ICCJ. Decizia nr. 5185/2013. Contencios. Anulare acte privind reglementarea concurenţei(componentă ajutor de stat, componentă concurentă). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5185/2013
Dosar nr. 360/2/2010
Ședința publică din 25 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta SC C. SA în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei a solicitat anularea Deciziei nr. 62 din 7 decembrie 2009 emisă de pârât.
Prin cererea de completare şi precizare a acţiunii, reclamanta a contestat, pe calea excepţiei de nelegalitate, Ordinul nr. 132 din 23 mai 2007, emis de pârât, prin care s-a declanşat din oficiu investigaţia.
Prin Sentinţa nr. 4719 din 24 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă excepţia de nelegalitate ca neîntemeiată şi a fost respinsă acţiunea, astfel cum a fost completată şi precizată, formulată de reclamanta SC C. SA, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 132 din 23 mai 2007 invocată de reclamantă, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 este neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente.
A reţinut instanţa de primă jurisdicţie că prin Ordinul nr. 132 din 23 mai 2007 preşedintele Consiliului Concurenţei a dispus declanşarea unei investigaţii, având ca obiect încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 de către agenţii economici şi asociaţiile de agenţi economici activi pe piaţa pâinii din România şi pe pieţele conexe.
Criticile de nelegalitate invocate de reclamantă, în sensul că ordonarea efectuării investigaţiei, din oficiu, trebuia să fie precedată de un act al Plenului Consiliului Concurenţei, conform Regulamentului de organizare şi funcţionare şi procedura Consiliului Concurenţei, iar, în lipsa unui asemenea înscris, ordinul ar fi lovit de nulitate, nu au fost reţinute de instanţa de fond.
Instanţa a apreciat că interpretarea dată dispoziţiilor legale aplicabile cauzei nu presupun necesitatea unei decizii a plenului Consiliului pentru posibilitatea declanşării din oficiu a unei investigaţii.
Dispoziţiile regulamentului pentru cazul din speţă, trebuie interpretate în sensul că Ordinul nr. 132/2007 a avut la bază acordul de principiu al plenului deoarece, în caz contrar nu ar fi emis plenul decizia contestată în prezenta cauză, decizie care a avut la bază ordinul preşedintelui nr. 132/2007.
De altfel, a apreciat instanţa că în anul 2007, atunci când a fost emis Ordinul nr. 132, era aplicabil Regulamentul din 16 aprilie 2004, care a fost abrogat la 5 august 2010.
Regulamentul despre care face vorbire reclamanta a constatat instanţa că nu este aplicabil ordinului nr. 132/2007.
Cu privire la fondul cauzei dedusă judecăţii, instanţa de primă jurisdicţie reţine că, prin Decizia nr. 62 din 7 decembrie 2009, autoritatea pârâtă a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, prin săvârşirea unei practici concertate având ca obiect şi ca efect fixarea unui nivel al preţului de vânzare a pâinii pe piaţa pâinii din Jud. Vrancea, de către reclamantă şi alte 30 societăţi comerciale şi a dispus sancţionarea reclamantei cu amendă în valoare de 1.909.455 lei, precum şi a celorlalte societăţi comerciale cu o amendă în cuantum diferenţiat, raportat la cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior sancţionării de către fiecare societate comercială.
Prima critică de nelegalitate a actului contestat de către reclamantă a reţinut instanţa că se referă la faptul că nu există o practică concertată, conform accepţiunii dată de Legea nr. 21/1991, de T.C.E. şi de practica C.J.U.E.
Instanţa a constatat că aceste susţineri ale reclamantei nu pot fi reţinute, întrucât C.J.U.E. a stabilit că o practică concertată vizează o formă de coordonare între agenţii economici implicaţi (fără să fi mers până la realizarea unei convenţii propriu-zise), care substituie în mod conştient riscurile concurenţei cu o cooperare practică între acestea.
Din jurisprudenţa acestei instanţe europene s-a reţinut că scopul pentru care a fost creată noţiunea de practică concertată a fost acela de a evita situaţiile în care agenţii economici ar putea să evite incidenţa regulilor de concurenţă, prin aceea că nu ar realiza o înţelegere propriu-zisă, ci s-ar putea doar informa reciproc, în avans, cu privire la atitudinea pe care fiecare intenţionează să o adopte pe piaţă, astfel încât îşi pot adapta comportamentul comercial ştiind că ceilalţi concurenţi se vor purta în acelaşi fel. Ca atare, o practică concertată nu presupune ca participanţii să ajungă la o înţelegere în sensul unui acord de voinţă cu privire la ce ar trebui să facă sau nu pe o piaţă.
Instanţa a constatat că din jurisprudenţa constantă a C.J.U.E. a rezultat că noţiunea de practică concertată implică 3 elemente, respectiv concertarea între întreprinderi, un comportament pe piaţa, care dă curs acestei concertări, precum şi o legătură de cauzalitate între concertare şi comportament pe piaţă.
Tot în practica C.J.U.E. s-a statuat că există o prezumţie (sub rezerva probei contrare, ce revine operatorilor interesaţi) în sensul că întreprinderile participante la concertare, care rămân active pe piaţă, ţin seama de schimbul de informaţii cu concurenţii lor pentru a determina propriul comportament pe piaţa relevantă.
Referitor la ce-a de a doua critică adusă deciziei contestate de reclamantă, în sensul netemeiniciei actului contestat cu un prim aspect de nerespectare a standardului probator impus pe plan naţional şi comunitar în scopul stabilirii unor practici concertate, instanţa a reţinut că este nefondată, întrucât documentele care demonstrează faptul că agenţii economici s-au contactat reciproc şi că, în fapt, au urmărit înlăturarea oricăror incertitudini legate de comportamentul viitor al concurenţilor lor, constituie probe conforme unui standard probator impus pe plan naţional şi internaţional pentru constatarea practicii concertate.
A reţinut instanţa de primă jurisdicţie faptul că în cauză Consiliul Concurenţei a apreciat corect valoarea probatorie a documentelor şi, în special, a celor trei declaraţii date de agenţii economici, care au participat la întâlnirea D.A.D.R. instanţa de fond a constatat că în jurisprudenţa comunitară a fost reţinut faptul că declaraţiile date de unul dintre agenţii economici care a participat la încălcare şi care conţin o descriere a naturii discuţiilor dintre agenţii economici şi a obiectivului urmărit de aceştia reprezintă un fundament solid pentru constatările comisiei, în ceea ce priveşte încălcarea.
În speţa dedusă judecăţii, instanţa constată că în mod corect autoritatea de concurenţă a apreciat îndeplinite condiţiile pentru a sancţiona realizarea unei practici concertate.
A stabilit instanţa de primă jurisdicţie faptul că, la întâlnirea de la D.A.D.R. din 28 martie 2007, în ceea ce priveşte preţul ce urma a fi practicat pentru kilogramul de pâine albă, părţile între care s-a realizat concertarea au adoptat şi un comportament pe piaţă conform acţiunii concertate (toţi cei 31 agenţi economici implicaţi practicând un preţ de aproximativ 2,1 lei/kg pâine, fără T.V.A., acest comportament fiind consecinţa directă a informaţiilor de care aceştia au luat cunoştinţă în cadrul întâlnirii din 28 martie 2007).
Întrucât, pe baza informaţiilor şi a calculelor pe care reclamanta le-a furnizat pârâtei ar fi rezultat în ceea ce o priveşte un preţ de 2,073 lei/kg de pâine albă, aceasta nu a adoptat un comportament individual şi a practicat preţul stabilit în jurul valorii de 2,1 lei/kg, ca urmare a participării la practica concertată în sectorul comercializării pâinii.A reţinut instanţa de fond faptul că pe ordinea de zi oficială a şedinţei din 28 martie 2007, nu s-a regăsit în mod explicit nici un subiect, care să implice discutarea preţurilor, însă aceasta nu înseamnă că preţurile nu au fost discutate cu prilejul acelei întâlniri, din moment ce, în perioada imediat următoare, într-un interval de 3 zile, toţi agenţii economici participanţi la acea întâlnire au majorat preţul de vânzare a pâinii albe.
Susţinerile reclamantei în sensul că majorarea preţului pâinii s-a datorat unor motive obiective (creşterea preţurilor la materiile prime, a salariilor, investiţiile efectuate pentru alinierea unităţilor de producţie la standarde comunitare, obţinerea unui anumit profit, etc.) nu sunt relevante, a apreciat instanţa, având în vedere fapta pentru care a fost sancţionată reclamanta, respectiv participarea la o practică concertată.
Autoritatea pârâtă a sancţionat fapta agenţilor economici care nu şi-au determinat în mod independent politica de preţuri, ci au ales să practice de comun acord, în urma unei acţiuni concertate acelaşi preţ.
Dacă o atare cerinţă de determinare în mod independent a politicii pe care agentul intenţionează să o adopte pe piaţă nu exclude, nu interzice ca operatorii economici să se adapteze în mod inteligent la comportamentul existent ori anticipat al concurenţilor, a reţinut instanţa că legea concurenţei interzice orice contact direct sau indirect între operatorii economici concurenţi, contact capabil să influenţeze comportamentul pe piaţă al unui concurent actual sau potenţial, sau care ar putea să dezvăluie unui concurent cursul comportamentului pe care ceilalţi operatori economici au decis sau plănuiesc să îl adopte pe piaţă, atunci când obiectul sau efectul unui astfel de contact între operatorii economici de pe piaţă în cauză este de a crea condiţii de desfăşurare a concurenţei, care nu corespund condiţiilor minimale de concurenţă pe acea piaţă. A apreciat instanţa că reclamanta, avea dreptul să-şi ajusteze preţurile în raport de evoluţiile pieţei, însă nu a făcut acest lucru în mod independent, ci în mod concertat cu concurenţii săi.
Preţul este cel mai important element al concurenţei dintre agenţii activi pe o anumită piaţă, iar în cauza dedusă judecăţii, în urma întâlnirii de la D.A.D.R., agenţii economici au ales să înlăture incertitudinile dintre ei cu privire la comportamentul pe care urmau să-l adopte pe piaţă în ceea ce priveşte preţul practicat la pâine.
Împrejurarea că reclamanta anunţa, atât verbal, cât şi prin transmiterea către beneficiari a noilor preţuri, cu minim 7 zile înainte de termenul majorării, a constatat instanţa de fond că nu este relevantă în cauză pentru a demonstra că nu a existat o practică concertată, întrucât din declaraţiile clienţilor reclamantei nu a rezultat dacă au fost informaţi înaintea întâlnirii de la D.A.D.R. Vrancea şi nici dacă au fost informaţi cu privire la preţul exact al produsului.
Declaraţiile depuse de reclamantă în cursul audierilor, a constatat instanţa că nu pot fi apreciate ca făcând dovada deplină a celor relatate, întrucât nu mai prezintă credibilitate.
Nu au avut relevanţă pentru instanţă nici susţinerile pârâtei cu privire la produsul, pâine albă 350 grame, care a fost comercializat la un preţ diferit.
S-a reţinut că societatea a pus în practică cele stabilite cu concurenţii săi privitor la pâinea albă, care reprezenta ponderea în activitatea de producţie.
Prin decizia contestată instanţa a apreciat că nu s-a reţinut greşit definirea pieţei relevante în scopul stabilirii părţii substanţiale de piaţă, astfel cum a susţinut reclamanta, întrucât consiliul a reţinut că este vorba de piaţa geografică a Jud. Vrancea prin analizarea condiţiei referitoare la afectarea concurenţei şi a concluzionat corect că pe această arie geografică faptele sancţionate au distorsionat concurenţa.
Aceasta a rezultat şi din faptul că, preţurile practicate de producătorii de pâine din afara Jud. Vrancea, care au comercializat pâine în Jud. Vrancea, cu privire la preţurile practicate înainte şi după aprilie 2007 şi creşterile de preţ de la începutul lunii aprilie 2007, erau mult sub nivelul de 2,1 lei/kg pâine albă. Aceşti producători nu au participat la întâlnirile D.A.D.R.
În afara judeţului, respectiv Jud. Bacău preţurile erau diferite, astfel că, aria geografică reţinută ca piaţă relevantă a fost definită corect prin actul contestat.
Cu privire la modul de individualizare a sancţiunii contravenţionale se reţine că şi sub acest aspect decizia este legală.
Limita maximă este fixată de lege la 10% şi conform afirmaţiilor pârâtei s-a urmărit evitarea aplicării unei amenzi disproporţionate prin raportare la dimensiunea agentului economic. Amenda a fost stabilită la un nivel de 4% din cifra de afaceri şi s-a avut în vedere atât caracterul punitiv al sancţiunii (de natură să fie resimţită de contravenient), cât şi pentru realizarea caracterului preventiv şi educativ.
Se apreciază că acest cuantum al amenzii nu conduce la deteriorarea situaţiei financiare a reclamantei şi cu atât mai mult nu conduce la eliminarea sa de pe piaţă.
Împotriva Sentinței civile nr. 4719 din data de 24 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel BucureȘti, secția a VIII-a de contencios administrativ Și fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamanta SC C. SA, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac Și modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată Și ulterior completată Și precizată, respectiv în sensul, în principal, al admiterii excepției de nelegalitate a Ordinului PreȘedintelui Consiliului Concurenței nr. 132 din 23 mai 2007 cu consecința constatării nelegalității tuturor actelor ulterioare acestuia (Raportul privind investigația Și Decizia Consiliului Concurenței nr. 62 din 7 decembrie 2009), Și, în subsidiar, a anulării Deciziei Consiliului Concurenței nr. 62 din 7 decembrie 2009 pentru nelegalitatea Și netemeinicia măsurilor dispuse.
S-a învederat, prin motivele cererii de recurs, că instanța de fond a interpretat Și aplicat greȘit dispozițiile legale în ceea ce priveȘte respingerea excepției de nelegalitate invocate de reclamantă, că hotărârea instanței de fond nu cuprinde nici un fel de motivare cu privire la înlăturarea motivului de nulitate privind încălcarea prevederilor legale referitoare la audieri (art. 304 punctul 7 C. proc. civ.), că hotărârea instanței de fond este netemeinică Și nelegală sub aspectul respingerii pe fond a cererii de anulare a Deciziei nr. 62/2009 a Consiliului Concurenței prin care s-a constatat încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 prin săvârȘirea unei practici concertate de către reclamantă Și alte 30 de societăți comerciale Și s-a dispus amendarea recurentei cu amenda în valoare de 1.909.455 lei (în condițiile în care Consiliul Concurenței: - nu a dovedit conform standardului probatoriu practica concertată, respectiv concertarea între societăți Și faptul că în cadrul întâlnirii din data de 28 martie 2007 au avut loc discuții între reclamantă Și celelalte 30 de societăți cu privire la prețurile de vânzare a pâinii în Jud. Vrancea; - nu a dovedit uniformitatea prețurilor Și adatelor la care prețurile de vânzare a pâinii au crescut; - nu a dovedit existența unei relații de cauzalitate între concertare Și comportamentul agenților pe piață Și nici nu a exclus temeinic justificat orice explicație plauzibilă privind comportamentul societății reclamante pe piață; - nu a respectat principiile consacrate la nivel comunitar Și național cu privire la standardul probator necesar dovedirii unei practici concertate; - a interpretat în mod formal Și forțat probele existente la dosar, distorsionând înțelesul documentelor, omițând să ia în considerare probele depuse de reclamantă care făceau dovada inexistenței faptei, acordând valoare probatorie limitată anumitor probe relevante în mod abuziv), Și că instanța de fond a interpretat greȘit dispozițiile legale privind criteriile de stabilire a cuantumului amenzii.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, prin care s-a răspuns detaliat la motivele de recurs invocate de recurenta SC C. SA FocȘani, intimatul Consiliul Concurenței a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală Și temeinică a sentinței atacate.
Prin încheierea de Ședință din data de 10 noiembrie 2011 s-a dispus, în temeiul art. 244 alin. (1) punctul 1 C. proc. civ., suspendarea judecății recursului până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce a format obiectul Dosarului nr. 13261/231/2010 aflat pe rolul Tribunalului Vrancea, iar la data de 3 aprilie 2013 recurenta SC C. SA FocȘani a solicitat repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății, motivat de faptul că la data de 6 februarie 2013 Curtea de Apel Galați a soluționat irevocabil, prin Decizia civilă nr. 59/R/2013, dosarul mai sus menționat.
Recursul declarat de SC C. SA FocȘani împotriva Sentinței civile nr. 4719 din data de 24 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel BucureȘti, secția a VIII-a de contencios administrativ Și fiscal, este fondat Și urmează a fi admis, cu consecința modificării în parte a hotărârii atacate în sensul anulării Deciziei Consiliului Concurenței nr. 62 din 7 decembrie 2009 în partea referitoare la sancționarea societății reclamante Și a menținerii celorlalte dispoziții ale hotărârii recurate (privitoare la respingerea excepției de nelegalitate a Ordinului PreȘedintelui Consiliului Concurenței nr. 132 din 23 mai 2007), pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin Decizia nr. 62 din 7 decembrie 2009 a Plenului Consiliului Concurenței s-a constatat încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, prin săvârȘirea unei practici concertate având ca obiect Și ca efect fixarea unui nivel al prețului de vânzare a pâinii pe piața pâinii din Jud. Vrancea, de către un număr de 31 societăți comerciale, printre care Și reclamanta SC C. SA FocȘani, Și s-a dispus, în temeiul art. 51 din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, sancționarea societăților comerciale, pentru încălcarea art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, prin săvârȘirea unei practici concertate având ca obiect Și ca efect fixarea unui nivel al prețului de vânzare a pâinii pe piața pâinii din Jud. Vrancea, cu amendă, recurentei aplicându-se o amendă în valoare de 1.909.455 lei.
Se reține, în litigiu, în primul rând, că probe esențiale invocate de Consiliul Concurenței în susținerea Deciziei nr. 62/2009 (menționate ca atare în anexele II.8, II.10 Și II.11 ale Raportului de investigație întocmit de echipa de inspectori a Consiliului Concurenței, raport ce a stat la baza deciziei mai sus menționate) au fost desființate pe cale judecătorească, în mod irevocabil. Astfel, prin Sentința civilă nr. 2050 din data de 4 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria FocȘani a fost admisă în parte sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea cu consecința desființării parțiale a Adresei nr. 6609 din 3 decembrie 2008 a D.A.D.R. Vrancea în ce priveȘte mențiunile ”La întâlnirea care a avut loc în sediul D.A.D.R. Vrancea pe data de 28 martie 2007 au participat 31 procesatori din sectorul morărit - panificație” Și ”Menționăm, de asemenea faptul că, reprezentanții instituțiilor din județ, au participat doar în prima parte a întâlnirii, după care, procesatorii au rămas împreună cu preȘedintele Asociației pentru a dezbate problemele specifice activității proprii. Anexăm în xerocopie, lista participanților la întâlnire”, a desființării tabelului anexat la Adresa nr. 6609 din 3 decembrie 2008 a D.A.D.R. Vrancea înregistrată la Consiliul Concurenței sub nr. CC/DBC/2624 din 8 decembrie 2008, intitulat ”Tabel nominal cu agenții economici din sectorul morărit-panificație din Jud. Vrancea are au participat la întâlnirea din data de 28 martie 2007, de la sediul D.A.D.R. Vrancea cu tema: Prezentarea problemelor din sectorul morărit-panificație” Și a desființării parțiale a înscrisului Adresa nr. 17 din 20 ianuarie 2009 a SC D.I. SRL FocȘani înregistrată la Consiliul Concurenței sub nr. CC/DBC/117 din 20 ianuarie 2009, în ceea ce priveȘte mențiunea ”documentul nr. 28/proces verbal încheiat ca urmare a inspecției din 6 iunie 2007, a fost primit din partea d-lui Ș.L. – preȘedintele A.M.P. a Jud. Vrancea, care a fost prezent la acea întrunire”, iar prin Decizia civilă nr. 175 din data de 13 septembrie 2012 a Tribunalului Vrancea a fost schimbată în parte Sentința civilă nr. 2050 din data de 4 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria FocȘani în sensul că a fost desființat Și documentul nr. 28 intitulat ”minuta din 28 martie 2007 – D.A.D.R. Vrancea”.
Se constată, în al doilea rând, că Înalta Curte de Casație Și Justiție, secția de contencios administrativ Și fiscal, s-a pronunțat irevocabil cu privire la acțiunea în contencios administrativ prin care 24 de societăți comerciale din cele 31 sancționate pentru încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, prin săvârȘirea unei practici concertate având ca obiect Și ca efect fixarea unui nivel al prețului de vânzare a pâinii pe piața pâinii din Jud. Vrancea, au solicitat anularea Decizia nr. 62/2009 a Plenului Consiliului Concurenței. Astfel, prin Decizia nr. 3916 din data de 3 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație Și Justiție, secția de contencios administrativ Și fiscal, a admis recursurile declarate de SC F.C.I. SRL, SC S. SRL, SC P. SRL, SC P. SRL, SC L.C. SRL, SC F.I. SRL, SC P.S.M. SRL, SC I.A.N.H.V.P. SRL, SC R. SRL, SC P.I. SA, SC C. SRL, SC C. SRL, SC E. SRL, SC M.M. SRL, SC P. SRL, SC M.A. SRL, SC P.L.P. SRL, SC F. SRL, SC S. SRL, SC O.C. SRL, SC G.P.G. SRL, SC S. SRL, SC S.L.G.M.C. SRL şi SC N.P. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 377 din 24 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Și a modificat sentința atacată în sensul anulării în parte a Deciziei Consiliului Concurenței nr. 62 din /7 decembrie 2009 referitor la societăţile recurente, pe care le-a exonerat de plata sancţiunii contravenţionale.
S-a învederat, prin decizia Înaltei Curți de Casație Și Justiție, mai sus menționată, că din coroborarea datelor ce rezultă din probele administrate în cauză reiese că situația de fapt reținută în decizia emisă de Consiliul Concurenței, menținută de instanța de fond, nu reflectă realitatea, că nu se poate stabili existența unei înțelegeri anticoncurențiale în fixarea prețului de vânzare a pâinii, care să fi fost pusă în practică de către societățile comerciale recurente, creȘterea prețurilor în perioada martie – aprilie 2007, practicată de toți producătorii din sectorul morărit-panificație din Jud. Vrancea fiind naturală Și spontană, determinată de condițiile economice concrete, Și că nu s-a făcut dovada în cauză că majorarea prețului pâinii a fost urmarea acțiunii conceratea desfăȘurate de societățile comerciale recurente, nerezultând încălcarea prevederilor legale în materie de concurență, respectiv a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 a concurenței.
În condițiile în care prin Decizia nr. 62/2009 a Plenului Consiliului Concurenței s-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, prin săvârȘirea unei practici concertate având ca obiect Și ca efect fixarea unui nivel al prețului de vânzare a pâinii pe piața pâinii din Jud. Vrancea, de către un număr de 31 societăți comerciale, printre care reclamanta SC C. S.A FocȘani, dar Și cele 24 de societăți comerciale ale căror recursuri au fost admise prin Decizia nr. 3916 din data de 3 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație Și Justiție, secția de contencios administrativ Și fiscal, se impune a se dispune, în litigiul dedus judecății, în vederea asigurării unei jurisprudențe unitare (împrejurările de fapt Și de drept fiind comune pentru toate cele 31 societăți comerciale sancționate prin acelaȘi act administrativ) Și în concretizarea efectului pozitiv al lucrului judecat (care presupune că aceeaȘi chestiune litigioasă, dezlegată irevocabil într-un prim proces, nu poate fi contrazisă printr-o statuare jurisdicțională contrară ulterioară), anularea în parte a Deciziei Consiliului Concurenței nr. 62 din 7 decembrie 2009 în partea referitoare la sancționarea societății reclamante.
Cât priveȘte partea din sentința recurată prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a Ordinului PreȘedintelui Consiliului Concurenței nr. 132 din 23 mai 2007 prin care s-a declanȘat investigația având ca obiect posibila încălcare a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenței de către agenții economici Și asociațiile de agenți economici activi pe piața pâinii din România Și pe piețele conexe acesteia, se reține că aceasta este legală Și temeinică, ordinul în discuție fiind emis cu respectarea prevederilor art. 20 alin. (3) Și art. 34 lit. a) din Legea nr. 21/1996 a concurenței, în forma în vigoare la data de 23 mai 2007, care prevedeau că ”PreȘedintele Consiliului Concurenței ordonă efectuarea de investigaţii şi desemnează raportorul pentru fiecare investigaţie”,Și, respectiv, că ” Consiliul Concurenţei dispune efectuarea de investigaţii, potrivit atribuţiilor sale, în condiţiile art. 40: lit. a) din oficiu; (...)”.
În raport de cele mai sus arătate, constatând că sunt întemeiate o parte din motivele de recurs invocate în cauză, urmează a se dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările Și completările ulterioare, precum Și a dispozițiilor art. 312 alin. (1) Și (3) C. proc. civ., admiterea recursului declarat de SC C. SA FocȘani împotriva Sentinței civile nr. 4719 din data de 24 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel BucureȘti, secția a VIII-a de contencios administrativ Și fiscal, Și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul anulării Deciziei Consiliului Concurenței nr. 62 din 7 decembrie 2009 în partea referitoare la sancționarea societății reclamante, cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii recurate (privitoare la respingerea excepției de nelegalitate a Ordinului PreȘedintelui Consiliului Concurenței nr. 132 din 23 mai 2007).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC C. SA Focşani împotriva Sentinţei nr. 4719 din 24 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea reclamantei SC C. SA Focşani.
Anulează în parte decizia Consiliului Concurenţei nr. 62 din 7 decembrie 2009 în partea referitoare la sancţionarea societăţii reclamante.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5184/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5191/2013. Contencios → |
|---|
