ICCJ. Decizia nr. 523/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 523/2013
Dosar nr. 231/2/2011
Şedinţa publică de la 1 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 7530 din 13 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată reclamantul G.T., în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "SSPR") şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "CPRD"), acţiune prin care reclamantul a solicitat obligarea autorităţilor pârâte la analizarea, verificarea şi acordarea certificatului doveditor al calităţii de revoluţionar.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamantul nu deţine certificat de revoluţionar eliberat în baza Legii nr. 42/1990. Potrivit adeverinţei emise de Asociaţia Braşov Decembrie 1989 la data de 6 octombrie 2010, reclamantul este membru al asociaţiei şi a depus dosarul pentru obţinerea calităţii de luptător remarcat al Revoluţiei din decembrie 1989, dar, în anul 1997, datorită inundării arhivei dosarul nu a mai fost găsit.
Ulterior, reclamantul a depus o cerere datată 5 ianuarie 2011 la CPRD prin care a solicitat preschimbarea certificatului de revoluţionar, iar, prin prezenta acţiune, solicită obligarea pârâţilor la analizarea, verificarea şi acordarea certificatului de revoluţionar.
Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, acordarea titlurilor potrivit acestei legi este condiţionată de obţinerea în prealabil a calităţilor şi titlurilor prevăzute de Legea nr. 42/1990. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 341/2004 şi ale art. 7 alin. (1) şi art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004.
În speţă, reclamantul nu a obţinut, în perioada 1990 - 1997, certificat doveditor eliberat de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 42/1990 sau de Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989 şi nici nu a făcut dovada că se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1412/2004.
Din această perspectivă, este irelevant faptul că a avut dosarul depus la Asociaţia Braşov Decembrie 1989, atâta timp cât documentele necesare nu au fost depuse la fosta Comisie pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989.
Prin urmare, având în vedere dispoziţiile legale invocate, rezultă că autorităţile pârâte sunt abilitate doar să preschimbe certificatele doveditoare eliberate în baza Legii nr. 42/1990, astfel că reclamantul, întrucât nu deţine un asemenea certificat, iar, în prezent, nu mai este posibilă acordarea calităţii şi titlurilor de revoluţionar persoanelor care nu au obţinut certificatul doveditor emis conform Legii nr. 42/1990 şi nu au parcurs procedura instituită de Legea nr. 341/2004, instanţa a reţinut că reclamantul nu este îndreptăţit la obţinerea certificatului doveditor al calităţii de revoluţionar.
2. Recursul declarat de reclamantul G.T.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs reclamantul G.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Printr-o primă critică din recurs, recurentul-reclamant susţine că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că nu a făcut dovada existenţei certificatului de revoluţionar şi nu a luat în considerare temeiul de drept invocat, respectiv art. 1 din Legea nr. 554/2004, O.U.G. nr. 84/1999 coroborat cu art. 10 alin. (2) din Legea nr. 341/2004. Susţine recurentul că s-a adresat instituţiilor pârâte cu cerere de analizare şi verificare a dosarului său conţinând documente din care rezultă implicarea sa în evenimentele din timpul Revoluţiei din decembrie 1989, iar pârâţii în mod nejustificat nu au dat curs solicitării sale.
Printr-o a doua critică din recurs, recurentul susţine că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că a solicitat preschimbarea certificatului de revoluţionar, deşi, aşa cum rezultă din conţinutul acţiunii, reclamantul nu a solicitat preschimbarea certificatului ci analiza şi verificarea documentelor care atestă implicarea sa în evenimentele din timpul Revoluţiei din decembrie 1989 şi, dacă sunt întrunite condiţiile necesare, să îi acorde certificatul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor din recurs, în raport cu prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâţilor să analizeze, să verifice şi să îi acorde certificatul doveditor al calităţii de revoluţionar, având în vedere participarea sa activă şi de notorietate (alături de mulţi revoluţionari care au certificate de revoluţionar) la evenimentele din timpul Revoluţiei din decembrie 1989.
În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 şi ale Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987, nr. 341/2004.
Contrar susţinerilor din recurs, Înalta Curte constată că, la dosarul de fond, sunt depuse Cererea formulată de avocat C.C., în numele petentului G.T., adresată CPRD (dosarul curţii de apel), precum şi cererea din 17 mai 2006 a reclamantului de preschimbare a certificatului de revoluţionar conform Legii nr. 341/2004 (dosarul curţii de apel).
Astfel fiind şi în condiţiile în care reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 341/2004, în mod corect instanţa a analizat acţiunea cu care a fost învestită în raport cu acest cadru legal.
Or, aşa cum legal a reţinut şi instanţa de fond, conform dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, nr. 341/2004, şi ale art. 7 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, prin acordarea titlurilor se înţelege preschimbarea certificatelor doveditoare emise în perioada 1990 - 1997, iar nu acordarea de noi titluri sau calităţi de revoluţionar.
Astfel fiind, întrucât recurentul-reclamant nu a făcut dovada deţinerii certificatului şi titlului de revoluţionar în condiţiile Legii nr. 42/1990, care să poată fi preschimbat în termenele şi condiţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, în mod corect a apreciat Curtea de apel că autorităţile pârâte sunt abilitate doar să preschimbe certificatele doveditoare eliberate în baza Legii nr. 42/1990, nefiind posibilă acordarea calităţii şi titlurilor de revoluţionar persoanelor care nu au obţinut certificatul doveditor emis conform Legii nr. 42/1990 şi nu au parcurs procedura instituită de Legea nr. 341/2004.
Dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, referitoare la acordarea calităţii onorifice de participant la Revoluţia română din decembrie 1989, invocate de recurent în recurs nu sunt incidente, având în vedere faptul că reclamantul a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, acordarea certificatului de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite prevăzut de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din aceeaşi lege, iar nu atribuirea calităţii prevăzute de art. 10 alin. (2) din lege.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant G.T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.T. împotriva Sentinţei civile nr. 7530 din 13 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5196/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5239/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
