ICCJ. Decizia nr. 5353/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5353/2013
Dosar nr. 11/45/2009*
Şedinţa publică de la 22 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată la 8 ianuarie 2009, reclamantul P.D., fost viceprimar al municipiului Paşcani, a solicitat anularea procesului-verbal de inspecţie fiscală din 30 octombrie 2008 şi a deciziei din 19 decembrie 2008 întocmite de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Iaşi.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin actele administrative contestate, pârâta a dispus în mod nelegal obligarea sa la recuperarea pretinsului prejudiciu rezultat din acordarea de sporuri salariale pentru personalul încadrat la Primăria municipiului Paşcani.
Reclamantul a învederat că, sumele acordate cu titlu de sporuri au fost încasate în baza dispoziţiilor legale emise de către primar şi a căror legalitate nu poate fi apreciată de organele de control.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 152/CA din 21 iulie 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, a anulat procesul-verbal de inspecţie fiscală din 30 octombrie 2008 şi decizia din 19 decembrie 2008, exonerând reclamantul de la plata sumelor stabilite de organele de control fiscal.
Această sentinţă a fost casată prin Decizia nr. 922 din 18 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a admiterii recursului declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Iaşi, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În decizia de casare s-a reţinut că, instanţa de fond trebuia să examineze actele a căror anulare s-a solicitat, cu privire la sumele de bani contestate şi considerate prejudicii aduse Primăriei Paşcani, în raport cu dispoziţiile legale incidente, expunând temeiurile de fapt şi de drept care i-au format convingerea pentru soluţia pronunţată, precum şi cele pentru care au fost cele reţinute în actele atacate şi implicit, apărările formulate de pârâtă.
Instanţa de recurs a constatat că în mod greşit s-a dispus exonerarea reclamantului de la plata sumei de 91.760,02 RON, fără a se avea în vedere că, această sumă reprezintă totalul impus a fi recuperat de la personalul angajat în structurile Primăriei Paşcani, conform tabelului anexat la pct. 2 al procesului-verbal de inspecţie contestat şi în care reclamantul figurează cu suma de 4.340,99 RON, ceea ce denotă o eroare a instanţei de fond şi sub aspectul stabilirii corecte a obiectului cererii de chemare în judecată.
În fond după casare, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat Sentinţa nr. 43 din 6 februarie 2012, prin care a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Hotărând astfel, instanţa de fond a constatat că, actele administrative atacate sunt legale şi temeinice, întrucât alesului local nu i se pot acorda alte drepturi decât indemnizaţia corespunzătoare funcţiei deţinute şi al cărui cuantum este stabilit prin lege, indiferent care ar fi fost activităţile pe care primarul municipiului Paşcani i le-a încredinţat sau modul în care acesta a înţeles să le recompenseze.
Pentru activitatea desfăşurată în limita sferei de responsabilitate care-i revenea, decurgând din calitatea de viceprimar al municipiului Paşcani, reclamantul nu era în drept să primească alte stimulente, indiferent sub ce formă, de natura sau de persoana emitentului actului prin care acestea au fost stabilite, avându-se în vedere că, atât Legea nr. 215/2001, cât şi Legea nr. 393/2004 prevăd că, pentru exercitarea unei funcţii de demnitate publică, aleşii locali, deci în mod implicit şi viceprimarul, are dreptul doar la o indemnizaţie lunară, al cărui cuantum este fixat prin lege.
Cum sporurile pe care primarul municipiului Paşcani le-a stabilit, în beneficiul persoanelor ce-i erau subordonate, nu-şi află suport în niciunul din actele normative care reglementează statutul şi salarizarea aleşilor locali, judecătorul fondului a apreciat că în mod justificat pârâta a reţinut că plăţile în cauză nu au o bază legală, pentru că actele primarului nu pot adăuga la lege.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul P.D., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii şi anulării procesului-verbal de inspecţie fiscală din 30 octombrie 2008 şi a deciziei din 19 decembrie 2008 întocmite de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Iaşi.
În primul motiv de recurs, s-a susţinut că instanţa de fond nu a avut în vedere că, sumele de bani, cu titlu de sporuri, încasate de către recurentul-reclamant au fost acordate în baza dispoziţiilor nr. 16/2008 şi nr. 7028/2008 ale Primarului municipiului Paşcani, care se bucură de prezumţia de legalitate, nefiind atacate pe calea contenciosului administrativ de către Prefectul Judeţului Iaşi, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 123 alin. (5) din Constituţie, art. 1 alin. (3) şi art. 24 lit. j) din Legea nr. 340/2004.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, s-a arătat că, instanţa de fond nu a analizat probele administrate în cauză, inclusiv raportul de expertiză, din care rezultă că sporurile au fost acordate pentru munca efectiv prestată prin atribuţiile exercitate în baza fişei de post emisă de Primăria Paşcani în vederea derulării proiectelor „Creşterea eficienţei energetice a clădirii Casa de Cultură M.S.” şi „Centrul de dezvoltare economică Paşcani”.
Din acest considerent, s-a susţinut că sumele încasate nu pot reprezenta un prejudiciu, fiind acordate în baza dispoziţiilor emise de primar în conformitate cu dispoziţiile art. 63 alin. (5) lit. e), art. 68 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi art. 8 din O.U.G. nr. 1/2006 privind unele măsuri pentru întărirea capacităţii administrative pentru integrarea în Uniunea Europeană, conform cărora, personalul beneficiază de drepturile salariale prevăzute de Legea nr. 490/2004 .
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Aspecte de fapt şi de drept relevante
Prin procesul-verbal de inspecţie fiscală din 30 octombrie 2008, menţinut prin decizia din 19 decembrie 2008, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Iaşi a dispus obligarea recurentului-reclamant la restituirea sporurilor în sumă de 4.340 RON încasate în baza Dispoziţiilor nr. 16 din 18 ianuarie 2008 şi nr. 7082 din 26 februarie 2008 emise de Primarul municipiului Paşcani pentru numirea persoanelor Unităţilor de Implementare pentru proiectele „Creşterea eficienţei energetice a clădirii Casa de Cultură M.S.” şi „Centrul de Dezvoltare Economică Paşcani”.
Legalitatea celor două acte întocmite de intimata-pârâtă în exercitarea atribuţiilor prevăzute de O.G. nr. 119/1999 a fost corect constatată de prima instanţă, întrucât sporurile salariale încasate de către recurentul-reclamant, în calitate de viceprimar şi deci de demnitar, au fost acordate cu încălcarea prevederilor art. 19 - 20 din Legea nr. 154/1998 şi ale art. 2 din O.U.G. nr. 108/2005, conform cărora, persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică alese şi numite, din administraţia publică locală, nu pot primi nici un alt spor, în afara indemnizaţiilor prevăzute în mod expres în lege şi care reprezintă unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare acestei categorii.
Recurentul-reclamant nu era îndreptăţit să beneficieze de aceste drepturi şi faţă de dispoziţiile Legii nr. 490/2004 şi ale Legii nr. 339/2007, care prevăd că, pot beneficia de majorarea cu 75% a salariilor de bază numai specialiştii în managementul de proiect cu finanţare internaţională.
De altfel, Legea nr. 339/2007 a definit categoria persoanelor care pot beneficia de majorarea cu 75% a salariilor de bază prin reglementarea cuprinsă în art. 14 - 15, conform căreia, pregătirea pentru managementul de proiect se face prin formele de învăţământ postliceal sau postuniversitar prevăzute de lege, iar certificarea ca specialist de management de proiect se face de către instituţiile de învăţământ abilitate, competente şi acreditate.
Faţă de cadrul legal enunţat anterior, apare în evidenţă că recurentul-reclamant a beneficiat nelegal de sporurile salariale acordate în perioada 1 ianuarie - 30 iunie 2008 prin Dispoziţiile nr. 16 din 18 ianuarie 2008 şi nr. 7082 din 26 februarie 2008 ale Primarului municipiului Paşcani, iar neatacarea acestora în justiţie de către Prefectul Judeţului Iaşi, în cadrul controlului de legalitate, nu poate justifica din punct de vedere juridic încasarea altor sporuri decât cele prevăzute în mod expres de lege pentru funcţia de demnitate publică de viceprimar.
Legalitatea celor două dispoziţii a fost de altfel contestată pe calea incidentă a excepţiei de nelegalitate în Dosarul nr. 7241/99/2010 şi prin Sentinţa nr. 188 din 4 februarie 2011 a Tribunalului Iaşi, irevocabilă prin Decizia nr. 525 din 6 iunie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, s-a constatat nelegalitatea Dispoziţiei nr. 16 din 18 ianuarie 2008, fiind respinsă ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate cu privire la Dispoziţia nr. 7082 din 26 februarie 2008.
Pentru aceleaşi considerente, se constată că recurentul-reclamant nu avea dreptul să beneficieze de sporul pentru complexitatea muncii de 25% şi sporul de 20%, reprezentând indemnizaţii acordate membrilor comisiei de concurs.
Susţinerea din recurs privind încasarea sporurilor pentru munca efectiv prestată va fi respinsă ca nefondată, întrucât o asemenea situaţie de fapt nu a fost dovedită şi nici nu poate justifica eludarea dispoziţiilor legale care, în cazul funcţiei publice de demnitate publică deţinută de recurentul-reclamant în administraţia publică locală în perioada supusă controlului, interzic în mod expres încasarea altor sporuri decât cele prevăzute de lege.
Independent de aceasta, se reţine că, prestaţiile efectuate de către recurentul-reclamant în cadrul unităţii de implementare a proiectelor „Creşterea eficienţei energetice a clădirii Casa de cultură M.S.” şi „Centrul de dezvoltare economică Paşcani” se circumscriu sferei atribuţiilor de viceprimar, nefiind nici o dispoziţie a primarului sau o hotărâre a consiliului local care să le califice ca prestaţii care depăşesc sfera de responsabilităţi a celui în cauză.
În consecinţă, judecătorul fondului a constatat judicios că, activitatea recurentului-reclamant s-a desfăşurat în cadrul atribuţiilor sale de viceprimar, ceea ce dovedeşte că nu era îndreptăţit să beneficieze de alte drepturi salariale, de natura sporurilor acordate în mod nelegal prin Dispoziţiile nr. 16 din 18 ianuarie 2008 şi nr. 7082 din 26 februarie 2008.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatându-se că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
2. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.D. împotriva Sentinţei nr. 43 din 6 februarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5338/2013. Contencios. Ordonanţă... | ICCJ. Decizia nr. 5361/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
