ICCJ. Decizia nr. 5212/2013. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5212/2013
Dosar nr. 7664/113/2010
Şedinţa publică de la 26 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Brăila la data de 22 decembrie 2010, reclamantul Grupul Şcolar Industrial "A.S." Brăila a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Brăila solicitând anularea Deciziei nr. 31 din 3 septembrie 2010 şi suspendarea actului contestat până la soluţionarea cauzei, ulterior, la data de 20 aprilie 2011, solicitând şi anularea Încheierii nr. VI.336 din 6 decembrie 2010 emisă de Curtea de Conturi a României în soluţionarea contestaţiei administrative.
2. Hotărârea Tribunalului Brăila
Prin Sentinţa nr. 1038 din 24 aprilie 2011, Tribunalul Brăila şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, având în vedere dispoziţiile art. 228 din H.G. nr. 130/2010, pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, potrivit cărora competenţa de soluţionare a contestaţiilor aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii verificate, respectiv Curtea de Apel Galaţi, în cauza de faţă.
3. Hotărârea Curţii de Apel Galaţi
Prin Sentinţa nr. 427 din 15 decembrie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta Grupul Şcolar Industrial "A.S." Brăila, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Judeţeană Brăila şi intervenientul Sindicatul Învăţământ Brăila "C.G.C."; a anulat Încheierea nr. VI.336 din 6 decembrie 2010 şi Decizia nr. 31 din 3 septembrie 2010 emise de autoritatea pârâtă Curtea de Conturi a României şi a dispus suspendarea celor două acte administrative unilaterale, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut cu privire la excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă, că entitatea reclamantă a recurs la procedura administrativ jurisdicţională, ca procedură prealabilă şi nu ca la o procedură alternativă, care ar exclude accesul acesteia la instanţele de judecată.
Pe fond, a constatat că în contradicţie cu susţinerile autorităţii pârâte, drepturile băneşti ale personalului din sectorul bugetar, cum este cazul şi cel al personalului din învăţământ, nu se acordă exclusiv prin lege ci şi prin hotărâri ale Consiliului Local Municipal.
Astfel, plata sporului pentru condiţii vătămătoare a fost aprobată de Consiliul Local Municipal Brăila în baza H.G. nr. 281/1993 dar şi în contractele colective de muncă.
A mai reţinut curtea de apel că în sistemul de învăţământ există o serie de profesii a căror exercitare presupune utilizarea efectivă a computerului în procesul muncii, cel puţin 50% din timpul normal de lucru, ceea ce ar putea determina apariţia unor diferite afecţiuni, astfel că se impune asigurarea unui spor salarial pentru condiţii vătămătoare.
De asemenea, s-a constatat că în aplicarea Legii nr. 193/2006 şi a H.G. nr. 1317/2006 - îndeosebi a dispoziţiilor Părţii 9 din Normele metodologice - în cadrul comisiei paritare de la nivelul Inspectoratului Şcolar al Judeţului Brăila din data de 29 noiembrie 2007, au fost acordate tichete cadou salariaţilor din învăţământ din judeţul Brăila pentru o serie de evenimente, respectiv, de 1 Decembrie - Ziua Naţională a României, 25 Decembrie - Naşterea Domnului - Crăciunul, 1 Martie - Mărţişorul, Sfintele Paşti - Învierea Domnului, 5 iunie - Ziua Învăţătorului (Legea nr. 289/2007), 15 septembrie - Ziua începerii anului şcolar, 5 octombrie - Ziua Mondială a educaţiei, Ziua de naştere a salariatului. Tot în cadrul comisiei paritare (data de 29 noiembrie 2007) s-a aprobat Regulamentul de acordare a tichetelor cadou, potrivit căruia salariaţii din învăţământ beneficiază de prevederile Legii nr. 193/2006.
Potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare a comisiilor paritare, hotărârile adoptate de acestea sunt obligatorii pentru părţile contractante.
Cu privire la reglementarea acestor drepturi salariale prin contractele colective de muncă, caracterul obligatoriu al acestora fiind prevăzut atât de Legea nr. 130/1996, cât şi de art. 41 alin. (5) din Constituţia României, care garantează caracterul obligatoriu al convenţiilor civile.
În ceea ce priveşte acordarea sporului, curtea de apel a constatat că personalul din învăţământ beneficiază de acordarea unui spor de 15% din salariul de bază pentru activitatea desfăşurată în condiţii periculoase sau vătămătoare, în baza art. 8 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 281/1993, în vigoare la data acordării sporurilor, art. 43 din C.C.M.R.I. şi art. 24 alin. (1) din contractele colective de muncă la nivel naţional pe anii 2005 - 2006 şi 2007 - 2010 (şi, evident, în contractul colectiv de muncă la nivelul inspectoratului şcolar).
Cu privire la cererea de suspendare, curtea de apel a constatat că sunt îndeplinite cele două condiţii cumulative impuse de dispoziţiile art. 15 în referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În ce priveşte cazul bine justificat există o prezumţie de nelegalitate a actelor administrative în litigiu care s-au emis, având ca justificare numai anumite norme legale, selectiv, cu ignorarea altor nome legale, sau a unor acorduri colective şi hotărâri ale comisiilor paritare sau ale Consiliului Local Municipal.
Pentru cea de-a doua condiţie, paguba iminentă de asemenea există o puternică prezumţie că toţi funcţionarii publici din cadrul entităţii reclamante vor avea de suferit, atât ei cât şi familiile lor, de pe urma amputărilor drepturilor salariale, care le va afecta în mod considerabil mijloacele de subzistenţă.
4. Recursul exercitat de Curtea de Conturi a României
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, în termen legal, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
În memoriul de recurs, recurenta a prezentat situaţia factuală existentă în speţă, arătând că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, criticile formulate vizând, în principal, regimul juridic al acordării drepturilor salariale ale personalului bugetar care, în opinia recurentei, se stabilesc exclusiv prin lege şi nu prin contracte sau acorduri colective de muncă.
5. Procedura derulată în faţa instanţei de recurs
La termenul de judecată din data de 26 aprilie 2013, în temeiul dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a invocat din oficiu motivul de recurs de ordine publică, reglementat de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., respectiv necompetenţa Curţii de Apel Galaţi de soluţionare a cauzei în primă instanţă, dezbaterile fiind consemnate în practicaua hotărârii.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cu prioritate motivul de ordine publică invocat din oficiu potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Brăila, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele în continuare arătate:
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Acţiunea de faţă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila la data de 22 decembrie 2010, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 şi judecata se supune noilor prevederi procedurale.
Pentru că excepţia de necompetenţa materială a tribunalului a fost invocată cu respectarea prevederilor art. 1591 alin. (4) C. proc. civ., modificat, Înalta Curte poate invoca, din oficiu, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
În privinţa acestui motiv de recurs se constată că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea normelor de competenţă.
Obiectul litigiului, în faţa instanţei de fond l-a constituit, anularea Deciziei nr. 31 din 3 septembrie 2010 emisă de Camera de Conturi a Judeţului Brăila şi a Încheierii nr. VI.336 din 6 decembrie 2010 emisă de Curtea de Conturi a României în soluţionarea contestaţiei administrative şi suspendarea executării Deciziei nr. 31 din 3 septembrie 2010.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, actul administrativ este definit ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice".
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) menţionate, se impune a stabili care este actul administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este actul supus executării şi care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanţei de contencios administrativ.
Potrivit dispoziţiilor art. 204 şi 210 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţii specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor de control rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 130/2010 publicată în M. Of. nr. 832/13 decembrie 2010, împotriva măsurilor dispuse prin decizia camerei de conturi judeţene se poate formula contestaţie în termen de 15 zile, care "suspendă obligaţia executării deciziei până la soluţionarea ei de către Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor. Executarea măsurilor devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor, prin care se respinge integral sau parţial contestaţia".
În raport de dispoziţiile legale menţionate, se reţine că actul administrativ care produce efecte juridice, fiind supus obligaţiei executării, este decizia structurii teritoriale a Curţii de Conturi, acesta fiind actul care îndeplineşte cerinţele de a fi apreciat ca având natura juridică a unui act administrativ, astfel cum acesta este definit în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Este adevărat că regulamentul menţionat cuprinde procedura de contestare a deciziilor structurilor judeţene ale Curţii de Conturi, prevăzându-se la art. 27 că împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, conducătorul entităţii verificate poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă în condiţiile Legii contenciosului administrativ.
Potrivit art. 228 din acelaşi regulament, "competenţa de soluţionare a sesizării formulate de conducătorul entităţii verificate împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii verificate în condiţiile Legii contenciosului administrativ".
Referindu-se la competenţa instanţelor de contencios administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prevăd că: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Dat fiind faptul că dispoziţiile din regulament menţionate fac trimitere la Legea contenciosului administrativ, se pune problema stabilirii competenţei materiale de soluţionare a cauzei, referitoare la actul administrativ care constituie obiectul cererii deduse judecăţii, acesta fiind emis de o structură judeţeană a Curţii de Conturi, respectiv de o autoritate publică judeţeană.
Dispoziţiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010, sunt contrare prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, inclusiv în ceea ce priveşte competenţa instanţelor de contencios administrativ.
De la dreptul comun prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se poate deroga doar prin dispoziţii speciale cuprinse într-o lege organică specială.
Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010 nu intră în categoria legilor organice speciale, astfel că se va stabili competenţa materială în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
În concluzie, faţă de toate argumentele expuse, Înalta Curte, ţinând seama de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 2 din C. proc. civ., stabileşte că tribunalului îi revine competenţa materială de soluţionare a cauzei tribunalului, secţia contencios administrativ şi fiscal, întrucât obiectul litigiului este un act administrativ emis de o structură judeţeană a Curţii de Conturi, ca autoritate publică judeţeană.
În raport de soluţia pronunţată cu privire la motivul de recurs anterior prezentat, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici subsumate motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de cele anterior prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Brăila, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Brăila împotriva Sentinţei nr. 427 din 15 decembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Brăila, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 5209/2013. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 5219/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
