ICCJ. Decizia nr. 5173/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5173/2013
Dosar nr. 6142/2/2010
Şedinţa publică de la 25 aprilie 2013
Asupra cererii de recurs de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 8 iulie 2010, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul B.G., să se constate existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul B.G.
Pârâtul B.G. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei interesului şi lipsei calităţii procesuale active a C.N.S.A.S., iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Prin Notele de şedinţă depuse la data de 28 februarie 2011, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, faţă de faptul că procura specială autentificată sub nr. 102 din data de 25 februarie 2009 de către B.N.P. B.E. are efecte limitative, mandantul fiind acordat persoanelor arătate în împuternicire pentru studierea arhivelor Securităţii, nu şi pentru introducerea unor acţiuni în instanţă. Mai mult, întrucât mandantul R.Ş. a decedat, apreciază că mandatarul R.B.D. nu are calitate procesuală activă.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 2629 din 4 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti au fost respinse excepţiile lipsei interesului şi lipsei calităţii procesuale active a C.N.S.A.S. şi a fost admisă acţiunea formulată de către reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul B.G., în sensul că a fost constatată calitatea de lucrător în privinţa pârâtului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul C.N.S.A.S. a luat fiinţă prin Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, publicată în M. Of. nr. 603/9.12.1999, având drept cadru de organizare şi funcţionare reglementările Hotărârii nr. 17 din 16 mai 2000 pentru adoptarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a C.N.S.A.S., cu scopul de a pune la dispoziţia cetăţenilor români dosarele şi documentele întocmite de fosta Securitate până la data de 22 decembrie 1989, ca o modalitate de materializare a dreptului fundamental garantat de Constituţia României de a avea acces la orice informaţie de interes public.
A reţinut instanţa de fond că actualul cadru legislativ pe baza căruia funcţionează C.N.S.A.S. este dat de O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în M. Of. nr. 182/10.03.2008, adoptată ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste.
Instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile art. 2 lit. a) ale O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, definesc noţiunea de lucrător al Securităţii ca fiind "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei a constatat instanţa că pârâtul B.G. a avut gradul de locotenent-major în anul 1984, apoi de căpitan în anii 1987, 1988 şi 1989 în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Dolj, aspect confirmat de pârât prin întâmpinarea depusă.
În raport de conţinutul acestor înscrisuri, Curtea apreciază îndeplinită prima condiţie impusă de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de ofiţer al Securităţii.
Din poziţia deţinută, pârâtul a propus o serie de măsuri informativ-operative în legătură cu T.T., "cunoscut în evidenţele de Securitate la problema legionară - şef de cuib", propunând "luarea în supraveghere informativă prioritară în scopul stabilirii şi curmării unei eventuale activităţi ostile pe care ar încerca să o desfăşoare", participând la supravegherea informativă a acestuia în perioada 1984 - 1989 prin luarea măsurilor în vederea interceptării corespondenţei, la cercetarea şi atenţionarea acestuia pe motiv că "mergând la cumpărături se întâlneşte cu unele elemente, cu care se angrenează în comentarii negative privind modul de aprovizionare", "în scopul prevenirii comiterii de către cel în cauză a unor eventuale acţiuni ostile, neutralizării activităţii sale negative", propunând menţinerea sa în SIP întrucât "a deţinut funcţia în fosta organizaţie legionară".
De asemenea, în aceeaşi calitate, pârâtul a propus recrutarea numitului A.B., electromecanic în cadrul Oficiului Poştal Celaru, pentru semnalarea unor "nereguli care ar putea apărea şi care ar duce implicit la popularizarea unor fapte care să alarmeze populaţia, în special prin denigrarea realizărilor obţinute de poporul nostru în anii construcţiei socialiste", apreciind că acesta "are posibilitatea de a intra în contact şi de a cunoaşte atitudinea şi preocupările elementelor cunoscute cu manifestări necorespunzătoare de pe raza comunei, în special în rândul unor intelectuali, de a ne semnala toate neregulile ce apar în cadrul oficiului poştal la personalul din telefonie şi telegraf", "are posibilitatea de a ne semnala stările de spirit negative ce ar putea degenera în fapte de competenţa organelor de Securitate, precum şi cauzele acestora".
În acelaşi registru, pârâtul a identificat, racolat şi instruit pe numitul S.I., depanator radio-televizoare cu atelier în comuna Apele Vii "pentru supravegherea informativă a unor locuri şi medii" din comună "unde se pot produce fapte ce interesează organele de Securitate", pentru a sesiza cu privire la "persoanele - cetăţeni români sau străini - care instigă sau pun la cale acţiuni duşmănoase, organizaţii clandestine", "prezenţa, comportarea, atitudinea cetăţenilor străini şi legăturile din rândul românilor", "prezenţa tuturor autoturismelor înmatriculate în străinătate ori în grupa 12 şi 14B, precum şi CD, TC, CO", "persoanele - cetăţeni români sau străini - care intenţionează să creeze stări de spirit negative, lansează zvonuri alarmiste ori incită la provocarea unor acte de dezordine", "persoane care încearcă să intre în legătură cu posturile de radio reacţionare din străinătate sau care ascultă şi colportează ştirile transmise de acestea", fiind instruit să furnizez informaţii cu privire la "unele stări de spirit negative din rândul cadrelor didactice" şi dispunând "dirijarea pe lângă M.I., aflat în D.U.I." etc.
În cadrul "dosarului de problemă «spionaj canadian»", pârâtul a atras spre colaborare pe numitul G.E., rudă cu cetăţeanul canadian H.K., lucrat informativ, transmiţând informaţiile obţinute Serviciului 3 al I.J. Dolj, iar pentru sesizarea "la timp a unor aspecte negative care contribuie la nerealizarea planului, cât şi stările de spirit negative şi cauzele care le-au generat" în cadrul C.P.A.D.M. din comuna Apele Vii, a propus spre recrutare pe numitul C.N., "frizer în cadrul acestui obiectiv", aprobând notele de analiză întocmite de către subofiţeri în privinţa acestuia, inclusiv în ceea ce priveşte furnizarea datelor cu privire la P.D., T.I., M.V. şi M.V.
Din conţinutul înscrisurilor a reţinut instanţa de primă jurisdicţie că, în virtutea funcţiei sale, prin activităţile desfăşurate, pârâtul a adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată, prejudiciind grav statutul persoanelor urmărite.
În consecinţă, Curtea a reţinut că şi a doua condiţie prevăzută de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită, în sensul că prin acţiunile întreprinse în calitatea sa de angajat al organelor Securităţii, pârâtul a adus atingere dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, astfel cum era consacrat de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice; dreptului la viaţă privată al persoanelor urmărite - secretul corespondenţei, astfel cum era consacrat de art. 33 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, precum şi dreptului la libera circulaţie, consacrat de art. 13 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
Chiar dacă pârâtul nu a făcut altceva decât să-şi exercite atribuţiile profesionale, exclusiv în limitele şi exigenţele prevederilor legale, Curtea apreciază că nu au relevanţă actele administrative interne cu caracter normativ sau individual care le permiteau lucrătorilor fostei Securităţi să intervină în viaţa privată a persoanelor în scopul culegerii de date şi informaţii prin interceptarea corespondenţei, interceptarea convorbirilor telefonice, crearea unor reţele de informatori dirijaţi, să obţină informaţii precise în legătură cu anumite probleme de interes care vizau opiniile şi mentalităţile politice, sociale, religioase etc., strict în scopul determinării sau prevenirii unor atitudini potrivnice statului totalitar sau regimului comunist, în aprecierea calităţii de lucrător al fostei Securităţi.
Instanţa de primă jurisdicţie a constatat că esenţială în reţinerea calităţii de lucrător al Securităţii în accepţiunea legii este realizarea, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, de activităţi prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, iar scopul reglementării nu este nicidecum acela de a stabili o răspundere juridică în sarcina pârâtului, ci de a aduce la cunoştinţă activitatea sa, desfăşurată în sprijinul regimului totalitar comunist.
3. Cererea de recurs formulată de B.G.
Prin motivele de recurs formulate recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, invocând ca temei juridic dispoziţiile art. 3041C. proc. civ.
Recurentul a arătat că niciunul dintre foştii ofiţeri de Securitate care au activat în baza unor ordine, a unui contract de muncă şi care apar în evidenţele ministerului/departamentelor respective, nu neagă apartenenţa la această structură.
S-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că activităţile serviciilor secrete din perioada de dinainte de 1989 au fost în sensul de atingere a libertăţilor fundamentale ale persoanei, în condiţiile în care atât atunci, cât şi acum, se desfăşoară aceleaşi activităţi specifice în culegerea de informaţii - tehnică operativă, filaj, investigaţii, controlul corespondenţei etc.
A precizat că în toată perioada în care a funcţionat ca ofiţer de Securitate acţiunile sale au fost limitate strict la ordinele primite, iar după 1989 şi-a dat demisia din structura aparatului S.R.I. întrucât nu a dorit să desfăşoare activitate politică.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va admite recursul şi rejudecând cauza pe fond, va respinge acţiunea reclamantului, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a reţinut că reclamantul C.N.S.A.S. a promovat această acţiune având la bază cererea de verificare adresată de R.B.D., în baza art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 acestei autorităţi.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) din această reglementare, orice cetăţean român sau străin, care după 1945 a avut cetăţenie română, precum şi orice cetăţean al unei ţări membre a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum şi la alte documente şi informaţii care privesc propria persoană.
Acest drept se exercită la cerere şi constă în studierea nemijlocită a dosarului şi eliberarea de copii de pe actele dosarului şi de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.
Art. 1 alin. (7) din ordonanţă prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.
Art. 1 alin. (9) din ordonanţă precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1) - (3), (6) şi (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială şi autentică.
Din interpretarea textelor legale anterior citate rezultă că nu orice persoană poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituţie, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecţi ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte sfera verificării calităţii de lucrător al Securităţii, aceasta este limitată la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu şi a altor persoane.
Este evident că dispoziţiile legale în materie au statuat că verificarea calităţii de lucrător al Securităţii se face numai cu privire la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu şi la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat nelegala sesizare a instanţei de contencios administrativ cu prezenta acţiune în constatare, întrucât aşa cum rezultă din nota de constatare emisă în temeiul O.U.G. nr. 24/2008, precum şi din cererea petiţionarului R.B.D., prin care s-a solicitat verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea Dosarelor R 226539-R.Ş. şi I 233909, I, II-R.Ş., recurentul-pârât B.G. nu a participat la instrumentarea dosarului solicitantului cererii de verificare.
Înalta Curte, pentru aceste considerente, nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii pentru alte persoane decât aceea care a solicitat verificarea şi constatând că instanţa de primă jurisdicţie a pronunţat o hotărâre nelegală, motiv de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va proceda la modificarea sentinţei atacate.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii Consiliului pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de B.G. împotriva Sentinţei nr. 2629 din 4 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată acţiunea C.N.S.A.S.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 5170/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5174/2013. Contencios → |
|---|
