ICCJ. Decizia nr. 5336/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5336/2013
Dosar nr. 837/46/2010/a1
Şedinţa publică de la 21 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, SC V. SA Argeş a solicitat, în cauza cu nr. 837/46/2010 ce privea o acţiune formulată în contradictoriu cu pârâtele D.R.A.O.V. Craiova, A.N.V., D.J.A.O.V. Argeş şi A.N.A.F., restituirea cauţiunii de 144.155 RON consemnată la C.B. SA la data de 9 iulie 2010.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 371/F-CONT din 31 octombrie 2012, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea şi, în consecinţă, a dispus restituirea cauţiunii consemnată în Dosarul nr. 837/46/2010, în cuantum de 144.155 RON, achitată conform ordinului de plată din 9 iulie 2010 şi recipisei de consemnare din 9 iulie 2010 la C.B. - Sucursala Piteşti.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că prin Sentinţa nr. 162/F-CONT din 15 iulie 2010, pronunţată în cauza de faţă, irevocabilă prin Decizia nr. 609 din 7 februarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 3 din 4 august 2009 emisă de D.J.A.O.V. Argeş în privinţa sumei totale de 2.157.987 RON (accize şi majorări de întârziere), pentru care A.N.A.F. - D.G.S.C. dispusese prin Decizia nr. 452/2009 suspendarea soluţionării contestaţiei administrative formulate de SC V. SA Argeş. Şi s-a mai s-a dispus obligarea A.N.A.F. - D.G.S.C. să soluţioneze contestaţia administrativă respectivă.
La 12 aprilie 2012 A.N.A.F. - D.G.S.C. a transmis D.G.F.P. Argeş contestaţia administrativă sus-menţionată, în vederea soluţionării acesteia, iar prin Decizia nr. 124 din 28 iunie 2012 D.G.F.P. Argeş a soluţionat contestaţia, dispunând desfiinţarea Deciziei de impunere nr. 3 din 4 august 2009 pentru suma totală de 2.142.353 RON (accize şi majorări de întârziere) şi a respins-o pentru suma totală de 15.634 RON (accize şi majorări de întârziere).
Curtea a constatat că, în privinţa sumei de 2.142.353 RON, fondul cauzei a fost rezolvat prin Decizia administrativă nr. 124 din 28 iunie 2012, care a desfiinţat decizia de impunere pentru respectiva sumă.
A mai constatat că organele vamale şi cel fiscal nu au formulat cerere de despăgubiri în termen de 30 de zile de la data expirării celor 60 de zile în care actul administrativ putea fi contestat în justiţie, iar, pe de altă parte, desfiinţarea unui act confirmă justeţea suspendării executării lui şi acoperă orice pretins prejudiciu.
A mai concluzionat că, în condiţiile în care Decizia nr. 124 din 28 iunie 2012 nu a fost contestată în justiţie de către reclamantă în termenul de 60 de zile menţionat în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în privinţa sumei 15.634 RON, a cărei plată a fost impusă reclamantei, actul administrativ este definitiv, cu consecinţa încetării de drept a suspendării executării deciziei de impunere la împlinirea celor 60 de zile.
3. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs D.R.A.O.V. Craiova în nume propriu şi în numele şi pentru A.N.V. şi în numele şi pentru D.J.A.O.V. Argeş, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii de restituire a cauţiunii.
În motivarea recursului, s-a reluat istoricul litigiului şi s-a susţinut că în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 7231 alin. (3) prima teză C. proc. civ.
S-a mai susţinut că, în condiţiile în care intimata se află în insolvenţă, ca efect al incidenţei art. 36 din Legea nr. 85/2006, autoritatea fiscală şi autoritatea vamală nu mai aveau posibilitatea legală de a uza de prevederile art. 7231 alin. (3) C. proc. civ.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile legale aplicabile în materie, precum şi faţă de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:
Cauţiunea a cărei restituire a fost solicitată de către intimata-reclamantă a fost plătită de aceasta în cuantum de 144.155 RON, ca urmare a formulării unei acţiuni în contencios administrativ, prin care s-a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 3 din 4 august 2009 emisă de D.J.A.O.V. Argeş.
Prin Sentinţa civilă nr. 162/F/2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 609/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 3/2009 în privinţa sumei totale de 2.157.987 RON. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus şi obligarea A.N.A.F. - D.G.S.C. să soluţioneze pe fond contestaţia administrativă formulată împotriva aceleiaşi decizii de impunere.
Ulterior, prin Decizia nr. 124/2012 D.G.F.P. Argeş a soluţionat contestaţia administrativă şi a dispus desfiinţarea Deciziei de impunere nr. 3/2009 pentru suma de 2.142.353 RON.
Soluţia pronunţată în contestaţie, fiindu-i favorabilă intimatei-reclamante, aceasta nu a mai formulat acţiunea în justiţie. Aşa fiind, Decizia de impunere nr. 3/2009 a cărei executare a fost suspendată prin Sentinţa civilă nr. 162/F/2010 pentru suma de 2.157.984 RON şi pentru care intimata-reclamantă SC V. SA Argeş a plătit cauţiunea, a fost desfiinţată pentru suma mai sus indicată, fiind astfel rezolvat fondul cauzei.
Ca atare, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că în cauză devin incidente dispoziţiile art. 7231 alin. (3) C. proc. civ., în raport de care cauţiunea trebuie restituită, recurenta-pârâtă neformulând nicio cerere de despăgubire în termenul de 30 de zile prevăzut de acelaşi text de lege.
Totodată, Curtea urmează a reţine că susţinerea recurentei-pârâte în sensul că intimata-reclamantă se află în insolvenţă şi că din această cauză nu a putut formula cerere de plată a despăgubirilor în condiţiile art. 7231 alin. (3) C. proc. civ., este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.
Sub acest aspect, urmează a se constata că o cerere de despăgubire pentru perioada în care executarea deciziei de impunere a fost suspendată, nu putea fi formulată de organul vamal sau fiscal, deoarece desfiinţarea unui act administrativ (ceea ce s-a produs prin Decizia nr. 124/2012 a D.G.F.P. Argeş) confirmă justeţea suspendării executării lui şi acoperă în acest fel orice pretins prejudiciu.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.R.A.O.V. Craiova, D.J.A.O.V. Argeş şi A.N.V. împotriva Sentinţei civile nr. 371/F-CONT din 31 octombrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5322/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5337/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
