ICCJ. Decizia nr. 5230/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5230/2013
Dosar nr. 690/42/2010/a1
Şedinţa publică de la 9 mai 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, reclamanta D.M.C. a chemat în judecată Ministerul Sănătăţii şi Primarul Municipiului Ploieşti şi, în temeiul dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, a formulat plângere împotriva refuzului nejustificat al pârâţilor de a da curs solicitării sale de a o reintegra în funcţia de manager al Spitalului Municipal Ploieşti, a solicitat reintegrarea sa în funcţia arătată anterior şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
1.2. La data de 1 octombrie 2010, reclamanta a completat cererea de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâţilor ca, odată cu reintegrarea, să-i plătească drepturile băneşti cuvenite funcţiei de manager al Spitalului Municipal Ploieşti, începând cu data de 27 iunie 2008 şi până la reintegrarea efectivă în funcţia arătată.
1.3. Prin Sentinţa nr. 27 din 24 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată cu ocazia rejudecării în fond după casare, acţiunea a fost admisă în parte, fiind obligaţi pârâţii la reintegrarea reclamantei în funcţia de manager al Spitalului Municipal Ploieşti dobândită prin Ordinul nr. 1499/2006 al Ministerului Sănătăţii (pentru o perioada de 3 ani) şi ulterior a Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 2259/2009, până la expirarea perioadei rămasă de executat, urmând ca plata drepturilor salariale cuvenite pentru această perioadă să o suporte pârâtul Ministerul Sănătăţii. A fost respinsă în rest acţiunea, fiind obligat Ministerul Sănătăţii la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.040 RON către reclamantă.
1.4. Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în ceea ce priveşte situaţia de fapt, că prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1499 din 13 decembrie 2006 reclamanta D.M.C. a fost numită manager al Spitalului Municipal Ploieşti, între aceasta şi Ministerul Sănătăţii fiind încheiat contractul de management din 14 decembrie 2006, pentru o perioadă de 3 ani.
Totodată, urmare a alegerilor locale din iunie 2008, reclamanta a fost aleasă consilier local, iar ulterior, la data de 30 iunie 2008, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 187/2008, a fost aleasă viceprimar al Municipiului Ploieşti.
Prin Ordinul Ministrului Sănătăţii Publice nr. 1186 din 25 iulie 2008 s-a dispus eliberarea reclamantei din funcţia de manager al Spitalului Municipal Ploieşti, începând cu data de 28 iulie 2008, pentru "nerespectarea termenului de înlăturare a motivelor de incompatibilitate sau conflict de interese", ordinul în speţă fiind anulat prin Sentinţa nr. 27 din 23 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, irevocabilă prin Decizia nr. 4852 din 4 noiembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
S-a mai reţinut că, în contextul în care calitatea reclamantei de viceprimar a încetat, Ministrul Sănătăţii a emis Ordinul nr. 2259 din 24 noiembrie 2009 prin care aceasta a fost repusă în funcţia de manager. Prin Dispoziţia nr. 5766/2010 a Primarului Municipiului Ploieşti a fost numită M.M.F. în funcţia de manager interimar al Spitalului Municipal Ploieşti, la 9 septembrie 2010, iar, urmare a concursului pentru ocuparea postului de manager al acestui spital, aceasta fiind numită în funcţia de manager al Spitalului Municipal Ploieşti, începând cu data de 10 septembrie 2010.
Totodată, s-a constatat că pentru perioada 27 iunie 2008 - 1 iulie 2010, corespunzător căreia reclamanta a solicitat reintegrarea în funcţia de manager al Spitalului Municipal Ploieşti şi plata drepturilor băneşti aferente, Ministerul Sănătăţii are calitate procesuală pasivă, existând astfel identitate între persoana chemată în judecată şi cel obligat în cadrul raportului juridic dedus judecăţii.
Reţinând dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, potrivit cărora pe timpul exercitării mandatului de viceprimar, se suspendă contractul de muncă sau actul de numire a acestora în cadrul unei instituţii ori autorităţi publice, respectiv la regii autonome sau la societăţi comerciale cu capital integral ori majoritar de stat sau ale unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi pe cele ale art. 30 alin. (1) care dispun în sensul că la încetarea mandatului de viceprimar, persoanele în cauză îşi reiau activitatea în executarea aceloraşi contracte de muncă sau acte de numire, instanţa fondului a apreciat că, reclamanta trebuia să îşi reia activitatea în executarea contractului de management din 14 decembrie 2006, suspendat pe perioada exercitării mandatului, încheiat între minister şi aceasta pentru o perioadă de trei ani, până la sfârşitul perioadei.
S-a reţinut de asemenea că în speţă culpa aparţine numai pârâtului Ministerul Sănătăţii, întrucât autoritatea publică centrală a transferat managementul asistenţei medicale din cadrul Spitalului Municipal Ploieşti către autoritatea administraţiei publice locale numai începând cu data de 1 iulie 2010, astfel că pentru perioada 27 iunie 2008 - 1 iulie 2010, corespunzător căreia reclamanta solicită reintegrarea în funcţia de manager al Spitalului Municipal Ploieşti şi plata drepturilor băneşti aferente, răspunzător pentru nerespectarea drepturilor reclamantei este Ministerul Sănătăţii.
Prin Ordinul nr. 1216 din 8 iunie 2010, M.F.M. a fost eliberată din funcţia de manager interimar, fiind numit în funcţie R.M., prin Ordinul nr. 1275 din 30 iunie 2010 al Ministrului Sănătăţii.
În acest context reclamanta s-a adresat Ministrului Sănătăţii la data de 10 iunie 2010 prin cererea din 10 iunie 2010 şi a solicitat repunerea în funcţia de manager, conform Ordinului nr. 2259 din 24 noiembrie 2009.
S-a mai reţinut că prin O.U.G. nr. 162/2008, modificată prin O.U.G. nr. 48/2010 a fost stabilit cadrul legal privind transferul ansamblului de atribuţii şi competenţe ale Ministerului Sănătăţii Publice către autorităţile, administraţiei publice locale, iar prin H.G. nr. 529/2010 a fost aprobată Lista unităţilor sanitare publice cu paturi pentru care s-a transferat managementul asistenţei medicale către autorităţile administraţiei publice locale, la pct. 256 fiind menţionat Spitalul Municipal Ploieşti, al cărui management este transferat Consiliului Local Ploieşti.
Totodată, prin Hotărârea Consiliului Local Ploieşti nr. 193 din 1 iulie 2010 s-a luat act de transferul managementului asistenţei medicale din cadrul Spitalului Municipal Ploieşti către Consiliul Local Ploieşti, fiind încheiat ulterior Protocolul de predare-preluare în acest sens între Direcţia de Sănătate Publică şi Consiliul Local Ploieşti.
Urmare faptului că pentru Spitalul Municipal Ploieşti s-a transferat managementul asistenţei medicale de către Ministerul Sănătăţii către Consiliul Local Ploieşti, prin Dispoziţia nr. 5691 din 6 iulie 2010 Primarul Municipiului Ploieşti a numit pe R.M. în funcţia de manager interimar al Spitalului Municipal Ploieşti, iar prin Dispoziţia nr. 5765/2010 a Primarului Municipiului Ploieşti a fost revocată această dispoziţie.
S-a mai apreciat că pentru opozabilitate acţiunea va fi admisă şi faţă de Primarul Municipiului Ploieşti care numeşte potrivit legii managerii Spitalului Municipal Ploieşti.
Instanţa de rejudecare a constatat de asemenea că reclamanta nu poate beneficia de alte drepturi salariale decât cele ce le va obţine în exercitarea contractului de management de la reintegrare până la expirarea acestuia, pentru a nu realiza o îmbogăţire fără justă cauză.
2. Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Ministerul Sănătăţii şi Primarul Municipiului Ploieşti.
2.2. În recursul formulat de Ministerul Sănătăţii au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 şi pct. 9, în condiţiile art. 3041 din C. proc. civ. - 1865, fiind susţinute, în esenţă, următoarele critici:
- instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, ca urmare a interpretării şi aplicării greşite a prevederilor art. 28 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, confundând suspendarea efectelor contractului de management cu întreruperea cursului perioadei pentru care acesta a fost încheiat;
- în acest mod, instanţa de fond a ajuns în mod greşit la concluzia că durata contractului nu ar fi expirat la data de 14 decembrie 2009, când s-au împlinit cei 3 ani prevăzuţi în contractul de management din 14 decembrie 2006;
- instanţa de fond a acordat în mod greşit drepturi salariale reclamantei, contractul de management fiind suspendat în perioada iunie 2008 - 23 noiembrie 2009, fără a mai produce efecte, iar la data de 14 decembrie 2009 acesta a expirat.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa respingerii integrale a acţiunii, formulată şi completată de reclamantă.
2.3. În recursul formulat de Primarul Municipiului Ploieşti au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9, în condiţiile art. 3041 C. proc. civ. - 1865, fiind invocate, în esenţă, următoarele critici:
- instanţa de fond a dispus în mod nelegal reintegrarea reclamantei în funcţia de manager, ignorând că managementul Spitalului Municipal Ploieşti a fost transferat prin H.G. nr. 529/2010 şi H.C.L. nr. 193/2010;
- oricum, reclamanta nu a formulat nicio cerere de reintegrare pe care să o adreseze Municipiului Ploieşti/Primarului Municipiului Ploieşti, pentru a se putea reţine existenţa unui refuz nejustificat din partea acestei autorităţi.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
2.4. La termenul din data de 18 aprilie 2013, instanţa de recurs a pus în discuţia părţii prezente, ca motiv de ordine publică de recurs problema respectării termenului prevăzut la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte capătul de cerere formulat la 1 octombrie 2010, în completarea cererii introductive, referitor la plata despăgubirilor privind drepturile salariale începând cu data de 27 iunie 2008.
2.5. Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a răspuns criticilor, solicitând respingerea acestora şi susţinând, în esenţă, legalitatea şi temeinicia soluţiei pronunţate de Curtea de Apel.
2.6. Intimata-reclamantă a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea motivului de ordine publică de recurs şi, implicit, a excepţiei prescrierii dreptului de a mai cere drepturile salariale aferente perioadei 27 iunie 2008 şi reintegrarea sa.
Astfel, a susţinut că instanţa de recurs nu putea invoca prescripţia în raport cu prevederile art. 19 din Legea nr. 554/2004, din moment ce părţile adverse nu au făcut acest lucru, iar prescripţia nu este de ordine publică.
Pe de altă parte, a susţinut intimata-reclamantă, dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004 nu sunt incidente în cauză, temeiul acţiunii fiind dispoziţiile art. 8 din această lege, referitoare la refuzul autorităţii de a o integra în funcţia de manager.
În fine, mai argumentează intimata-reclamantă, în raport cu data când a fost repusă în funcţia de manager prin Ordinul nr. 2259 din 24 noiembrie 2009, cererea de acordare a drepturilor băneşti depusă la data de 1 octombrie 2010, apare ca fiind formulată cu respectarea termenului de 1 an prevăzut la art. 19 din Legea nr. 554/2004.
3. Soluţia instanţei de recurs
Recursurile formulate sunt întemeiate pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
3.1. În ceea ce priveşte cererea de reintegrare în funcţia de manager al Spitalului Municipal Ploieşti;
Aşa cum s-a arătat şi în expunerea rezumativă de la pct. 1 al acestor considerente, în cauză, este necontestat că intimata-reclamanta a fost numită în funcţia de manager prin Ordinul nr. 1499 din 14 decembrie 2006, iar, în urma alegerilor locale din anul 2008, aceasta a fost aleasă în funcţia de viceprimar al Municipiului Ploieşti, prin H.C.L. nr. 178 din 30 iunie 2008.
De asemenea, este necontestat că Ordinul nr. 1186 din 25 iulie 2008, prin care a fost eliberată din funcţia de manager ca urmare a nerespectării termenului de înlăturare a incompatibilităţii dintre cele două funcţii, a fost anulat irevocabil prin Sentinţa civilă nr. 27 din 23 februarie 2009 şi Decizia nr. 4852 din 4 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, fiind repusă în funcţia de manager prin Ordinul nr. 2259 din 24 noiembrie 2009.
Totodată, este necontestat că Ministerul Sănătăţii, constatând expirarea duratei de 3 ani a contractului de management din 14 decembrie 2006, a emis Ordinul nr. 2500 din 15 decembrie 2009 prin care a numit un manager interimar.
Aspectul litigios al cauzei este în legătură cu interpretarea dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, potrivit cărora "pe timpul exercitării mandatului de primar, viceprimar [...], se suspendă contractul de muncă sau actul de numire a acestora în cadrul unei instituţii ori autorităţi publice ...".
În interpretarea acestui text, instanţa de fond a ajuns la concluzia că durata contractului de management nu a expirat la data de 14 decembrie 2009 şi că aceasta, potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 393/2004, trebuie să-şi reia activitatea pentru o durată egală cu cea în care contractul de management a fost suspendat, interpretare care este greşită.
Astfel, instanţa de fond a ignorat faptul că intimata-reclamantă s-a aflat în executarea unui contract de management, ca specie a contractului de mandat, care are o durată strict limitată, iar nu în executarea unui contract de muncă pe durata nedeterminată, ori a unei funcţii cu durată nedeterminată, când, într-adevăr, sunt incidente dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 393/2004.
Pe de altă parte, instanţa de fond a considerat, în mod neîntemeiat, că suspendarea contractului de muncă şi, respectiv, a actului de numire, la care se referă art. 28 alin. (1) din Legea nr. 393/2004, nu se limitează la suspendarea exercitării drepturilor şi obligaţiilor părţilor, ci că ar avea ca efect şi întreruperea duratei, când aceasta există (exemplu un contract de muncă pe perioadă determinată, sezonieră, sau un contract de mandat, etc.).
Cu alte cuvinte, dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 393/2004 sunt incidente şi în cazul unui contract de muncă pe durată determinată/sezonieră, etc., precum şi în cazul unui contract de mandat, precum este contractul de management, în cauza de faţă, dar numai pentru perioada rămasă şi în măsura în care durata nu a expirat între timp.
Astfel fiind, instanţa de fond a dispus reintegrarea intimatei-reclamante fără temei legal, contractul de management expirând la data de 14 decembrie 2009.
3.2. În ceea ce priveşte cererea referitoare la drepturile salariale, calificată de instanţa de recurs ca fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, rezultă că a fost formulată cu nerespectarea termenului legal.
În cauză este necontestat că, la data de 1 octombrie 2010, intimata-reclamantă a formulat cererea referitoare la drepturile salariale pierdute ca urmare a emiterii Ordinului nr. 1186 din 25 iulie 2008 prin care a fost eliberată din funcţia de manager al Spitalului Municipiului Ploieşti.
Este adevărat că Ordinul nr. 1186/2008 a fost anulat prin hotărârile pronunţate în cauza în care a avut ca obiect, exclusiv, anularea acestui ordin, în timp ce cererile de reintegrare şi, respectiv, pentru plata drepturilor salariale pierdute au fost formulate în cauza de faţă.
Potrivit prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubiri curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei", astfel încât temeiul acestui capăt de cerere îl constituie dispoziţiile legale citate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 19 alin. (2) din aceeaşi lege, termenul prevăzut la alin. (1) este de 1 an, iar potrivit unei jurisprudenţe constante a acestei secţii, în materia drepturilor salariale, data când persoana intimată a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască întinderea pagubei coincide cu data când a fost emis actul administrativ care a avut ca urmare pierderea drepturilor salariale.
Astfel fiind, având în vedere că Ordinul nr. 1186/2008 a fost emis la data de 25 iulie 2008, iar capătul de cerere privind plata drepturilor salariale a fost formulat la data de 1 octombrie 2010, rezultă că dispoziţiile art. 19 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 nu a fost respectat, dreptul reclamantei fiind prescris.
În ceea ce priveşte prima critică din concluziile scrise depuse de intimata-reclamantă, instanţa de recurs aminteşte că, potrivit art. 306 alin. (2) din C. proc. civ. - 1865, motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, iar, în cauză, cererea de despăgubiri nu vizează resursele financiare ale unui angajator privat, ci fondurile bugetare ale unor autorităţi publice.
Astfel fiind, problema pusă de instanţă în discuţia părţii vătămate, intimata-reclamantă, reprezintă un motiv de ordine publică în sensul art. 306 alin. (2) din C. proc. civ. - 1865, iar nu unul de ordine privată, cum a susţinut intimata prin concluziile scrise.
În concluzie, admiţând recursurile, pentru considerentele prezentate mai sus, soluţia instanţei de fond va fi desfiinţată, iar acţiunea formulată va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Sănătăţii şi de Primarul Municipiului Ploieşti împotriva Sentinţei nr. 27 din 24 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată.
Respinge acţiunea formulată de reclamanta D.M.C..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 5220/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5231/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
