ICCJ. Decizia nr. 5166/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5166/2013
Dosar nr. 6672/2/2012
Ședința publică din 25 aprilie
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii E.T. şi A.E.M. au solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 12 din 1 iunie 2012, confirmată prin Încheierea nr. VI/86 din 31 iulie 2012, acte emise de pârâta Curtea de Conturi a României, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii de fond.
Prin întâmpinarea depusă la data de 1 octombrie 2012, pârâta Curtea de Conturi a României a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, motivând că decizia a cărei suspendare se solicită a fost întocmită în urma unui audit al performanţei, ce a vizat „programul privind sprijinirea românilor de pretutindeni în anul 2010 – 2011” derulat de D.R.R.P.
A mai precizat că D.R.R.P. este o instituţie publică cu personalitate juridică, din aparatul de lucru al Guvernului, condus începând cu data de 23 mai 2012 de doamna secretar de stat N.E.I., astfel că reclamantul E.T., la data formulării cererii de chemare în judecată, nu mai avea calitatea de conducător al entităţii verificate.
Prin Sentinţa nr. 5862 din 17 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active şi, în consecinţă, a fost respinsă cererea formulată reclamanţii T.E. şi M.A.E., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanţii au solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei nr. 12 din 1 iunie 2012, confirmată prin Încheierea nr. VI/86 din 31 iulie 2012, acte emise de Curtea de Conturi a României.
S-a reţinut că suspendarea executării unui act administrativ presupune existenţa unei acţiuni pe fond, prin care reclamanţii să solicite anularea actului administrativ, iar în cazul de faţă, reclamanţii au formulat o astfel de acţiune prin care au solicitat anularea Deciziei nr. 12 din 1 iunie 2012 şi a Încheierii nr. VI/86 din 31 iulie 2012, acte emise de pârâta Curtea de Conturi a României, acţiunea ce a format obiectul Dosarului nr. 6589/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti.
Instanţa a reţinut că dosarul ce priveşte fondul acţiunii, acesta a fost soluţionat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ Și fiscal, prin Sentinţa nr. 5620 din 9 octombrie 2012, care a respins acţiunea reclamanţilor E.T. şi M.A.E., ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă.
În motivarea sentinţei, s-a reţinut că decizia şi încheierea Curţii de Conturi pot fi contestate doar de conducătorul entităţii audiate, calitate pe care nu mai o ocupă reclamantul T.E., precum şi că prin decizia contestată nu s-a dispus nicio măsură de natură să prejudicieze drepturile sau interesele legal ocrotite ale reclamanţilor, pentru ca aceştia să se poată prevala de prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Instanţa a reţinut că deşi Sentinţa nr. 5620 din 9 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, nu este definitivă, ea se bucură de putere de lucru judecat relativă, astfel că instanţa, învestită cu soluţionarea cererii reclamanţilor, de suspendare a executării aceloraşi acte administrative, nu poate ignora această soluţie dată acţiunii pe fond.
Prin urmare, a apreciat instanţa că întrucât cererea reclamanţilor de anulare a Deciziei nr. 12 din 1 iunie 2012 şi a Încheierii nr. VI/86 din 31 iulie 2012, emise de pârâta Curtea de Conturi a României a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale active, aceeaşi soluţie urmează a fi dată şi prezentei cereri.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe au declarat recurs reclamanţii T.E. şi M.A.E.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9, art. 3041 C. proc. civ. cu referire la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., precum şi pe dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, subliniindu-se că se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe spre a cerceta fondul cererii cu care a fost învestită.
În dezvoltarea motivului de recurs încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a arătat că instanţa de fond a interpretat greşit prevederile Regulamentului Curţii de Conturi (în continuare Regulament) şi prevederile legii contenciosului administrativ în analiza calităţii procesuale active a reclamanţilor.
În acest sens, s-a apreciat, contrar raţionamentului instanţei, că art. 227 din Regulament nu poate restrânge aria persoanelor carte pot ataca la instanţa de contencios administrativ competentă încheierea emisă de comisia de soluţionare a contestaţiilor prevăzută la pct. 213 din acelaşi Regulament, câtă vreme prin dispoziţiile respective se face trimitere expresă la condiţiile stipulate în legea contenciosului administrativ.
De aceea analiza excepţiei lipsei calităţii procesuale active este necesar a se face în raport de dispoziţiile art. 1 şi 2 şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care defineşte persoana vătămată ca fiind orice persoană titulară a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri.
Pentru situaţia în care instanţa de recurs va respinge argumentele mai înainte prezentate, recurenţii au considerat că măsurile dispuse prin decizie şi încheiere sunt de natură a-i vătăma deoarece chiar dacă în cuprinsul acestui act nu este menţionat în mod expres care sunt persoanele responsabile de cauzarea prejudiciului, o astfel de nominalizare se regăseşte în Raportul de audit nr. 1558 din 2 mai 2012 şi procesul verbal din 27 aprilie 2012. Este evident că în condiţiile în care decizia şi încheierea stabilesc cuantumul exact al prejudiciului şi recuperarea acestuia, măsurile Curţii de Conturi produc repercusiuni şi asupra recurenţilor.
Examinând cauza, Înalta Curte reţine că recursul este fondat şi îl va admite în consecinţă, făcând aplicarea art. 312 alin. (2) teza a III- a C. proc. civ. („instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului”) pentru cele ce se vor puncta în continuare:
Obiectul cererii de suspendare a executării formulate în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a vizat Decizia nr. 12 din 1 iunie 2012 emisă de Curtea de Conturi (Departamentul IV) şi Încheierea nr. IV/86 din 31 iulie 2012 prin care Curtea de Conturi a respins în integralitate contestaţia nr. 2123 din 21 iunie 2012 formulată de ordonatorul de credite al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni împotriva măsurilor I. 1 – I. 10 şi II. 1 – II. 10 din Decizia nr. 12/2012 (vol. I din dosarul de fond).
În soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor T.E. şi M.A.E., invocată de pârâta Curtea de Conturi, instanţa învestită s-a raportat la Sentinţa civilă nr. 5620 din 9 octombrie 2012 prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea în anularea aceloraşi acte administrative constatând că este formulată de persoane fără calitate procesuală activă, respectiv de aceeaşi doi reclamanţi; în motivarea acestei sentinţe s-a reţinut că cele două acte administrative pot fi contestate doar de conducătorul entităţii auditate, calitate pe care nu o mai ocupă T.E., precum şi că prin decizia contestată nu s-a dispus nicio măsură de natură să prejudicieze drepturile sau interesele legal ocrotite ale reclamanţilor pentru ca aceştia să se poată prevala de art. 1 din Legea nr. 554/2004.
A arătat judecătorul fondului că deşi Sentinţa nr. 5620/2012 nu este definitivă, ea bucură de putere de lucru judecat relativă şi că instanţa învestită cu cererea de suspendare a executării nu poate ignora acest lucru.
Instanţa de control judiciar constată că este greşită dezlegarea dată de prima instanţă excepţiei ridicate de pârâta Curtea de Conturi, în condiţiile în care deşi observă că sentinţa pronunţată asupra acţiunii în anulare a aceloraşi acte administrative individuale care fac şi obiectul cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 nu este irevocabilă şi în care actele dosarului demonstrează cu prisosinţă că există identitate între persoana reclamanţilor şi cei care sunt titulari ai dreptului, deci este îndeplinită condiţia calităţii pentru exercitarea acţiunii în contencios administrativ.
Prin Decizia nr. 12/2012 emisă de şeful Departamentului IV al Curţii de Conturi au fost dispuse 20 de măsuri în vederea înlăturării abaterilor de la legalitate şi regularitate constatate în baza Raportului de audit al performanţei nr. 1558 din 2 mai 2012, detaliate în procesul - verbal de constatare anexat acestui raport, încheiat în urma acţiunii de audit al performanţei „Programul privind sprijinirea românilor de pretutindeni în perioada 2010 - 2011”, (acţiune de audit desfăşurată în perioada 9 ianuarie 2012 – 30 aprilie 2012 la D.R.R.P.) şi Raportul de audit al performanţei nr. 4421 din 27 aprilie 2012, detaliate la pct. a 1) din Procesul verbal de constatare anexat la raportul de audit al performanţei.
Verificând actele ce au stat la baza emiterii deciziei contestate, se observă că în perioada auditată conducerea D.R.R.P. a fost asigurată de secretarul de stat E.T., acest fiind ajutat în activitatea sa, după cum se consemnează chiar în cuprinsul documentelor în discuţie, de mai mulţi directori şi şefi compartiment financiar - contabilitate printre care şi M.A.E. – director până la data de 11 august 2011.
Totodată aşa cum rezultă chiar din Decizia nr. 12/2012 prin Încheierea nr. IV/86 din 31 iulie 2012, date în soluţionarea contestaţiei formulate de ordonatorul de credite al entităţii auditate, s-a dispus aplicarea unor măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciilor şi recuperarea acestora de la persoanele care se fac răspunzătoare, inclusiv a dobânzilor aferente (pct. II.1 – II.10).
Cele precizate conduc la concluzia că nu se poate reţine că reclamanţii nu justifică un interes legitim în formularea cererii de suspendare a executării celor două acte administrative individuale, în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În acest context este nerelevantă, sub aspectul calităţii procesuale active, împrejurarea că la data de 23 august 2012, data introducerii acţiunii, D.R.R.P. era condus de un alt secretar de stat numit încă din 23 mai 2012 în condiţiile legii.
Pentru cele expuse, cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe care urmează a se pronunţa asupra fondului cererii de suspendare a executării din perspectiva celor două condiţii cumulativ cerute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere şi dispoziţiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de T.E. şi M.A.E. împotriva Sentinţei nr. 5862 din 17 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5164/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5169/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
