ICCJ. Decizia nr. 5354/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5354/2013
Dosar nr. 296/33/2011
Şedinţa publică de la 22 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 2 martie 2011, S.C.S. F.C. C.F.R. Cluj SA a chemat în judecată Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând anularea Hotărârii nr. 30/2011, prin care pârâtul a constatat că aspectele sesizate prin memoriul întocmit de A.I. şi alte 12 persoane la 19 noiembrie 2010 constituie acte de discriminare şi a dispus sancţionarea reclamantei cu 1.000 RON amendă contravenţională.
În motivarea cererii reclamanta a învederat că pârâtul a interpretat în mod eronat actele şi faptele supuse aprecierii, în condiţiile în care limitarea accesului unor persoane pe stadion, cu ocazia partidei de fotbal C.F.R. Cluj - D. Bucureşti, din 7 noiembrie 2010, a fost necesară pentru asigurarea securităţii desfăşurării meciului.
Prin Sentinţa civilă nr. 246 din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta a restricţionat accesul pe stadion în sectorul rezervat oaspeţilor pentru suporterii echipei D. care nu aveau domiciliul în Bucureşti sau în judeţul Ilfov, măsură cu caracter discreţionar, aflată în flagrantă contradicţie cu prevederile regulamentului de organizare a activităţii fotbalistice adoptat de Federaţia Română de Fotbal, potrivit cărora clubul organizator trebuie să asigure accesul suporterilor echipei vizitatoare într-un sector destinat exclusiv acestora.
Instanţa a constatat că nu poate fi reţinută ca pertinentă aserţiunea reclamantei în sensul că măsura dispusă ar fi fost obiectivă, prin prisma faptului că biletele pentru sectorul destinat oaspeţilor erau rezervate doar membrilor asociaţiei suporterilor legal constituite, deoarece nu doar aceste persoane erau îndreptăţite de a urmări partida în zona respectivă, instituirea unui tratament diferenţiat în rândul susţinătorilor echipei vizitatoare, în funcţie de domiciliu, constituind o formă de discriminare, sancţionată ca atare de O.G. nr. 137/2000.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta S.C.S. F.C. C.F.R. Cluj SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că instanţa de fond a respins în mod neîntemeiat cererea de audiere în calitate de martori a numiţilor G.A. şi I.I., reprezentanţi ai societăţii de pază şi protecţie a clubului, ale căror depoziţii erau necesare pentru a se demonstra că, la organizarea partidei de fotbal au fost respectate dispoziţiile regulamentare privind locurile rezervate suporterilor echipei oaspete, având prioritate membrii asociaţiei legal constituite.
Reclamanta a mai arătat că limitarea numărului de bilete pentru suporterii echipei D. nu poate fi imputată clubului organizator, măsurile dispuse fiind în concordanţă cu deciziile convenite cu observatorul meciului desemnat de Liga Profesionistă de Fotbal şi cu reprezentanţii jandarmeriei.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod justificat faptul că aspectele sesizate constituie discriminare faţă de persoanele fizice petiţionare, săvârşită prin inducerea unei restricţii pe baza criteriului de domiciliu, care a avut ca efect restrângerea exercitării în condiţii de egalitate a dreptului de acces la un eveniment sportiv destinat publicului larg, hotărârea adoptată de pârât fiind legală şi temeinică.
Situaţia de fapt a fost corect stabilită, din înscrisurile aflate la dosar rezultând culpa clubului organizator al partidei de fotbal în faptul că aproximativ 700 de suporteri dinamovişti nu au fost lăsaţi să asiste la meci în sectorul rezervat susţinătorilor echipei vizitatoare, măsura nefiind justificată, astfel cum a pretins reclamanta de necesitatea asigurării securităţii desfăşurării partidei.
Instanţa de fond a înlăturat în mod întemeiat apărarea reclamantei în sensul că măsurile ar fi fost dispuse conform deciziilor convenite cu observatorul meciului desemnat de Liga Profesionistă de Fotbal şi cu reprezentanţii jandarmeriei locale, această aserţiune fiind combătută de actele aflate la dosar, Gruparea de Jandarmi Mobilă Cluj-Napoca precizând că nu numai că nu a existat vreo înţelegere în sensul arătat, dar reprezentanţii ei chiar s-au opus unei asemenea decizii din motive de securitate.
Cum nici din partea Ligii Profesioniste de Fotbal nu s-a prezentat vreun înscris prin care să se fi aprobat măsura dispusă, iar regulamentele în vigoare atât ale ligii cât şi ale Federaţiei Române de Fotbal nu prevăd condiţionarea accesului suporterilor de apartenenţă teritorială, respectiv utilitatea separării în incinta stadionului a suporterilor aceleiaşi echipe, ca fiind necesară pentru asigurarea ordinii şi siguranţei în incinta arenei sportive, rezultă că răspunderea pentru situaţia creată aparţine reclamantei care a fost în mod corect sancţionată pentru încălcarea dispoziţiilor legale privind combaterea discriminării.
Nici critica privind neaudierea celor doi martori propuşi de reclamantă nu apare ca întemeiată în condiţiile în care s-au depus la dosar raportul şi procesul-verbal întocmite de G.A., responsabilul de ordine şi siguranţă al clubului clujean care a şi iniţiat tratamentul diferenţiat al suporterilor, ascultarea martorilor apărând astfel ca nefiind utilă.
Măsura dispusă de reclamantă, sancţionată ca atare, apare ca fiind în contradicţie chiar cu prevederile regulamentului de organizare a activităţii fotbalistice al Federaţiei Române de Fotbal care obligă clubul organizator ca la distribuirea biletelor de intrare să se asigure separarea eficientă a grupurilor de suporteri, pentru a se evita premisele unor posibile incidente.
În raport de cele expuse, Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile aduse sentinţei, motiv pentru care va respinge recursul formulat de reclamantă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.C.S. F.C. C.F.R. Cluj S.A. împotriva Sentinţei civile nr. 246 din 15 aprilie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5348/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5363/2013. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
