ICCJ. Decizia nr. 5379/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Litigiu privind domeniul public. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5379/2013
Dosar nr. 1890/115/2012
Ședința publică din 23 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 573 din 18 octombrie 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 2 din H.G. nr. 1282/2009 şi a pct. 5 din Anexa nr. 1282 din 8 octombrie 2009, formulată de reclamanţii C.A. şi B.I.I., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin M.T.I. reprezentat prin C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P. Timişoara şi C.E.T.V.O. a Mun. Caransebeş, Mun. Caransebeş prin Primar şi C.A.L.F.F. din cadrul Primăriei Caransebeş prin Primar.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat că, prin art. 1 din H.G. nr. 1282 din 28 octombrie 2009, s-a dispus darea în administrarea M.T.I. a unor suprafeţe totale de 12.112 mp având datele de identificare din anexa care face parte integrantă din hotărâre, din domeniul public al statului şi din administrarea M.A.N., în vederea realizării de către C.N.A.N.R. a lucrărilor de construcţie a obiectivului Varianta de ocolire a Mun. Caransebeş.
În cuprinsul art. 2 din acelaşi act administrativ, se face precizarea că M.T.I., prin C.N.A.D.N.R. SA, va executa pentru M.A.N. – U.M. X Caransebeş protejarea canalizării privind subtraversarea centurii; refacerea împrejmuirii pe latura de vest la înălţime corespunzătoare, în funcţie de configuraţia centurii ocolitoare, dar nu mai puţin de 2,5 m înălţime; executarea unei platforme betonale pentru depozitarea tehnicii auto de pe platforma dezafectată; executarea unei magazii tip depozit în suprafaţă corespunzătoare cu clădirea afectată şi executarea unui foişor de pază într-o zonă identificată de comun cu unitatea militară, iar la pct. 5 din Anexa la hotărâre, este menţionat şi imobilul-teren individualizat la nr. cadastral 2783 în suprafaţă de 3631 mp.
Curtea a constatat că reclamanţii au susţinut că aceste dispoziţii enunţate atât în H.G., cât şi la pct. 5 din Anexa la H.G. nr. 1282 din 28 octombrie 2009, sunt nelegale întrucât li s-ar fi încălcat dreptul de proprietate consacrat de Constituţia României, prin aceea că reclamanţii ar fi proprietarii suprafeţei de 3631 mp înscrisă în C.F. nr. 32952, nr. top 2783. Totodată, reclamanții au menționat că dovada dreptului lor de proprietate o fac cu extrasele de carte funciară depuse la dosar, precum şi cu Hotărârea Comisiei Locale de Aplicare a Legii Fondului Funciar Caransebeş din 21 august 2009 materializată în procesul verbal nr. 39 emis la acea dată.
Examinând situația de fapt Și dispozițiile legale incidente cauzei, Curtea a reținut că, în temeiul H.G. nr. 577 din 13 mai 2009, s-a aprobat declanşarea procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării „Reabilitare DN 6 Drobeta Turnu Severin - Lugoj”, pe teritoriul localităţilor Caransebeş, Buchin şi Păltiniş.
În temeiul H.G. nr. 1282 din 28 octombrie 2009, terenul în suprafaţă de 12.112 mp din care face parte şi top.2783 s-a transmis din domeniul public al statului şi din administrarea M.A.N. în domeniul public şi administrarea M.T.I. în vederea realizării de către C.N.A.D.N.R. S.A. a lucrărilor de construcţii a obiectivului „Variantă ocolire a Mun. Caransebeş”.
Instanța de fond a observat faptul că, din cuprinsul cărţii funciare depusă de reclamanţi la dosarul cauzei, rezultă că antecesorii reclamanţilor au deţinut anumite cote părţi din terenul cu nr. top 2783 Caransebeş, însă nu se poate stabili că aceştia au deţinut în proprietate suprafaţa de teren de 3631 mp care face parte din suprafaţa de 12.112 mp, suprafaţă ce a făcut obiectul H.G. nr. 1282 din 28 octombrie 2009.
Prin urmare, câtă vreme terenul vizat nu se află în posesia faptică a reclamanţilor, aceştia nefăcând dovada dreptului lor de proprietate, iar terenul fiind utilizat de U.M. X Caransebeş, judecătorul a apreciat că nu s-a încălcat dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra acestei suprafeţe de teren.
Prin urmare, s-a reținut că terenul care face obiectul analizei de faţă face parte din domeniul public al Statului Roman, aflându-se în administrarea M.A.N. Și, câtă vreme din cuprinsul înscrisurilor rezultă că terenul făcea parte din cadrul U.M. X Caransebeş, văzând că reclamanţii au dovedit doar dreptul de proprietate asupra unei cote părţi din nr. top 2783 iar nu dreptul de proprietate asupra suprafeţei efectiv vizată de hotărârea a cărei nelegalitate se invocă, Curtea a constatat că nu se poate vorbi despre o încălcare a dreptului acestora de proprietate.
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reclamanţii C.A. şi B.I.I. au declarat recurs.
Cererea de recurs a fost întemeiată generic pe dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esenţă, că prin Decretul nr. 225/1956 antecesorii recurenţilor au fost deposedaţi abuziv de suprafaţa de 3025 mp, fără o prealabilă despăgubire şi fără consimţământul acestora, ca prin Hotărârea Comisiei locale de fond funciar Caransebeş din 21 august 2009 li s-a reconstituit recurenţilor - reclamanţi dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 43.462 mp în care este inclusă şi suprafaţa de 3631 mp, iar prin H.G.nr. 1282 din 28 octombrie 2009 au fost deposedaţi din nou de această suprafaţă fără o prealabilă despăgubire, deşi s-a solicitat în mod imperativ în fiecare acţiune judiciară privind restituirea unei proprietăţi preluate în mod abuziv în perioada martie 1945 - decembrie 1989.
Soluţia de respingere a excepţiei de nelegalitate a fost considerată greşită, neobservându-se că s-a invocat permanent că există neconcordanţa între suprafaţa transferată din administrarea M.A.N. în cea a M.T.I. prin H.G. nr. 1282/2009 şi cea preluată în mod abuziv şi fără o prealabilă despăgubire prin Decretul de expropriere nr. 225/1956 în sensul că M.A.N. a preluat 3025 mp şi a predat 3631 mp, deci mai mult cu 606 mp, iar prima instanţă nu s-a pronunţat cu privire la acest aspect.
Totodată nu s-a acordat atenţie notei de fundamentare a hotărârii de guvern, în condiţiile în care acest act cuprinde informaţii eronate cum ar fi faptul că suprafeţele de teren nu fac obiectul unor contracte de concesiune, al unor cereri de retrocedare/restituire şi nici al unor litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, situaţie contrazisă de dovezile depuse de recurenţii-reclamanţi
Dreptul de proprietate al recurenţilor inclusiv pe parcele cu nr. top 2783 din care face parte şi suprafaţa de 3631 mp a fost dovedit cu înscrisuri autentice, aşa încât este incorectă aprecierea instanţei în sensul că nu se poate stabilit dreptul de proprietate asupra acestei suprafeţe care face parte din suprafaţa totală de 12.112 mp.
S-a mai arătat că în cazul în care în succesiunea unor acte normative imobilul în speţă ar fi fost inclus în inventarul centralizat al domeniului public al statului, acest act juridic încalcă dispoziţiile Legii nr. 213/1998 (art. 6) şi neavând titlu valabil de proprietate pentru M.A.N. şi M.T.I., aceste autorităţi neînscriindu-şi eventualele drepturi în C.F., terenul poate fi revendicat de foştii proprietari sau de succesorii acestora.
Prin întâmpinare, C.N.A.D.N.R. a apreciat că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind reiterate apărările făcute şi în faţa primei instanţe, cu accent pe faptul că imobilul în litigiu este parte din domeniul public al Statului Român şi aflându-se în administrarea M.A.N. nu poate face obiectul retrocedării. Din acest motiv, terenul nu poate fi expropriat (ci doar transferat) şi nu pot fi acordate despăgubiri aferente acestuia.
Transferul dreptului de administrare a fost făcut în conformitate cu prevederile legale şi având la bază o documentaţie vizată de O.C.P.I. Caraş-Severin.
Şi intimatul Guvernul României şi-a exprimat prin întâmpinare poziţia faţă de acest litigiu, subliniind că nu s-a dovedit că actul administrativ încalcă dreptul de proprietate al recurenţilor, iar în aceste condiţii nu se poate reţine nelegalitatea art. 1 şi 2 şi a pct. 5 din Anexa la H.G. nr. 1282/2009.
Examinând cauza, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge ca atare, pentru cele ce vor fi arătate:
Sesizarea instanţei de contencios administrativ a Curţii de Apel Timişoara pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2, precum şi a pct. 5 din Anexa la H.G. nr. 288/2009 a fost făcută de Tribunalul Caraş-Severin, secţia a I- a civilă, (Dosar nr. 1890/115/2012 având ca obiect despăgubiri urmare a exproprierii) în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, ca urmare a ridicării acestei excepţii de către reclamanţii C.A. şi B.I.I.
În analiza acestei excepţii instanţa a luat act că prin art. 1 din HG nr. 1282/28 octombrie 2009 s-a aprobat darea în administrarea M.T.I. a unei suprafeţe totale de 12.112 mp, cu datele de identificare din anexa care face parte integrantă din hotărâre, din domeniul public al statului şi din administrarea M.A.N. în vederea realizării de către C.N.A.D.N.R. a lucrărilor de construcţie a obiectivului „Variantă de ocolire a mun. Caransebeş”.
Prin art. 2 al H.G. nr. 1282/2009 s-a prevăzut că M.T.I., prin C.N.A.D.N.R., va executa pentru M.A.N. – UM X Caransebeş anumite lucrări, enumerate clar, iar la pct. 5 din Anexa la hotărâre este menţionat imobilul - teren individualizat la nr. cadastral 2783, în suprafaţă de 3631 mp.
Verificarea atentă a probatoriului administrat a condus la concluzia că terenul care face obiectul analizei (3631 mp) face parte din domeniul public al Statului Român (inventariere sub nr. M.F. 104159), aflându-se în administrarea M.A.N. (urmare Dec. de expropriere nr. 225 din 5 mai 1956),de la data preluării şi până la transferarea la M.T.I. în baza hotărârii de guvern în discuţie, acesta făcând parte din imobilul 1003 Caransebeş şi servind pentru desfăşurarea activităţilor militare, făcând parte din cadrul UM X Caransebeş.
În Protocolul de transmitere parţială a imobilul din Caransebeş din domeniul public al statului şi din administrarea M.A.N. – U.M. X în administrarea M.T.I. – C.N.A.D.N.R. se arată cu privire la suprafaţa de 12.112 mp că nu sunt înregistrate revendicări sau notificări în conformitate cu legile proprietăţii.
Darea în administrare s-a realizat cu respectarea art. 12 din Legea nr. 213/1998 în forma în vigoare la data adoptării H.G. nr. 1282/2009.
În mod judicios şi pe baza unei analize pertinente a probatoriului existent, prima instanţă a reţinut că reclamanţii au dovedit dreptul de proprietate al unei cote părţi din nr. top 2783 însă nu şi dreptul de proprietate pentru suprafaţa de teren menţionată la pct. 5 al Anexei la H.G. nr. 1282/2009.
Din C.F. depusă de reclamanţi în dosarul Tribunalului Caransebeş a rezultat că antecesorii reclamanţilor au deţinut anumite cote părţi din terenul cu nr. top 2783, fără însă a se dovedi că au deţinut în proprietate terenul în suprafaţă de 3631 mp. Mai mult, datele furnizate de Primăria Mun. Caransebeş conţin informaţii contradictorii (examinate în detaliu în considerentele sentinţei recurate), astfel că nu au putut susţine afirmaţiile reclamanţilor.
Criticile recurenţilor nu pot fi primite, având în vedere cadrul procesual stabilit şi anume verificarea legalităţii actului administrativ individual pe calea reglementată de art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
Instanţa de contencios administrativ învestită în acest mod are ca atribuţie examinarea concordanţei actului administrativ dedus judecăţii cu actele normative cu forţă juridică superioară, în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, iar în acest context prin raportare la art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia nu s-a constatat că H.G. nr. 1282/2009 contravine normelor legale cu forţă juridică superioară în baza cărora a fost emis.
În speţă, se constată că actul administrativ contestat (care vizează transferul dreptului de administrare al terenului individualizat) respectă prevederile legale în executarea cărora a fost emis şi normele de competenţă conferite şi că reclamanţii nu au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra terenului prevăzut la pct. 5 din Anexă şi, implicit, nici al vătămării produse prin emiterea H.G. nr. 1282/2009.
Instanţa de control judiciar a constatat că nu există motive pentru reformarea sentinţei atacate şi având în vedere şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.A. şi B.I.I. împotriva Sentinţei civile nr. 573 din 18 octombrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5363/2013. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 543/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
