ICCJ. Decizia nr. 5444/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5444/2013
Dosar nr. 2140/54/2010
Şedinţa publică de la 28 mai 2013
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 15 iulie 2010, reclamanta SC F.H. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi SC F.J. SRL, a solicitat suspendarea executării actului administrativ constând în autorizaţia de funcţionare din 1 iunie 2010 emisă de Ministerul Sănătăţii până la soluţionarea pe fond a acţiunii privind anularea acestui act.
La data de 12 august 2010, reclamanta a completat cererea de chemare în judecată, solicitând să se dispună anularea autorizaţiei de funcţionare din 1 iunie 2010 emisă de Ministerul Sănătăţii şi adresa nr. 38125 din 21 iulie 2010 a aceluiaşi minister, prin care a fost respinsă procedura prealabilă, precum şi suspendarea executării autorizaţiei de funcţionare până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii privind anularea actului administrativ.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că actele administrative emise sunt nelegale şi netemeinice, întrucât organul emitent a reţinut eronat că la adresa unde a autorizat funcţionarea farmaciei comunitare SC F.J. ar exista un centru comercial în sensul dispoziţiilor pct. 5 al Anexei la Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumului şi al art. 4 lit. o) din O.U.G. nr. 99/2000. Spaţiul comercial situat în Craiova, C.B., jud. Dolj nu constituie un centru comercial în sensul prevederilor legale menţionate, întrucât acest spaţiu comercial nu foloseşte o infrastructură comună şi utilităţi adecvate şi mai mult, în spaţiile respective nu se desfăşoară servicii de alimentaţie publică, aşa cum acestea sunt definite de pct. 42 din Anexa la Legea nr. 296/2004.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite cumulative cele două condiţii, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Prin încheierea din 21 octombrie 2010, instanţa a respins cererea de suspendarea a executării autorizaţiei de funcţionare, reţinând, în esenţă, că nu a făcut dovada existenţei cazului bine justificat şi a pagubei iminente.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică de specialitate, în construcţii.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 662 din data de 14 decembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC F.H. SRL, a anulat autorizaţia de funcţionare din 1 iunie 2010 şi adresa nr. 38125 din 21 iulie 2010 emise de Ministerul Sănătăţii. A obligat pârâtele la 2.302 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, analizând situaţia de fapt şi de drept, prevederile legale aplicabile în cauză, a reţinut că spaţiul pentru care a fost autorizată înfiinţarea SC F.J. SRL, situat în Craiova, C.B., jud. Dolj, nu este centru comercial şi nici nu face parte dintr-un centru comercial, ci este un spaţiu situat la parterul unui ansamblu de 11 blocuri de locuinţă, acest aspect reieşind din raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic D.N., ce stabileşte că spaţiul comercial folosit de farmacia pârâtă nu este situat într-un centru comercial de mare suprafaţă, ci face parte dintr-o zonă comercială formată din mai multe imobile, fiecare bloc, la parterul căruia există un spaţiu comercial, reprezentând un imobil de sine stătător.
Prima instanţă a constatat că spaţiile comerciale situate la parterul blocurilor situate pe C.B. nu pot fi centre comerciale, aşa cum acesta este definit de Legea nr. 296/2004, întrucât nu au o infrastructură comună, fiecare bloc la parterul căruia există spaţiu comercial având infrastructura proprie.
Totodată, judecătorul fondului a apreciat că la emiterea autorizaţiei de funcţionare nu s-a ţinut cont nici de suprafaţa de vânzare, din adresa nr. 71608 din 25 mai 2010 emisă de Direcţia de Urbanism reieşind că spaţiul comercial închiriat de farmacia pârâtă face parte din spaţiile comerciale ale centrului comercial de mare suprafaţă având peste 1.000 mp suprafaţă de vânzare, în condiţiile în care art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei prevede în mod clar şi imperativ că suprafaţa de vânzare a unui centru comercial trebuie să fie de minimum 3.000 mp.
Or, suprafaţa de vânzare a unui centru comercial este rezultată din suma suprafeţelor de vânzare cu amănuntul de produse şi servicii de piaţă şi de alimentaţie publică cuprinse în acesta, condiţie ce nu este îndeplinită de ansamblul de 11 blocuri.
Prin urmare, instanţa de fond a constatat că actele administrative sunt nelegale, deoarece nu au fost respectate condiţiile expres impuse de art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei nr. 266/2008.
3. Recursul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 662 din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătăţii şi pârâta SC F.J. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii sale de recurs, pârâtul Ministerul Sănătăţii a arătat în esenţă următoarele:
- Instanţa de fond a făcut o interpretare greşită a legii, în sensul că art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei nr. 266/2008, în vigoare la data cererii de autorizare făcea referire la O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă - care definea la art. 4 lit. n) şi o) centrul comercial de mare suprafaţă ca fiind structura de vânzare având o suprafaţă de vânzare mai mare de 1.000 mp şi nu 3.000 mp cum eronat a reţinut instanţa de fond.
De asemenea, se arată că motivarea instanţei de fond excede cadrului legal atunci când defineşte centrul comercial prin faptul că ar fi reprezentat doar de mall-uri, supermarket-uri şi necesitatea de a beneficia de parcări proprii, în condiţiile în care O.G. nr. 99/2000 face trimitere la „infrastructură comună şi utilităţi adecvate”.
În motivarea cererii sale de recurs, pârâta SC F.J. SRL a arătat în esenţă următoarele:
- Instanţa de fond nu a motivat respingerea excepţiilor prematurităţii, inadmisibilităţii acţiunii şi al lipsei de interes în conformitate cu prevederile art. 261 pct. 3 şi pct. 5 C. proc. civ.
Arată recurenta că reclamanta a introdus acţiunea înainte de expirarea termenului de 30 zile pentru primirea răspunsului, că reclamanta a completat cererea de suspendare cu o cerere de anulare a autorizaţiei iar interesul reclamantei este unul economic, aceasta invocând preţuri mai mici ale pârâtei şi deci o practică de neconcurenţă neloială.
- În mod nejustificat instanţa de fond a respins proba cu contraexpertiză solicitată de recurenta-pârâtă - deşi a motivat pe larg utilitatea şi necesitatea acestei probe, iar expertul nu răspunsese la obiecţiunile încuviinţate de instanţă.
- Se arată că în mod greşit prima instanţă a anulat autorizaţia de funcţionare şi adresa emise de Ministerul Sănătăţii, întrucât actele administrative atacate au fost emise în temeiul Dovezii încadrării spaţiului în prevederile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008, emisă de Primăria Municipiului Craiova şi care nu a fost anulată de nicio instanţă de judecată.
S-a mai arătat că expertiza efectuată nu poate să fie concludentă pentru instanţa de fond în condiţiile în care nu a lămurit aspectele neclare iar experţii asistenţi desemnaţi de reclamant şi pârâtă au avut o opinie contrară.
În drept, cererile de recurs au fost întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 art. 3041 C. proc. civ.
La dosar s-au depus înscrisuri în dovedirea cererilor de recurs în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ.
Intimata-reclamantă a depus concluzii scrise şi a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:
- În ceea ce priveşte prevederile legale aplicabile în cauză, se reţine că instanţa de fond în mod greşit a interpretat prevederile incidente, respectiv Legea farmaciei nr. 266/2008 - în forma în vigoare la data eliberării autorizaţiei de funcţionare - 1 iunie 2010.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei nr. 266/2008 - (în vigoare la data eliberării autorizaţiei) - Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se poate înfiinţa câte o farmacie comunitară în gări, aerogări şi centre comerciale de mare suprafaţă, definite conform legii, în care se desfăşoară activităţi de comercializare cu amănuntul de produse şi de alimentaţie publică, situate într-un singur imobil care utilizează o infrastructură comună şi utilităţi adecvate potrivit O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Dovada încadrării spaţiului în această prevedere se eliberează de autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază teritorială se află.
Art. 4 lit. n) şi o) din O.G. nr. 99/2000 arată că „n) structură de vânzare cu suprafaţă mare - structură de vânzare având o suprafaţă de vânzare mai mare de 1.000 mp;
o) centru comercial - structura de vânzare cu suprafaţă medie sau mare în care se desfăşoară activităţi de comercializare cu amănuntul de produse, servicii de piaţă şi de alimentaţie publică, ce utilizează o infrastructură comună şi utilităţi adecvate. Suprafaţa de vânzare a unui centru comercial este rezultată din suma suprafeţelor de vânzare cu amănuntul de produse şi servicii de piaţă şi de alimentaţie publică cuprinse în acesta;".
Prin urmare, instanţa de fond a pornit de la o premisă greşită în aprecierea elementelor necesare pentru a fi în prezenţa unui centru comercial apreciind în consecinţă că este necesară o suprafaţă de minimum 3.000 mp a centrului comercial, că toate activităţile trebuie să se desfăşoare în acelaşi imobil care utilizează o infrastructură comună şi utilităţi adecvate şi referindu-se şi la parcările proprii specifice mall-urilor, supermarketurilor.
Este eronată interpretarea dată de instanţa de fond - deoarece la data emiterii autorizaţiei de funcţionare a farmaciei pârâte, erau în vigoare prevederile enunţate mai sus.
Rezultă din cele arătate mai sus că o structură de vânzare mai mare de 1.000 mp reprezintă o structură de vânzare în suprafaţă mare, în sensul legii iar dovada din 25 mai 2010 emisă de Primăria Municipiului Craiova care a stat la baza emiterii autorizaţiei arată că spaţiul în care a fost autorizată SC F.J. SRL are o suprafaţă de peste 1.000 mp în care se desfăşoară activităţi de comercializare cu amănuntul de produse şi de alimentaţie publică, situate într-un şir de blocuri care utilizează o infrastructură comună şi utilităţi adecvate conform O.G. nr. 99/2000.
De menţionat că la baza emiterii acestei adrese a stat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate întocmită de inginer S.G.
- Este relevant faptul că pentru a constata că această adresă nu este conformă realităţii, instanţa de fond nu a avut rol activ, deşi nu a încuviinţat o contraexpertiză nu a lămurit solicitările părţilor prin obiecţiuni şi opinii separate ale asistenţilor experţi, a înlăturat fără nicio analiză adresa Primarului Municipiului Bucureşti şi respectiv expertiza care a stat la baza acesteia.
Se constată că, instanţa de fond a pornit de la interpretarea greşită a dispoziţiilor aplicabile în cauză.
- De asemenea, în mod greşit a apreciat instanţa de fond că există un interes în sens juridic pentru ca reclamanta farmacie la rândul său tot la parterul unor blocuri să formuleze prezenta acţiune.
Din motivarea acţiunii reclamantei nu rezultă decât un eventual interes de natură economică sau de concurenţă neloială, reclamanta nefiind vătămată într-un drept sau interes legitim recunoscut de lege în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Interesul public al respectării condiţiilor de legalitate în emiterea autorizaţiei de funcţionare pentru farmacie este ca şi inexistent în condiţiile în care reclamanta vorbeşte despre reducerea cifrei de afaceri prin înfiinţarea unei noi farmacii care deserveşte aceeaşi zonă, numărul de potenţial clienţi se diminuează în proporţie de 20% iar acestea duc la un impact negativ şi la o pagubă iminentă în desfăşurarea activităţii reclamantei.
În aceste condiţii prezentate mai sus, se constată că noţiunea de interes legitim care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ nu se confundă cu noţiunea de interes în sensul de exercitare a dreptului la acţiune, cu referire la folosul practic al reclamantului. Stabilirea existenţei unei vătămări aduse unui drept ori unui interes legitim se face pe baza probelor, fiind o problemă de fond în litigiul administrativ.
Cum instanţa de fond în mod eronat a analizat şi această chestiune, se constată că sunt suficiente motive în cauză care să facă aplicabile dispoziţiile legale care atrag modificarea sentinţei recurate.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursurile, va modifica sentinţa recurată în sensul că va respinge acţiunea reclamantei ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Ministerul Sănătăţii şi SC F.J. SRL împotriva Sentinţei nr. 662 din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta SC F.H. SRL, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5441/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5449/2013. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
