicitarea privind emiterea acordului de mediu pentru proiectul "Continuarea lucrărilor de construire şi finalizare a Unităţilor 3 şi 4 amplasate în incinta CNE Cernavodă".
Totodată, având în vedere că proiectul intra sub incidenţa prevederilor Convenţiei Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră au fost trimise notificări statelor posibil afectate: Bulgaria, Ucraina, Republica Moldova, Austria şi Ungaria. Ca urmare a notificărilor transmise către statele posibil afectate şi-au manifestat intenţia de a participa la procedura de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontieră următoarele state: Republica Moldova şi Austria.
S.N.N. SA a depus la Ministerul Mediului şi Dezvoltării Rurale raportul la studiul de evaluare a impactului asupra mediului, completat cu răspunsul la solicitările Ministerului Economiei şi Energiei din Bulgaria.
Înalta Curte reţine că Ministerul Mediului şi Dezvoltării Rurale a organizat dezbateri publice privind raportul de studiu de evaluare a impactului asupra mediului pentru proiectul "Continuarea lucrărilor de construire şi finalizare a Unităţilor 3 şi 4 amplasate în incinta CNE din Cernavodă" la următoarele date şi locaţii: 1 octombrie 2007 la Centrul de informare CNE din Cernavodă; 5 octombrie 2007 la W.T.C. Bucureşti; 20 noiembrie 2007 la Dobrich (Bulgaria); 20 noiembrie 2007 la Silistra (Bulgaria); la 19 martie 2008 s-au desfăşurat consultările bilaterale între autorităţile de mediu din România şi Austria, în temeiul art. 5 al Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră - Convenţia Espoo.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte reţine că prevederile H.G. nr. 643/2007 cu modificările şi completările aduse prin H.G. nr. 691/2008 au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legale, nefiind încălcate nici prevederile art. 107 din Tratatul UE.
Având în vedere aceste motive, nefiind identificate motive de casare sau modificare a sentinţei atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de G.C.R. împotriva Sentinţei nr. 807 din 7 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 5161/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5163/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
