ICCJ. Decizia nr. 5220/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5220/2013
Dosar nr. 891/41/2012
Şedinţa publică de la 26 aprilie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii judiciare
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 24 mai 2012 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii N. (N.) I., S. (D.) I.L., M. (V.) C., B. (S.) E.T., R. (P.) S., S.G., N.C., I.N.C., A.I., L.A., P. (I.) E., C. (P.) S.D., M. (D.) G.V., O. (M.) B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Cercetării, Educaţiei, Tineretului şi Sportului şi Universitatea S.H., obligarea pârâtei Universitatea S.H. la eliberarea diplomei de licenţă şi a suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunţarea sentinţei precum şi obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licenţă, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii, sub sancţiunea plăţii de 2.000 RON penalităţi de întârziere de la data pronunţării sentinţei.
În motivarea cererii, reclamanţii au susţinut faptul că din momentul înscrierii la facultate şi până la absolvirea acesteia, şi-au îndeplinit toate obligaţiile ce le reveneau potrivit contractelor de studiu încheiate cu pârâta, în sensul că şi-au plătit taxele de studii, au susţinut şi promovat toate examenele, inclusiv examenul de licenţă, iar pârâta era obligată să elibereze actele de studii completate.
Pârâta Universitatea S.H. a formulat întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie a pârâtului Ministerul Cercetării, Educaţiei, Tineretului şi Sportului, prin care a solicitat să se constate că şi-a îndeplinit obligaţiile legale faţă de reclamanţi, în sensul că, după finalizarea completă a studiilor şi susţinerea examenului de licenţă, la cererea acestora, a eliberat adeverinţele de absolvire a studiilor cu valabilitate de 12 luni, potrivit Metodologiei organizării şi desfăşurării examenelor de finalizare a studiilor nr. 1405/2009 şi cu prevederile art. 20 şi art. 38 din Ordinul Ministerului Cercetării, Educaţiei, Tineretului şi Sportului nr. 2284/2007.
2. Hotărârea primei instanţei aflate în conflict
Prin Sentinţa nr. 3285 din 11 octombrie 2012, Tribunalul Dâmboviţa a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, luând în considerare rangul central al Ministerului Cercetării, Educaţiei, Tineretului şi Sportului Ministerului şi prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
3. Hotărârea celei de-a doua instanţe aflate în conflict
Prin Sentinţa nr. 442 din 5 decembrie 2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Curtea de apel a reţinut că a fost învestită cu o acţiune în contencios administrativ prin care reclamanţii solicită obligarea Universităţii S.H. să efectueze o operaţiune administrativă, anume, să fie obligată la eliberarea diplomelor de licenţă obţinute în urma susţinerii examenului de licenţă .
Întrucât universitatea este asimilată unei autorităţi publice locale, în cauză competenţa materială de soluţionare a litigiului aparţine tribunalului, fiind incidente normele de competenţă de la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
A mai reţinut curtea de apel că şi soluţia de unificare a practicii adoptată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, este în acest sens, stabilindu-se ca soluţie de principiu, că în astfel de litigii competenţa aparţine tribunalului.
Curtea de apel a apreciat ca fiind lipsit de relevanţă juridică sub aspectul competenţei materiale a instanţei, faptul că, în cauză, figurează în calitate de pârât şi Ministerul Cercetării, Educaţiei, Tineretului şi Sportului, având în vedere că obligaţia de aprobare a tipizării formularelor diplomelor de licenţă este subsidiară obligaţiei principale pentru care a fost chemată în judecată o autoritate publică locală.
4. Regulatorul de competenţă
Constatând că a fost legal învestită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă, potrivit art. 20 pct. 2 şi 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că, în raport cu obiectul principal al cauzei, competenţa revine Tribunalului Dâmboviţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă, în principal, la obligarea unei instituţii de învăţământ superior la eliberarea diplomelor de licenţă către reclamanţi, absolvenţi ai unui examen de licenţă.
Capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului Ministerul Cercetării, Educaţiei, Tineretului şi Sportului la aprobarea tipăririi formularelor tipizate pentru diploma de licenţă depinde în mare măsură de soluţionarea primului capăt al acţiunii, fiind subsecvent acestuia, după cum bine a punctat curtea de apel.
Aşadar, competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă se va stabili în raport de obiectul principal al acţiunii şi ţinând cont de rangul autorităţii publice obligată la îndeplinirea operaţiunii administrative, în speţă, la eliberarea diplomelor de licenţă, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Este adevărat că Universitatea S.H. din Bucureşti are statut de persoană juridică de drept privat, acreditată prin Legea nr. 443/2002 să presteze serviciul public de învăţământ superior, fiind asimilată în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/ 2004, cu o autoritate publică, în ceea ce priveşte prestarea serviciului public, însă nu poate fi asimilată cu o autoritate publică centrală pentru că nu există un temei care să susţină teza că îşi exercită competenţa, atribuţiile, la nivel naţional.
Din punct de vedere administrativ, competenţele sale sunt limitate la nivel local.
În acest sens, Înalta Curte are în vedere şi soluţia de principiu adoptată de plenul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 20 februarie 2012, prin care s-a stabilit că instituţiile de învăţământ superior pot fi asimilate, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, unei autorităţi publice locale, cum de altfel, în mod corect a reţinut şi Curtea de Apel Ploieşti.
Soluţiile de principiu adoptate la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunţarea unor hotărâri divergente, mai ales că rolul Înaltei Curţi este acela de unificare a practicii judiciare, iar deciziile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice.
Prin urmare, în raport de petitul principal de cerere şi având în vedere că Universitatea S.H. din Bucureşti este o persoană juridică de drept privat acreditată/autorizată să presteze un serviciu public de interes local, fiind asimilată cu o autoritate publică de rang local, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale sau judeţene, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor.
În consecinţă, având în vedere şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa judecării cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii N. (N.) I., S. (D.) I.L., M. (V.) C., B. (S.) E.T., R. (P.) S., S.G., N.C., I.N.C., A.I., L.A., P. (I.) E., C. (P.) S.D., M. (D.) G.V., O. (M.) B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Cercetării, Educaţiei, Tineretului şi Sportului şi Universitatea S.H., în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 5219/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5230/2013. Contencios → |
|---|
