ICCJ. Decizia nr. 5196/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5196/2013
Dosar nr. 4654/2/2010
Ședința publică din 25 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P.S.O.G., constatarea calităţii acestuia de colaborator al Securităţii, arătând că potrivit Notei de constatare din 6 iulie 2009 şi a înscrisurilor anexate, pârâtul a furnizat organelor de securitate Note informative cuprinzând informaţii utile acestora, care au îngrădit dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
Prin întâmpinare, pârâtul P.S.O.G. a solicitat instanţei respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că nu a susţinut regimul comunist, nu a îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, iar titlul de „rănit de Revoluţie” cu toate drepturile ce derivă din acesta le-a obţinut pe merit.
Prin Sentinţa nr. 1870 din 9 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul P.S.O.G.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că din conţinutul notelor informative aflate la dosar, nu rezultă că pârâtul ar fi furnizat informaţii privind activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, toate referirile sale fiind benigne sau favorabile persoanei urmărite, iar simplul angajament de colaborare, neînsoţit de furnizarea efectivă de astfel de informaţii, este irelevant în soluţionarea cauzei.
Referitor la notele şi rapoartele ofiţerilor de securitate, precum şi invocarea dovezilor privind recompensarea pârâtului, prima instanţă a constatat că, dincolo de contestarea acestora de către pârât, cât timp nu sunt grefate pe delaţiuni efective, cu privire la persoane şi atitudini concrete, identificate sau cel puţin identificabile, acestea nu sunt în măsură a proba întrunirea cerinţelor legale.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că aprecierile generale ale ofiţerilor care au întocmit diferitele note de analiză a activităţii pârâtului sau rapoarte în ceea ce priveşte colaborarea pârâtului nu sunt în măsură, prin ele însele, cât timp nu se coroborează cu note informative furnizate de pârât, să antreneze concluzia că activitatea acestuia se încadrează în sfera noţiunii de „colaborator”.
Conchizând, judecătorul fondului a apreciat că în cauză, nu este îndeplinită prima condiţie pentru întrunirea calităţii de colaborator, aceea că prin informaţiile furnizate au fost denunţate activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti a formulat recurs reclamantul C.N.S.A.S., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac recurentul aduce, în esenţă, critici sentinţei recurate, în sensul că în mod eronat prima instanţă a considerat că nu este îndeplinită condiţia referitoare la denunţarea unei atitudini potrivnice regimului comunist, deşi notele informative ale intimatului-pârât făceau referire la persoane identificate şi atitudini concrete, au fost exploatate de Securitate în dosarele de urmărire ale unor persoane clar determinate, astfel că sub acest aspect sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală.
Se menţionează şi faptul că legiuitorul nu a impus existenţa unei pluralităţi de informaţii furnizate, fiind de ajuns şi un singur denunţ care să îndeplinească cele două condiţii pentru reţinerea acestei calităţi.
Or, recompensele băneşti primite de pârât, ca şi rapoartele favorabile ale ofiţerilor de legătură, dovedesc faptul că intimatul - pârât a răspuns cerinţelor Securităţii şi a furnizat informaţii despre atitudini potrivnice regimului (denumite de Securitate „informaţii de interes operativ”).
Intimatul - pârât P.S.O.G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menţinerea sentinţei recurate, apreciată ca temeinică şi legală.
Se susţine că în niciuna din notele de constatare depuse la dosarul cauzei nu există vreo referire negativă a sa cu privire la persoanele urmărite, ci, dimpotrivă, acestea erau favorabile, laudative, inofensive, astfel că cerinţa impusă de legiuitor, aceea de a fi furnizat informaţii care denunţau activităţi potrivnice regimului totalitar comunist, nu este îndeplinită.
De asemenea, se contestă pretinsa recompensare, întrucât de multe ori îi erau impuse la semnat înscrisuri fără să-i fie permisă analizarea acestora.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente cât şi din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 9 în condiţiile art. 3041 C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat.
Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată prin Legea nr. 293/2008 este „colaborator al Securităţii persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum şi note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.
Din cuprinsul acestor dispoziţii rezultă într-adevăr, că pentru a se reţine calitatea de colaborator al Securităţii trebuie îndeplinită printre altele, condiţia prin furnizarea de informaţii prin care să fie denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
În cuprinsul Notei - raport aflată la filele 9 - 16, dosar fond, se reţine, potrivit rapoartelor ofiţerilor de legătură că intimatul - pârât a furnizat „de la recrutare şi până în prezent un număr de 12 note informative de interes operativ”, însă nu toate prezintă relevanţă în cauză, ci doar cele menţionate de recurent.
Analizându-se prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 se constată că notele şi rapoartele se prezintă sub formă scrisă, iar relatările sunt verbale şi sunt consemnate de către lucrătorii Securităţii.
Din cuprinsul Notei informative din 16 martie 1979 înregistrată la 17 martie 1979, semnată cu numele conspirativ de pârât M. şi primită de ofiţerul de Securitate (fila 62 - 64 dosar fond) referitoare la numitul S.E. nu rezultă îndeplinirea condiţiei referitoare la denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, referirile la acea persoană fiind făcute într-un tablou favorabil, de natură să conducă la concluzia că măsurile aplicate şi-au atins scopul, atât în plan personal cât şi profesional.
Mai mult, din nota ofiţerului căruia i-a fost remisă informaţia rezultă că persoana respectivă era cunoscută ca protestatar anterior întocmirii notei, având deschis dosar de urmărire.
De asemenea, analizându-se Nota informativă din 16 martie 1979 (fila 58 - 59 dos. fond), semnată de acelaşi pârât, referitoare la numitul S.P., se reţine că informaţiile furnizate erau expuse într-o manieră favorabilă, laudativă persoanei, fără a conduce la concluzia că denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Prin urmare, prin aceste note nu au fost furnizate informaţii prin care se denunţau activităţi/ atitudini potrivnice regimului comunist.
În consecinţă, recurentul nu a demonstrat că intimatul-pârât a furnizat informaţii care să îndeplinească cerinţa din definiţia legală a noţiunii de „colaborator al Securităţii”.
Cele consemnate de ofiţerul de securitate în nota-raport nu sunt de natură a stabili că intimatul-pârât a denunţat prin informaţiile furnizate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, întrucât doar instanţa investită cu acţiunea promovată în temeiul art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 are competenţa de a interpreta şi corobora probele existente la dosar şi de a se pronunţa asupra cererii.
Faţă de considerentele expuse, se reţine că în mod corect instanţa de fond a statuat că nu este îndeplinită condiţia impusă de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se stabili calitatea de colaborator a intimatului-pârât, respectiv aceea ca prin informaţiile furnizate să fie denunţare activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, sentinţa recurată fiind temeinică şi legală.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II- a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva Sentinţei nr. 1870 din 9 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5191/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 523/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
