ICCJ. Decizia nr. 5361/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5361/2013
Dosar nr. 630/2/2011
Şedinţa publică de la 22 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Sentinţa civilă nr. 1014 din 15 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul CNSAS în contradictoriu cu pârâtul C.S.I., şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 02 decembrie 1978, pârâtul a semnat un Angajament sub numele conspirativ "S.", din care reiese că a acceptat colaborarea în secret cu organe ale Securităţii statului în direcţia informării asupra unor aspecte sau fenomene negative, ce interesa respectiva structură a statului şi în baza căruia pârâtul a furnizat mai multe informaţii referitoare la persoane care intenţionau să plece din ţară sau care aveau relaţii cu cetăţeni străini.
În acest sens, instanţa de fond a reţinut că în dosarul informativ nr. I 257343 privind pe numitul R.C., cascador colaborator la Studioul Cinematografic Buftea, în nota redactată de ofiţerul de securitate la data de 13 iulie 1984, pe baza informaţiilor furnizate de pârât, s-a consemnat că persoana urmărită a intrat în relaţii cu doi comercianţi italieni, că este un admirator al vieţii din Occident şi doreşte să ajungă în străinătate, iar în situaţia în care ar lua parte la filmări în Italia, ar fi favorizat de obţinerea unui loc de muncă în ţara respectivă.
În dosarul informativ nr. I 210753 deschis în privinţa numitului Ş.I.A., cascador la Circul de Stat, luat în lucru de Securitatea Municipiului Bucureşti datorită intenţiilor sale de evaziune, în nota informativă din data de 03 ianuarie 1978, redactată de ofiţerul de securitate pe baza informaţiilor transmise de pârât, sunt indicaţi mai mulţi cascadori care au intenţia de a pleca din ţară, printre care şi numitul Ş.I.A., în privinţa acestuia din urmă consemnându-se că "mereu spune şi crede şi acum că dincolo ar fi raiul pe pământ".
De asemenea, se mai reţine că în dosarul informativ nr. I 387 privind pe numitul D.N., cascador la Centrul de Producţii Cinematografice Bucureşti, prin nota informativă întocmită la data de 19 mai 1985, pârâtul a semnalat că acesta doreşte să plece în Italia, relatând următoarele: "a încercat în mai multe rânduri să provoace vreo ocazie specială, dar nu a reuşit. M-a rugat să-l iau în R.F.G., dar am refuzat".
Apreciază instanţa de fond că din notele informative analizate mai sus, reiese că prima condiţie impusă de dispoziţiile legale menţionate este îndeplinită, pe parcursul colaborării cu organele de Securitate, pârâtul furnizând informaţii în mod detaliat despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Totodată, instanţa de fond a reţinut ca fiind îndeplinită şi cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că informaţiile furnizate de pârât vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, prevăzute în Constituţia României de la acea dată.
Astfel, se reţine că, ca urmare a informaţiilor furnizate de pârât cu privire la numitul R.C., la data de 03 august 1984 acesta a fost luat în lucru prin supraveghere informativă "în vederea prevenirii intenţiilor sale", reţinându-se că "are preocupări de ajungere ilegală în străinătate cu sprijinul unor cetăţeni străini".
Referitor la intenţia numitului Ş.I.A. de a pleca din ţară, în nota ofiţerului de securitate s-a consemnat că persoana respectivă este lucrată prin supraveghere informativă, pârâtul fiind instruit să menţină relaţiile cu acesta pentru a semnala la timp intenţiile de plecare în exterior.
De asemenea, pe baza notei informative întocmite de pârât cu privire la numitul D.N., ofiţerul de legătură a dispus următoarele: "D. N. - cascador, lucrat în S.I., suspect evaziune. Este propus să plece cu filmul Racolarea în R.F.G. Nota se va exploata la materialele de verificare pentru avizare. Sursa a fost instruită să aibă în atenţie în continuare, interesând pregătirile pentru plecare pe care le face, comentariile pe care le face." Într-o însemnare marginală pe aceeaşi notă, se consemnează următoarele: "Verificări şi măsuri de a se preveni plecarea în exterior."
În ceea ce priveşte declaraţia martorului Ş.A., audiat în cauză la propunerea pârâtului, instant de fond a apreciat că este subiectivă, raportat la faptul că martorul este în litigiu cu C.N.S.A.S., având calitatea de intimat pârât în dosarul nr. 10551/2/2010 aflat în recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având ca obiect acţiune în constatarea calităţii de colaborator al Securităţii. Mai mult, s-a constatat şi faptul că relatările martorului se referă la perioada 1985 - 1986, iar nota informativă întocmită pe baza informaţiilor furnizate de pârât cu privire la persoana în cauză este datată 03 ianuarie 1978, fiind astfel anterioară datei întocmirii referatului despre care martorul are cunoştinţă.
2. Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei civile nr. 1014 din 15 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul C.Z.I. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în condiţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Apreciind că hotărârea primei instanţe este vădit nelegală şi esenţial netemeinică, pronunţată în contradictoriu cu probele administrate, recurentul, în esenţă, a dezvoltat următoarele critici referitoare la sentinţa pronunţată de instanţa de fond:
- Încălcarea dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil prin admiterea unui singur martor, cu toate că acţiunea invoca, prin nota de constatare ce o însoţeşte ca parte integrantă nu mai puţin de 19 acte, referitoare la persoane şi situaţii diferite, şi chiar şi sentinţa criticată face vorbire de trei acte aflate în dosare diferite.
Este evidentă, în opinia recurentului, opţiunea instanţei de a-l priva de dreptul de apărare faţă de toate situaţiile prevăzute în acţiune sau luate în discuţie de sentinţă.
Sub acest aspect, recurentul mai invocă şi greşita apreciere a materialului probator administrat în cauză, în condiţiile în care a fost contestată autenticitatea unor note semnate nu numele său conspirativ S., iar urmare a expertizei grafoscopice solicitate, reclamantul a confirmat încă, o data, prin adresa depusă la dosar, faptul că aceste documente sunt scrise de către un ofiţer de securitate.
În acest sens recurentul arată că s-a bazat în primul rând pe faptul că pe acestea se menţionează copie iar la interogatoriul luat reclamantului CNSAS acesta a răspuns că nu posedă originalele actelor şi nici o altă probă prin care să dovedească faptul că ele reproduce fidel un pretins original.
În acelaşi sens, şi înlăturarea depoziţiei singurului martor admis la cererea sa sub considerentul că acesta ar fi în proces cu CNSAS, se constituie, în opinia recurentului, ca un simplu pretext neexplicitat, preluat din nou necritic din susţinerile reclamantei, în condiţiile în care credibilitatea martorului se justifică şi prin faptul că una dintre notele la care se face referire îl priveşte în mod direct şi relatează cu privire la condiţiile în care a fost data.
- Greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, sub aspectul calificării greşite, prin prisma respectivei norme juridice, a informaţiilor furnizate prin notele invocate ca şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, sens în care se susţine ca fiind total prezumţios invocată, în hotărârea recurată, intenţia sa de a denunţa fapte îndreptate împotriva regimului politic comunist în scopul privării celor denunţaţi de drepturi fundamentale.
În acest sens, susţine recurentul că este esenţială, în cauză observarea naturii informaţiilor furnizate, care se refereau la nereguli de natură economică sau de discreditare a cinematografiei româneşti, pentru a contura faptul că ele nu au fost făcute în scopul sprijinirii regimului totalitar.
Astfel, se arată, cu privire la nota data privitor la D.N., că ea se referă la modul în care activitatea acestuia, protejată de anumite organe ale regimului comunist, era de natură să compromită reputaţia cinematografiei româneşti.
Aşadar, se susţine că respective notă nu a avut nicio conotaţie politică şi mai ales nu a avut nicio urmare în sensul îngrădirii drepturilor omului lui D.N., acesta continuând să-şi desfăşoare activitatea în ţară şi străinătate, sens în care este relevantă depoziţia martorului S.A. şi lista filmelor din ţară şi străinătate realizate şi după data notei la care a colaborat D.N.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, dezlegarea dată de judecătorul fondului neavând acoperire în probele cauzei.
3.1. Cu privire la încălcarea dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil
Înalta Curte constată că nu poate reţine nelegalitatea hotărârii recurate sub aspectul încălcării dreptului la apărare al recurentului, prin raportare la modul în care instanţa de fond a înţeles să aprecieze asupra necesităţii şi calităţii unor probe administrate în cauză, în condiţiile în care, respectarea dreptului la un proces echitabil, prin prisma dispoziţiilor art. 6.1 din CEDO, nu presupune ca instanţa să încuviinţeze administrarea oricărei probe solicitate de părţile litigante sau să dea înscrisurilor sau declaraţiilor de martori depuse la dosarul cauzei valoarea probantă invocată de una sau alta dintre părţile implicate în litigiul dedus judecăţii.
Prin urmare faptul că instanţa de fond, prin prisma dispoziţiilor art. 167 alin. (1), art. 187 C. proc. civ., a limitat numărul martorilor propuşi de recurent (de la 3 la 1) sau a ajuns în urma analizei probelor administrate în cauză la o altă concluzie decât cea susţinută de recurent, ceea ce a presupus şi înlăturarea declaraţiei martorului S.I.A., nu echivalează cu încălcarea unor principii fundamentale ale procesului civil cum în mod greşit se susţine prin cererea de recurs.
3.2. Cu privire la stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii
În primul rând, Înalta Curte constată că recurentul, prin criticile formulate în recurs, nu contestă faptul că a semnat un angajament de colaborare cu fosta Securitate şi nici că a furnizat informaţii acestei structuri prin notele olografe aflate la dosarul cauzei, ci contestă că a semnat respectivul angajament în scopul unei veritabile colaborări cu organele de Securitate, veridicitatea notelor de consemnare întocmite de lucrătorii Securităţii, ca şi conţinutul şi efectele notelor informative olografe, depuse la dosarul cauzei, care, în opinia sa, au fost greşit interpretate de instanţa de fond.
În prealabil, Înalta Curte consideră util a sublinia faptul că art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 trebuie interpretat în lumina Deciziei Curţii Constituţionale nr. 672 din 26 iunie 2012, sens în care sub aspectul forţei probante, trebuie să se facă distincţie între notele olografe semnate de recurent şi notele de consemnare întocmite de lucrătorii Securităţii pe baza unor pretinse relatări verbale ale recurentului, cu atât mai mult cu cât veridicitatea notelor de consemnare depuse de intimat este contestată de către recurent.
În cauză, reevaluând probatoriul administrat şi răspunzând în acelaşi timp criticilor formulate de recurent, Înalta Curte, constată că instanţa de fond a ajuns în mod greşit la concluzia că informaţiile furnizate de recurent, se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
În acest context, Înalta Curte, în acord cu jurisprudenţa sa constantă, reaminteşte faptul că, din perspectiva analizei îndeplinirii condiţiei ca informaţia să denunţe o activitate sau o atitudine potrivnică regimului, prin prisma dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, prezintă relevanţă conţinutul însuşi al informaţiei furnizate, iar nu simpla existenţă a unor note de informare, scrise în baza unui angajament semnat cu fosta Securitate.
Înalta Curte, constată că instanţa de fond, făcând o analiză superficială atât a conţinutului angajamentului semnat de recurent cu fosta Securitate cât şi a celor două note informative olografe atribuire recurentului şi dând, totodată, o valoare probantă excesivă unor note de analiză sau de consemnare a unor pretinse relatări verbale de către lucrătorii Securităţii, a reţinut în mod greşit că sunt întrunite cumulativ cele trei condiţii prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru constatarea în persoana recurentului a calităţii de colaborator al Securităţii, în condiţiile în care intimatul, căruia, în calitate de reclamant, i-a revenit, în temeiul art. 1169 C. civ., sarcina probei, nu a făcut dovada calităţii informaţiilor furnizate de recurent, în acord cu exigenţele normei legale mai sus citate.
Astfel, în cazul recurentului, se reţin două note informative, redactate de acesta şi datate 26 octombrie 1983, şi respectiv 19 ianuarie 1985, care ar avea aptitudinea să atragă incidenţa prevederii legale anterior citate dar Înalta Curte, constată că informaţiile furnizate de recurent prin cele două note olografe, depuse la dosar de către intimat, nu pot fi încadrate în categoria unor acţiuni potrivnice regimului comunist, cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond. Astfel, a califica împrejurarea că, cascadorul A.S. doreşte şi speră să lucreze cu trupa în străinătate trimisă de circ (nota nr. 14186/0027 din 26 octombrie 1983, în dosarul nr. I210753/1) sau activitatea pretins infracţională desfăşurată de D.N. la Budapesta, sau prietenia acestuia cu M.S., plecată de câţiva ani cu contract în Italia, ca şi dorinţa a respectivei persoane de a pleca în Italia (nota nr. 14186/0038 din 19 ianuarie 1985, în dosarul nr. I378) drept atitudini potrivnice unui regim totalitar, aşa cum apreciază instanţa de fond, ar conduce la denaturarea sensului definiţiei date de legiuitor noţiunii de colaborator al Securităţii, ceea ce nu poate fi permis.
În acest context, se impune a fi subliniat şi faptul că din perspectiva analizei îndeplinirii condiţiei ca informaţia să denunţe o activitate sau o atitudine potrivnică regimului, prin prisma dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, prezintă relevanţă conţinutul însuşi al informaţiei furnizate, iar nu informaţiilor rezultate din sarcinile menţionate şi măsurile dispuse de către ofiţerii operativi, consemnate în josul notelor olografe, cum în mod greşit apreciază judecătorul fondului.
Prin urmare, reţinerea faptului că A.S. ca şi D.N., se aflau în atenţia organelor de Securitate, din motive ce exced prezentei analize, aspect ce rezultă din menţiunile înscrise de ofiţerii de Securitate pe cele două note olografe de referinţă, ca şi împrejurarea că s-a dispus exploatarea copiei fiecărei note, nu poate justifica din punct de vedere legal, încadrarea informaţiilor furnizate de recurent în categoria informaţiilor potrivnice regimului comunist, judecătorul fondului făcând o extindere nepermisă a respectivei sintagme, prin prisma consemnărilor şi a măsurilor dispuse de către ofiţerii de Securitate.
Aşadar, în speţă, calitatea recurentului de colaborator al Securităţii a fost reţinută, în mod greşit, prin prisma informaţiilor furnizate prin notele informative olografe nr. 14186/0027 din 26 octombrie 1983, respectiv nr. 14186/0038 din 19 ianuarie 1985, în condiţiile în care, instanţa de control judiciar constată, în dezacord cu instanţa de fond, că informaţiile furnizate de recurent nu se referă la "atitudini potrivnice regimului totalitar".
Calitatea de colaborator al securităţii nu poate fi reţinută nici prin prisma pretinselor relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, cum în mod greşit, a apreciat judecătorul fondului, în condiţiile în care respectivele înscrisuri, aflate în dosarele nr. I 257343/1 (o notă de consemnare a relatărilor verbale ale colaboratorului S.), nr. I 210753 (două note de consemnare a relatărilor verbale ale colaboratorului S.) nu se coroborează cu alte mijloace de probă care să conducă la concluzia certă că recurentul este cel care a furnizat informaţiile referitoare la R.C. şi respectiv S.I.A. Simplul fapt că în respectivele note de consemnare se face referire la numele conspirativ al recurentului nu este de natură a susţine veridicitatea respectivelor relatări verbale, cum în mod greşit a apreciat instanţa de fond.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii în constatare formulate de CNSAS, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.S.I., împotriva Sentinţei civile nr. 1014 din 15 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul CNSAS, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5353/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5365/2013. Contencios → |
|---|
