ICCJ. Decizia nr. 5209/2013. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5209/2013
Dosar nr. 6406/2/2010
Şedinţa publică de la 26 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în primă instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC S.T. & I. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, anularea deciziei din 11 iunie 2010, a procesului-verbal de constatare din 19 mai 2010 şi a notei din 25 mai 2010 emise de pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, la data de 21 decembrie 2006, contractul de finanţare nr. x, prin care autoritatea contractantă asigura finanţarea nerambursabilă pentru punerea în aplicare a Proiectului "Unitate de producere semiconserve, salate şi alte preparate alimentare, investiţie nouă, Vidra - judeţul Ilfov" pentru linia de procesare a legumelor, în condiţiile O.U.G. nr. 59/2006 privind asigurarea de la bugetul de stat a cofinanţării publice nerambursabile pentru proiectele de investiţii din cadrul Programului SAPARD.
Prin adresa nr. 12.557 din 28 iunie 2007, la solicitarea autorităţii contractante, reclamanta a comunicat acordul său privind trecerea proiectului contractat de la cofinanţarea publică nerambursabilă aprobată prin O.U.G. nr. 59/2006, la finanţarea asigurată prin Legea nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului multianual de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţilor Europene, prin adresa nr. 1170 din 6 iulie 2007 emisă de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit prin nota nr. x cu aceeaşi dată, fiind aprobată încetarea contractului iniţial încheiat între părţi.
Ulterior, la data de 31 iulie 2007, a fost încheiat între reclamantă şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, contractul cadru nr. y prin care se asigura finanţarea nerambursabilă pentru punerea în aplicare a Proiectului "Unitate de producere semiconserve, salate şi alte preparate alimentare, investiţie nouă, Vidra - judeţul Ilfov", pentru linia de procesare a legumelor, în baza Legii nr. 316/2001.
Valoarea totală a proiectului era de 26.561.571 RON, din care 14.062.735 RON cheltuieli eligibile, 7.031.366 RON finanţare nerambursabilă pentru realizarea secţiei de procesare a legumelor şi 12.498.836 RON cheltuieli neeligibile SAPARD, pentru realizarea secţiei de procesare a peştelui.
Prin adresa nr. 615 din 19 iulie 2008 reclamanta a solicitat Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură clarificarea eligibilităţii investiţiilor efectuate în cadrul proiectului "Unitate de producere semiconserve, salate şi alte preparate alimentare, investiţie nouă, Vidra - judeţul Ilfov ", în conformitate cu prevederile în vigoare pentru măsura 2.6 din Fondul European pentru Pescuit.
Prin adresa nr. 4707 din 29 iulie 2008, Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură a acordat preavizul calificării cererii formulate de reclamantă, condiţionat de: respectarea instrucţiunilor de achiziţii servicii şi produse, evitarea dublei finanţări, individualizarea cheltuielilor pentru linia de procesare a produselor din peşte faţă de cele finanţate prin programul SAPARD, plata investiţiilor de către reclamantă după 6 septembrie 2007, investiţiile să fi fost începute după 1 ianuarie 2007, operaţiunile cofinanţate să nu fi fost finalizate înainte de primirea notificării privind selectarea cererii de finanţare.
La data de 10 mai 2009, ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 74/2009, reclamanta a înregistrat la Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, sub nr. RP 2.6 11/05/09 10 25 0001, cererea de finanţare a proiectului "Unitate de producere semiconserve, salate şi alte preparate alimentare, investiţie nouă, Vidra - judeţul Ilfov", pentru secţia de procesare a peştelui.
Prin procesul-verbal încheiat ca urmare a vizitei în teren, înregistrat la Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură sub nr. 4321 din 27 iulie 2009, reprezentanţii autorizaţi ai instituţiei au reţinut, cu privire la construcţia pentru secţia semiconserve de peşte, că este în stadiul final, investiţiile propuse pentru finanţarea Fondului European de Pescuit sunt complet delimitate de investiţiile realizate cu finanţare SAPARD, spaţiile tehnologice aferente secţiei de procesare peşte sunt complet delimitate şi separate de cele ale secţiei de legume cu finanţare SAPARD, fiind astfel declarată eligibilă, conform adresei Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură nr. 4879 din 13 august 2009, aşteptând următoarea etapă procedurală, a evaluării tehnice şi financiare.
A mai precizat reclamanta că, începând din luna ianuarie 2009, a fost nevoită să sisteze lucrările la obiectivul ce face obiectul cererii, pentru a putea beneficia de dreptul conferit de lege, de accesare a fondurilor europene nerambursabile derulate prin Programul Operaţional de Pescuit şi pentru a întruni condiţiile de eligibilitate impuse de art. 55 alin. (1) teza a doua din R(CE) nr. 1198/2006, respectiv, ca investiţia să nu fie finalizată înainte de primirea notificării privind selectarea Cererii de Finanţare.
Pentru respectarea acestei condiţii, la data de 26 februarie 2010 reclamanta a fost nevoită să prelungească termenul de execuţie a proiectului până la data de 30 aprilie 2010, cu consecinţa diminuării valorii totale eligibile a bugetului indicativ cu mai mult de jumătate din cuantumul cheltuielilor eligibile.
Prin actul adiţional din 26 februarie 2010 la contractul-cadru, termenul de finalizare a fost convenit pentru data de 30 aprilie 2010, în prezent, proiectul fiind realizat în proporţie de peste 90%, urmând a fi realizate racordurile la utilităţi în vederea punerii în funcţiune, însă acest aspect nu poate fi realizat tocmai datorită condiţiei de eligibilitate cerute pentru Fondul European de Pescuit, ce a determinat sistarea lucrărilor.
După încheierea ultimului act adiţional de prelungire a termenului de finalizare a proiectului, la data de 14 februarie 2010, prin adresa nr. 211.116 comunicată reclamantei prin e-mail, Autoritatea de management pentru Programul Operaţional de Pescuit a solicitat retragerea cererilor de finanţare depuse, în vederea refacerii şi completării în conformitate cu noile ghiduri ce urmează a fi aduse la cunoştinţă publică prin afişarea pe site-ul ministerului agriculturii.
Reclamanta a susţinut că, deşi au fost depuse toate documentele cerute de normele în vigoare, Autoritatea de management pentru Programul Operaţional de Pescuit a refuzat în mod expres soluţionarea cererii pe cale administrativă, materializat prin răspunsul la plângerea prealabilă din 31 martie 2010.
La data de 27 mai 2010, reclamantei i-a fost comunicat procesul-verbal de constatare din 19 mai 2010, prin care a fost obligată la restituirea sumei neeligibile de 3.938.127,79 RON, motivat de nedepunerea dosarului cererii de plată până la data de 30 aprilie 2010.
Reclamanta a formulat contestaţie împotriva procesului-verbal de constatare din 19 mai 2010, iar prin decizia din 11 iunie 2010 emisă de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, contestaţia a fost respinsă.
În opinia reclamantei, decizia din 11 iunie 2010 emisă de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit este nelegală pentru următoarele considerente:
- Nu au fost respectate prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, potrivit cărora echipa de control trebuia să comunice structurii economice supuse controlului decizia directorului Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit de numire a comisiei de control, durata şi mandatul privind obiectul verificărilor, stabilirea prejudiciului.
Procesul-verbal a fost întocmit la sediul autorităţii, documentar, fără a se efectua o verificare a stadiului efectiv de utilizare a fondurilor în locaţia în care au fost învestite aceste fonduri, aspect ce atrage nulitatea actului;
- A fost privată de dreptul conferit de art. 2 alin. (8) din Normele de aplicare a O.G. nr. 79/2003, de a formula observaţii în cadrul procedurii de control şi la momentul efectuării acestuia, procedura nefiind efectuată în cadrul structurii supuse controlului, ci exclusiv la sediul autorităţii, fără a fi invitat reprezentantul legal al societăţii reclamante să ia parte la activitatea de control, conform prevederilor menţionate;
- Procesul-verbal nu conţine nicio menţiune cu privire la audierea beneficiarului, procedură obligatorie, conform art. 3 lit. o) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003;
- Decizia contestată nu cuprinde toate elementele actului administrativ, conform art. 3 alin. (4) din O.G. nr. 79/2003, în sensul că nu îndeplineşte condiţiile art. 211 C. proc. fisc., nefiind semnată de directorul general al organului emitent. În aceste condiţii, sub sancţiunea prevăzută de art. 13 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care atribuţiile funcţiei publice nu pot fi delegate decât prin act administrativ de acelaşi nivel cu cel de numire în funcţia publică de conducere, pârâta va trebui să facă dovada învestirii cu astfel de atribuţii a persoanei ce a semnat în numele conducătorului acestuia.
Reclamanta a invocat şi încălcarea condiţiilor de fond prevăzute de O.G. nr. 79/2003 pentru validitatea actului de control, în sensul următor:
- conform art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 79/2003, fundamentul creanţei bugetare îl constituie numai modalitatea de utilizare a fondurilor de către beneficiar, iar nu termenul de depunere a cererii de plată, astfel cum s-a reţinut în actul de constatare, cerere la care s-a renunţat prin acordul părţilor, prin actul adiţional nr. x;
- nu este întrunită nici cea de-a doua condiţie, constând în proba prejudiciului cauzat bugetului general al Comunităţii Europene şi/sau bugetelor administrate de aceasta sau în numele ei, precum şi bugetelor din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită, deci a vinovăţiei societăţii reclamante şi a raportului de cauzalitate între prejudiciu şi manifestarea expresă de voinţă a reclamantei.
Prin adresa nr. 1304 din 12 aprilie 2010, înregistrată la Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit sub nr. 6813 din 13 aprilie 2010, reclamanta a solicitat prelungirea termenului de execuţie prevăzut de art. 2 alin. (2) din contractul-cadru din 31 iulie 2007, însă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit nu a formulat un răspuns, procedând, fără a încunoştiinţa societatea reclamantă şi fără a-l audia pe reprezentantul său legal, astfel cum prevede H.G. nr. 1306/2007, la emiterea titlului de creanţă.
Prin declaraţia pe proprie răspundere a reprezentantului societăţii reclamante, înregistrată la Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit la 8 decembrie 2009, s-a arătat, înainte de încheierea ultimului act adiţional, că termenul de finalizare a proiectului, 30 aprilie 2010, va fi respectat în condiţiile rambursării în timp util a sumei de 2.981.944,73 RON aferentă cheltuielilor eligibile efectuate până la data de 30 octombrie 2009.
Din moment ce, prin actul adiţional nr. x, autoritatea administrativă a impus renunţarea la suma mai sus precizată, iar reclamanta a renunţat la suma cuvenită potrivit bugetului iniţial, legea acordând posibilitatea prelungirii contractului de finanţare, rezultă că actul contestat se circumscrie abuzului de drept şi excesului de putere.
Totodată, în ceea ce priveşte condiţiile de fond instituite prin art. 3 şi anexa la H.G. nr. 1306/2008 pentru valabilitatea actului de constatare, acesta trebuie să conţină obligatoriu baza legală a verificării, din analiza Cap. II din procesul-verbal de constatare, rezultând că baza legală a verificării o constituie manualul de proceduri din 18 iunie 2009 - Manualul de proceduri de înregistrare şi recuperare datorii, act administrativ cu caracter normativ.
Mai arată reclamanta că principiul publicării actelor administrative normative este prevăzut de art. 11, art. 77 - 79 din Legea nr. 24/2000, actul administrativ emis cu încălcarea acestor prevederi legale fiind nul absolut, iar sancţiunea nepublicării actului administrativ normativ fiind aceea a inexistenţei actului astfel emis.
Odată cu cererea de anulare a deciziei din 11 iunie 2010, a procesului-verbal de constatare înregistrat la 19 mai 2010 şi a notei înregistrate la 25 mai 2010 emise de pârâta de rang II, reclamanta a depus la dosar şi cerere de suspendare a executării actelor administrative sus-menţionate, întemeiată pe dispoziţiile art. 14 şi urm. din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, urmând ca pe fondul cauzei să îşi facă apărarea în funcţie de soluţia pronunţată pe excepţie.
A formulat întâmpinare şi pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării actelor administrative atacate, întrucât în cauza de faţă nu s-a făcut dovada îndeplinirii, în mod cumulativ, a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, societatea reclamantă fiind cea care poartă culpa nediligenţei de a se angaja într-un proiect cu două componente, pentru care cunoştea şi trebuia să respecte două seturi de reglementări diferite, clar individualizate, finanţările fiind pe două Programe distincte: pe de o parte Programul SAPARD care reglementează un fond de preaderare şi care se află în perioada de închidere şi pe de altă parte, Programul Operaţional de Pescuit care reglementează Fondul European de Pescuit, fond alocat României în calitate de stat membru UE şi care se află în faza incipientă de lansare.
Prin încheierea de şedinţă de la 15 decembrie 2010, Curtea a respins cererea de suspendare a executării actelor administrative contestate, iar prin încheierea de şedinţă de data de 16 februarie 2010, Curtea a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 3894 din 1 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Între reclamantă şi pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit s-a încheiat iniţial contractul de finanţare nerambursabilă din 21 decembrie 2006, în condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 59/2006, pentru Proiectul "Unitate de producere semiconserve, salate şi alte preparate alimentare, investiţie nouă - Vidra, judeţul Ilfov" pentru linia de procesare a legumelor.
Prin adresa nr. 12557 din 28 iunie 2007, reclamanta şi-a dat acordul pentru trecerea la finanţarea prevăzută de Legea nr. 316/2001, motiv pentru care, prin nota din 6 iulie 2007, pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a aprobat încetarea contractului iniţial.
În continuare, între părţi a fost încheiat contractul-cadru nr. x din 31 iulie 2007, în condiţiile Legii nr. 316/2001.
Prin actul adiţional din 26 februarie 2010, s-a stabilit termenul maxim de finalizare (respectiv, pentru execuţie finalizată 100% a proiectului şi obţinerea tuturor autorizaţiilor de funcţionare) la data de 30 aprilie 2010.
Prima instanţă a reţinut că reclamanta a semnat fără rezerve clauza de la art. 2 alin. (3) introdusă în contractul-cadru prin actul adiţional mai sus menţionat, unde se prevedea expres: "Termenul până la care beneficiarul este obligat să finalizeze proiectul şi să depună ultimul dosar al cererii de plată care va cuprinde toate documentele justificative şi toate autorizaţiile de funcţionare impuse de legislaţia în vigoare şi prin Programul SAPARD este de 30 aprilie 2010. Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit nu va deconta sumele aferente acestei cereri de plată, beneficiarul având obligaţia de a le finanţa integral din fonduri proprii."
Prin urmare, peste termenul limită de 31 decembrie 2009 până la care Statul Român putea solicita, conform O.U.G. nr. 213/2008, plăţi de la Comunitatea Europeană (termenul limită corelativ pentru depunerea cererilor de finanţare de către solicitanţi fiind stabilit la 30 octombrie 2009), pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a acordat un termen de graţie pentru finalizarea proiectului (fără rezilierea contractului şi a restituirii sumelor deja plătite) sub condiţia diminuării corespunzătoare a ajutorului financiar nerambursabil prin susţinerea din fondurile proprii ale beneficiarului a ultimei tranşe de plată.
Or, în acţiunea sa, reclamanta arată că "în prezent, proiectul este realizat în proporţie de peste 90%".
În plus, proiectul avea două componente distincte (aşa cum însăşi reclamanta arată), doar linia de procesare a legumelor fiind finanţată prin Programul SAPARD şi trebuind să fie, deci, finalizată în termenul prevăzut, astfel că apărarea reclamantei privind faptul că proiectul a fost sistat pentru că accesarea Fondului European de Pescuit presupunea condiţia nefinalizării investiţiei până la data primirii notificării de selectare a cererii de finanţare nu poate fi primită, această condiţie vizând exclusiv secţia de procesare a peştelui.
Faţă de clauza contractuală asumată ulterior memoriului justificativ şi notei explicative din 20 octombrie 2009 transmise de reclamantă, prima instanţă a reţinut că, în mod temeinic şi legal pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a constatat, prin procesul-verbal din 19 mai 2010, că au fost încălcate prevederile contractului cadru (în sensul nedepunerii dosarului cererii de plată în termenul stabilit), astfel că devin aplicabile dispoziţiile Cap. IV art. 11 alin. (2) din Anexa nr. I "Prevederi generale" a actului adiţional nr. x (potrivit cărora, în cazul nerespectării termenului şi condiţiilor contractului de finanţare, autoritatea contractantă poate înceta executarea contractului, solicitând restituirea completă a sumelor deja plătite în cadrul contractului) şi a notificat-o pe reclamantă în sensul restituirii debitului calculat.
Cât priveşte aspectele de nelegalitate de ordin procedural invocate de reclamantă în ceea ce priveşte procesul-verbal de constatare, acestea nu pot fi reţinute ca întemeiate.
Astfel, în primă fază, controlul a fost anunţat şi s-au creat condiţiile asigurării dreptului la apărare al reclamantei, astfel cum rezultă din scrisoarea de informare, precum şi din procesul-verbal purtând număr de înregistrare la societatea reclamantă şi menţiunea că a fost încheiat la sediul acesteia, după vizitarea obiectivului, actul fiind semnat fără obiecţiuni de reprezentantul legal şi reprezentantul tehnic al proiectului şi precedând ca parte integrantă raportul de control.
În plus, art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 1306/2007 prevede inclusiv posibilitatea derulării controlului fără comunicare prealabilă, în cazuri justificate.
De asemenea, prima instanţă a apreciat ca neîntemeiată susţinerea privind neregularitatea semnării deciziei date în soluţionarea contestaţiei administrative a reclamantei, în raport cu matricea de înlocuire a personalului în situaţii speciale la nivelul conducerii Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (pct. 7 din Manualul de management elaborat în cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013 şi aprobat prin Ordinul M.A.D.R. nr. 643/2008).
Cât priveşte renunţarea reclamantei la plata ultimei tranşe de ajutor nerambursabil, judecătorul fondului a constatat că aceasta nu a făcut dovada că, mai înainte de pretinsa renunţare, ar fi depus în termenul limită de 30 octombrie 2009 vreo cerere de decontare la care să poată ulterior renunţa, această susţinere fiind deci irelevantă în cauză.
Neîntemeiată s-a dovedit a fi şi susţinerea reclamantei potrivit căreia procesul-verbal de constatare şi verificarea însăşi nu aveau bază legală, având în vedere că obligaţia recuperării fondurilor în caz de neregularitate este reglementată în Acordul multianual de finanţare dintre Guvernul României şi C.E.E. aprobat prin Legea nr. 316/2001, iar în plan intern procedura de recuperare este cea aplicabilă creanţelor bugetare, respectiv C. proc. fisc., coroborat cu O.G. nr. 79/2003 şi H.G. nr. 1306/2007
3. Recursul reclamantei
Reclamanta SC S.T. & I. SRL a atacat cu recurs sentinţa menţionată, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat că sentinţa a fost dată cu aplicarea greşită a legii, în sensul că instanţa a confundat două acte de control şi a nesocotit prevederile O.G. nr. 79/2003 şi ale H.G. nr. 1306/2007, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, ce reglementează activitatea de control şi recuperare a fondurilor comunitare, atât în ceea ce priveşte aspectele procedurale, cât şi cele de fond privind actele administrative supuse cenzurii, conform celor expuse detaliat la pct. I.1. din prezenta decizie.
O altă critică formulată de recurenta-reclamantă constă în aceea că sentinţa cuprinde motive contradictorii, pentru că instanţa a reţinut greşit, ca fundament al legalităţii actelor contestate, faptul că societatea nu a făcut dovada depunerii unei cereri de plată la care ulterior să fi renunţat, cu toate că aceasta a fost condiţia încheierii ultimului act adiţional la contractul de finanţare, în ideea că Statul Român nu mai putea solicita plăţi de la Uniunea Europeană după data de 31 decembrie 2009, conform O.U.G. nr. 213/2008, dar putea prelungi termenul de finalizare peste această dată, cu condiţia diminuării ajutorului nerambursabil.
În acest context, recurenta-reclamantă a reluat susţinerile făcute la judecata în fond a cauzei, în sensul că, prin adresa nr. 1304 din 12 aprilie 2010, înregistrată la Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit cu nr. 6813 din 13 aprilie 2010, a solicitat prelungirea termenului de execuţie prevăzut la art. 2 alin. (2) din contractul cadru din 31 iulie 2007, dar Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit nu a răspuns solicitării sale, ci a emis titlul de creanţă fără să respecte prevederile H.G. nr. 1306/2007, ceea ce constituie un abuz de drept.
În fine, recurenta-reclamantă a invocat încălcarea principiului publicării actelor administrative prevăzute în art. 11 şi art. 77 - 79 din Legea nr. 24/2000, cu referire la Manualul de proceduri IRD din 18 iunie 2009, aprobat printr-un ordin de ministru republicat în M. Of.
4. Apărările intimaţilor
4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a arătat că în recurs nu se critică soluţia de respingere a acţiunii formulate în contradictoriu cu acesta, pentru lipsa calităţii procesuale pasive, şi a solicitat să se ia act că, sub acest aspect, sentinţa atacată a intrat în puterea lucrului judecat.
4.2. Prin întâmpinarea sa, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a solicitat respingerea recursului ca nefondat, formulând apărări ample şi detaliate faţă de motivele de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă, atât în ceea ce priveşte derularea contractelor de finanţare încheiate de aceasta în cadrul Programului SAPARD şi Programului Operaţional pentru Pescuit, cât şi cu privire la procedura de verificare efectuată în cauză.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurenta-reclamantă şi a prevederilor art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept
Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ şi fiscal procesul-verbal de constatare din 19 mai 2010, notificarea din 25 mai 2010 şi decizia de soluţionare a contestaţiei administrative din 11 iunie 2010, acte emise de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit în cadrul unei proceduri derulate în temeiul O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente, utilizate necorespunzător, soldate cu stabilirea unui debit principal în cuantum de 3.936.503,76 RON, din care 2.952.377,82 RON, reprezentând 75%, către bugetul Uniunii Europene, şi 984.125,94 RON, reprezentând 25%, către bugetul public naţional.
Verificările au vizat contractul cadru din 31 iulie 2007, încheiat pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile Programului special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală (SAPARD - România), având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat "Unitate de producere semiconserve, salate şi alte preparate alimentare, investiţie nouă, Vidra - judeţul Ilfov", motivul stabilirii pentru recuperarea sumei acordate fiind acela nerespectării termenului limită de finalizare a proiectului (30 aprilie 2010), stabilit prin actul adiţional din 26 februarie 2010.
Din cuprinsul procesului-verbal de constatare, rezultă că, la data întocmirii lui (19 mai 2010), stadiul de implementare a proiectului era de 88,64%, pe care partea nu l-a contestat.
Pornind de la această bază factuală, instanţa de control judiciar constată că sentinţa curţii de apel reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de procedură administrativă şi de drept material incidente raportului juridic litigios, în motivarea sentinţei fiind identificate considerentele de fapt şi de drept apte să fundamenteze soluţia consemnată în dispozitiv, cu respectarea exigenţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Existenţa unor considerente greşite sau contradictorii, în ipoteza în care situaţia din speţă ar confirma-o, nu constituie, în sine, un motiv de reformare a sentinţei, pentru că instanţa de control judiciar poate păstra o soluţie corectă, completând sau substituind motivarea. De aceea, înlăturarea considerentelor privind procedura de înştiinţare a beneficiarului, prin referire la acte şi demersuri efectuate anterior, în luna iunie 2009, ori lipsa unei cereri de decontare care să fi precedat renunţarea reclamantei la plata ultimei tranşe de ajutor nerambursabil, în privinţa cărora instanţa de control judiciar consideră întemeiate criticile recurentei, vizând calitatea motivării sentinţei, nu este în măsură să ducă, prin ea însăşi, la o soluţie diametral opusă celei pronunţate.
Verificând înscrisurile dosarului, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate procedurală invocate de recurenta-reclamantă sunt neîntemeiate, pentru că: art. 11 alin. (2) din Anexa nr. I - Prevederi Generale - a contractului de finanţare permite autorităţii contractante ca, în cazul încălcării contractului de către beneficiar, să aplice măsuri fără a-i trimite în prealabil o înştiinţare; procesul-verbal care constituie titlul de creanţă conţine elementele prevăzute în art. 3 din O.G. nr. 79/2003 şi în art. 3 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, are structura-tip stabilită prin anexa hotărârii de guvern şi a fost aprobat de directorul general al Autorităţii; anterior finalizării procesului-verbal de constatare înregistrat la 19 mai 2010 a avut loc, la data de 17 mai 2010, din iniţiativa SC S.T. & I. SRL, o şedinţă de conciliere în cadrul căreia reprezentanţii societăţii au expus punctul lor de vedere asupra situaţiei contractului de finanţare şi a stadiului implementării proiectului. De asemenea, cu toate că recurenta-reclamantă susţine că autoritatea publică nu a răspuns solicitării de prelungire a termenului de finalizare a proiectului, transmisă prin adresa nr. 1304 din 12 aprilie 2010, la dosarul primei instanţe a fost depusă copia adresei de răspuns nr. 7884 din 26 aprilie 2010, expediată prin poştă, cu confirmare de primire la data de 30 aprilie 2010.
Referitor la motivele de drept material invocate, Înalta Curte constată, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, că neregula reţinută în sarcina ei, în sensul art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/203, constând în depăşirea duratei limită de execuţie a investiţiei, a avut drept cauză modul în care beneficiarul finanţării a implementat proiectul, care se depărtează de coordonatele trasate prin art. 1 alin. (2) din Anexa nr. I a contractului de finanţare ("Beneficiarul trebuie să implementeze Proiectul cu maximum de profesionalism, eficienţă şi vigilenţă, în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat şi în concordanţă cu acest contract"), cu toate că durata de execuţie a contractului mai fusese prelungită prin act adiţional, conform art. 12 din anexa contractului cadru.
În contextul faptic prezentat la pct. I al prezentei decizii, refuzul Autorităţii de a rezolva favorabil cererea nr. 1304 din 12 aprilie 2010 nu poate fi considerat în expresie a unui exces de putere, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, întreaga argumentaţie a recurentei-reclamante constând în combinarea, fără suport legal, a unor elemente ţinând de finanţarea şi implementarea proiectului supus verificărilor prin actele administrative contestate în cauza de faţă, proiect derulat în cadrul Programului SAPARD - România, cu demersurile efectuate pentru a obţine finanţarea unui alt proiect distinct, în cadrul Programului Operaţional pentru Pescuit.
Or, principiul forţei obligatorii a contractelor se impune şi în materia contractelor care au ca obiect acordarea unui sprijin financiar nerambursabil în cadrul Programului SAPARD, cum este cel din prezenta cauză, nerespectarea prevederilor contractuale de către recurenta-reclamantă antrenând aplicarea prevederilor art. 17 alin. (3) din Anexa contractului de finanţare, în vederea înapoierii sumelor deja plătite în cadrul contractului.
Atât procedura de verificare, cât şi măsura dispusă în sarcina recurentei-reclamante se întemeiază pe prevederi ale O.G. nr. 79/2003, ale Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 1306/2007 şi ale contractului de finanţare, asumate de părţi prin încheierea contractului, astfel că nu poate fi reţinută, ca motiv de nulitate a actelor administrative contestate, nepublicarea Manualului de proceduri IRD G8 din 18 iunie 2009, menţionat în procesul-verbal de constatare ca bază a verificării.
2. Soluţia adoptată în recurs şi temeiul legal al acesteia
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC S.T. & I. SRL Ilfov prin administrator judiciar M. & A.R. & I. S.P.R.L. împotriva Deciziei nr. 3894 din 1 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 5208/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 5212/2013. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
