ICCJ. Decizia nr. 5463/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5463/2013
Dosar nr. 5463/2/2011
Şedinţa publică de la 28 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii B.T.I., S.B.A. şi E.T., au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătăţii, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea art. 11 alin. (1) şi (3) din O.M.S. nr. 232/2011 şi obligarea pârâtului la plata de daune interese.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin H.G. nr. 212/2011 a fost aprobat Programul de interes naţional "Dezvoltarea reţelei naţionale de cămine pentru persoanele vârstnice", iar prin O.M.S. nr. 232/2011 au fost aprobate condiţiile privind redistribuirea personalului de specialitate medico-sanitar şi auxiliar-sanitar din cadrul unităţilor sanitare propuse a fi reorganizate în cămine pentru persoane vârstnice, care nu a fost preluat de acestea, în alte unităţi sanitare.
S-a mai arătat că prin H.G. nr. 345/2011 a fost aprobată lista unităţilor sanitare care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate propuse de comisia de selecţie, începând cu data de 1 aprilie 2011.
S-a arătat că reclamanţii, angajaţi la Spitalului Orăşenesc "Dr. M.B." Buftea, judeţul Ilfov, propus spre reorganizare în cămine pentru persoane vârstnice, ca medici specialişti (specialitatea chirurgie generală şi obstetrică-ginecologie) cu contracte individuale de muncă pe perioadă nedeterminată, au formulat cerere de redistribuire însoţită de fişă de evaluare individuală şi potrivit art. 1 alin. (2) din ordin şi opţiuni individuale pentru spitale clinice din Bucureşti.
Au apreciat reclamanţii că dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (3) din O.M.S. nr. 232/2011 în baza cărora li s-a respins cererea de redistribuire sunt nelegale întrucât, deşi deficitul de medici specialişti exceptaţi de la dispoziţiile art. 11 alin. (1) este mai mic decât deficitul de medici specialişti cărora ordinul le interzice ocuparea locurilor vacante, se interzice redistribuirea în centrele universitare, cu excepţia posturilor de medici în specialitatea medicină de urgenţă, radiologie şi imagistică medicală şi anestezie şi terapie intensivă.
De asemenea, au mai arătat că alin. (3) al art. 11 restricţionează dreptul la muncă doar pentru medicii din unităţile sanitare neclinice în raport cu colegii medici de la spitalele clinice precum şi în raport cu tot personalul auxiliar-sanitar care pot fi redistribuiţi la orice unitate sanitară clinică sau neclinică, fără restricţii.
Au apreciat reclamanţii că autoritatea administrativă a acţionat cu exces de putere în emiterea ordinului, invocând în acest sens şi Decizia nr. 4868/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocând încălcarea prevederilor art. 41 din Constituţie, art. 3 şi art. 5 C. muncii.
Au mai arătat reclamanţii că, pentru posturile de medici, condiţiile angajării într-un spital clinic nu diferă de condiţiile angajării într-un spital neclinic în ceea ce priveşte gradul profesional şi performanţele profesionale. De asemenea, s-a arătat că reclamanţii au domiciliul în Bucureşti, iar opţiunile acestora au fost întemeiate pe competenţa profesională, pe existenţa posturilor vacante şi pe împrejurarea că domiciliază în Bucureşti împreună cu familiile.
Şi-au precizat cuantumul daunelor interese la 9.275 RON pentru B.T.I., 1.500 RON pentru S.B.A. şi 2.100 RON pentru E.T., reprezentând drepturi salariale de care au fost lipsiţi de la data de 1 aprilie 2011.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 1518 din 2 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamanţii B.T.I., S.B.A., E.T., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, în parte; s-a anulat art. 11 alin. (1) şi (3) din O.M.S. nr. 232/2011 şi s-a respins cererea reclamanţilor privind plata daunelor interese ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că art. 11 alin. (1) şi (3) din O.M.S. nr. 232/2011 încalcă dispoziţiile art. 41 din Constituţia României şi art. 3 şi 5 C. muncii.
A apreciat instanţa de fond că nelegalitatea textelor reiese şi din Hotărârea nr. 352 din 5 octombrie 2011 prin care Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a hotărât că limitările prevăzute în alin. (1) şi (3) din art. 11 reprezintă discriminare conform O.U.G. 137/2000, republicată, art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 6 lit. a), întrucât se creează o diferenţiere, deoarece persoanele aflate în situaţii analoage, medici din unităţi medicale desfiinţate, sunt tratate în mod diferit, unii beneficiind de redistribuire, alţii nu.
S-a mai reţinut că reclamantul nu a invocat nicio justificare obiectivă privind modul de formulare al O.M.S. nr. 232/2011.
Concluzionând, curtea de apel a reţinut că alin. (1) şi (3) din art. 11 al O.M.S. nr. 232/2011 creează o excludere pe baza spitalului de provenienţă care atinge dreptul la muncă, fără o justificare obiectivă.
În ceea ce priveşte daunele interese solicitate, a apreciat judecătorul fondului că reclamanţii nu au făcut dovada întinderii prejudiciului suferit prin punerea în aplicare a ordinului.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Ministerul Sănătăţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte aprecierea legalităţii Ordinului nr. 232/2011 şi în ceea ce priveşte respectarea dispoziţiilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ., respectiv obligaţia motivării soluţiei de admitere a acţiunii.
Se arată că sentinţa recurată prin care s-a admis cererea reclamanţilor-intimaţi şi au fost anulate dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (3) din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 232/2011 este nemotivată, instanţa aplicând direct situaţia în speţă Hotărârea nr. 352/2011 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, fără a fi analizat pe fond legalitatea ordinului contestat.
Recurentul arată că în cauză în mod nelegal aprecierea legalităţii asupra ordinului s-a făcut de către instanţa de fond în raport de dispoziţiile C. muncii inexistente sau inaplicabile prezentei cauzei.
Se solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că în cauză se impune casarea cu trimitere spre rejudecare în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ. pentru necercetarea fondului cauzei, respectiv neanalizarea tuturor condiţiilor de legalitate ale actului normativ contestat.
Prima instanţă admiţând acţiunea şi dispunând anularea în parte a Ordinului nr. 232/2011 în mod greşit şi-a argumentat soluţia de admitere numai pe existenţa Hotărârii nr. 352/2011 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării prin care se constatase existenţa unei situaţii de discriminare determinate de dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (3) din Ordinul nr. 232/2011 contestate de recurenţi, în prezenta cauză.
În mod nelegal şi nemotivat, în raport de dispoziţiile art. 261 alin. (5) C. proc. civ. prin sentinţa recurată nu au fost analizate toate motivele de nelegalitate.
Aceasta cu atât mai mult cu cât Sentinţa civilă nr. 1317 din 27 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a respins acţiunea formulată de recurentul din prezenta cauză nu este şi irevocabilă, fiind contestată pe calea recursului declarat, situaţia de discriminare constatată de autoritatea competentă nefiind irevocabil stabilită.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va admite recursul şi va casa sentinţa atacată trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru verificarea legalităţii ordinului contestat sub toate aspectele privind condiţiile de legalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Sănătăţii împotriva Sentinţei nr. 1518 din 2 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5461/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 5470/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
