ICCJ. Decizia nr. 5470/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 5470/2013

Dosar nr. 1315/36/2011

Şedinţa publică de la 30 mai 2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată la data de 29 noiembrie 2011 sub nr. 1315/36/2011, reclamantul M.C.T. a chemat în judecată pe pârâta A.N.I., solicitând instanţei ca prin hotărâre judecătorească să dispună:

1. Anularea actului administrativ constând în raport de evaluare înregistrat sub nr. 119720/G/II/09 noiembrie 2011 emis de pârâta A.N.I., în conformitate cu dispoziţiile art. 1, art. 18 din Legea nr. 554/2004;

2. Suspendarea efectelor actului administrativ contestat în cadrul procedurii prealabile administrative, respectiv Raportul de evaluare înregistrat sub nr. 119720/G/II/09 noiembrie 2011, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ;

3. Obligarea la plata sumei de 500.000 RON cu titlu de daune morale;

4. Obligarea la plata cheltuielilor de judecată în conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în fapt, la data de 09 noiembrie 2011, A.N.I., în exercitarea atribuţiilor prevăzute de Legea nr. 176/2010, a emis actul administrativ constând în raport de evaluare reţinând în esenţă existenţa stării de incompatibilitate, sub două aspecte, pe de o parte, calitatea de reprezentant al Consiliului Local Mangalia în AGA a S.C. A.P.I.M. S.R.L., iar pe de altă parte calitatea de reprezentant al Consiliului Local Mangalia în A.G.A. a S.C. RAJA SA; în plus, în raport de existenţa acestor presupuse stări de incompatibilitate, s-a reţinut şi obligativitatea de a completa declaraţiile de interese conform dispoziţiilor legale, însă această chestiune intră sub incidenţa legii penale, în opinia redactorului raportului de evaluare.

În referire la cererea de suspendare a efectelor raportului de evaluare şi condiţiile admisibilităţii unei astfel de cereri privind suspendarea temporară a actului administrativ, potrivit art. 14 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, a apreciat reclamantul că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii: existenta unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente sau a unui prejudiciu material viitor.

a) în ce priveşte condiţia existenţei cazului bine justificat, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, a învederat că toate argumentele expuse în cererea de chemare în judecată sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ a cărei suspendare o solicită pe această cale.

Astfel, a susţinut reclamantul, la data emiterii actului administrativ contestat nu exista nicio situaţie de incompatibilitate, de genul celei reţinute în motivarea Raportului de evaluare, dar şi actului subsecvent acestuia, constând în Ordinul Prefectului nr. 773/2011, deoarece la data de 24 iunie 2009, reclamantul demisionase expres, în scris, din calitatea de reprezentant al Consiliului Local Mangalia în Adunarea Generală a Asociaţilor a S.C. A.P.I.M. S.R.L.

b) în ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie cu referire la paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, a învederat că aplicarea actului administrativ atacat se va transpune în demersul ce va fi efectuat de prefect, respectiv acesta va propune Guvernului stabilirea datei pentru alegerea unui nou primar şi, în aceste condiţii, reclamantul se află în pericolul iminent de a rămâne fără loc de muncă şi lipsit de mijloacele de câştigare a existenţei. Totodată, prin repunerea în situaţia anterioară şi achitarea salariilor cuvenite, în cazul admiterii acţiunii pe fond, va rezulta perturbare previzibilă gravă a funcţionării Primăriei Municipiului Mangalia, cauzată exclusiv de aplicarea Ordinul nr. 773/2011 emis de Prefectul judeţului Constanta.

Pe fondul cauzei, a criticat actul administrativ emis de A.N.I. sub următoarele aspecte:

1. La data emiterii actului administrativ contestat nu exista nicio stare de incompatibilitate a sa, în calitatea sa de Primar al Municipiului Mangalia, temeiul de fapt şi de drept al evaluării efectuate prealabil întocmirii raportului final nu exista.

2. Starea de incompatibilitate a Primarului Municipiului Mangalia datorată calităţii de reprezentant al Consiliului Local Mangalia în Adunarea Generală a Asociaţilor a S.C. A.P.I.M. S.R.L., nu poate fi încadrată în niciunul dintre temeiurile de drept referitoare la incompatibilităţile funcţiei de primar conţinute de art. 87 din Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003.

3. Pornind de la faptul că a avut calitatea de reprezentant al Consiliului Local Mangalia (organism care se încadrează în prevederile art. 23 din Legea 215/2001 a administraţiei publice locale şi care este de fapt o autoritate a administraţiei publice locale) în Adunarea Generală a Asociaţilor a S.C. A.P.I.M. S.R.L. nu de reprezentant al unei unităţi administrativ-teritoriale, aşa cum defineşte Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale la art. 20 alin. (1) unităţile administrativ-teritoriale (comunele, oraşele, municipiile şi judeţele sunt unităţi administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală şi în care se organizează şi funcţionează autorităţi ale administraţiei publice locale), reclamantul, în susţinerea tezei de mai sus, a invocat şi situaţia de fapt conform căreia Consiliului Local Mangalia şi Municipiul Mangalia, sunt două entităţi total distincte, stare de fapt care face evidenta diferenţa dintre cele două entităţi şi diferenţa de situaţie juridică dintre acestea.

5. Referitor la obligativitatea completării declaraţiilor de interese, a susţinut reclamantul că punctul de vedere exprimat de A.N.I. în cadrul actului administrativ constând în raport de evaluare este neîntemeiat şi nelegal.

Asociaţia Liga Naţională şi Internaţională pentru Apărarea Drepturilor Omului a formulat cerere de intervenţie, depusă la dosar la data de 11 ianuarie 2012, solicitând anularea actului administrativ constând în raportul de evaluare înregistrat sub nr. 119720/G/U/09 noiembrie 2011 emis de pârâta A.N.I. şi suspendarea actului administrativ contestat în conformitate cu dispoziţiile art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004.

La termenul de judecată din data de 11 ianuarie 2012, reclamantul a depus la dosar declaraţie notarială privind renunţarea la judecata capătului 3 al cererii de chemare în judecată, autentificată la BNP F.V. sub nr. 27/04 ianuarie 2012.

Curtea, în şedinţă publică din data de 11 ianuarie 2012, a constatat, din conţinutul cererii formulată de Asociaţia Liga Naţională şi Internaţională pentru Apărarea Drepturilor Omului, că este o cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamantului şi, deliberând, a respins cererea de intervenţie formulată de Asociaţia Liga Naţională şi Internaţională pentru Apărarea Drepturilor Omului şi totodată, a luat act de renunţarea reclamantului la judecarea capătului de cerere nr. 3 din acţiunea introductivă, referitor la obligarea pârâtei la plata de daune morale, renunţare dată prin declaraţie autentificată la BNP F.V. sub nr. 27/04 ianuarie 2012.

Totodată, faţă de soluţionarea pe fond a cauzei, Curtea a constatat că cererea de suspendare este rămasă fără obiect.

Prin Sentinţa nr. 41/CA din 25 ianuarie 2012 Curtea de Apel Constanţa a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul M.C.T., având ca obiect anulare act administrativ - suspendare executare act administrativ.

Curtea a constatat că există un caz de incompatibilitate de natura celui reglementat de art. 87, lit. f din Legea nr. 161/2003, întrucât Consiliul Local Mangalia putea desemna un reprezentant al său în AGA S.C. RAJA S.A. doar în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 36, alin. (3) din Legea nr. 215/2001.

În opinia instanţei este vorba, aşadar, de un mandat legal conferit consiliului local de către unitatea administrativ-teritorială şi de un mandat convenţional al consiliului local către cel care îndeplinea şi funcţia de primar, astfel că s-a ajuns în situaţia de a fi reprezentat acţionarul Municipiul Mangalia de către reclamantul T.M.C., în calitate de primar, cumulul fiind interzis în mod expres prin prevederile art. 87, lit. f din Legea nr. 161/2003.

În ceea ce priveşte participarea reclamantului în Adunarea Generală a Acţionarilor din cadrul S.C. A.P.I.M. S.R.L. în calitate de reprezentant al Consiliului Local Mangalia, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile referitoare la incompatibilitatea prevăzută de art. 87, lit. f din Legea nr. 161/2003, întrucât această societate comercială nu este una de interes local.

Cum dispoziţiile art. 87, lit. f din Legea nr. 161/2003 interzic cumulul funcţiei de primar cu cea de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local, Curtea a constatat că nu se verifică în această situaţie cazul de incompatibilitate identificat de pârâta A.N.I., cât timp participaţia reclamantului s-a realizat în cadrul unei societăţi ce nu poate fi considerată de interes local.

Însă, reţinându-se anterior existenţa certă a unei incompatibilităţi faţă de dispoziţiile suscitate pentru S.C. RAJA S.A., Curtea a menţinut actul administrativ contestat, respectiv raportul de evaluare întocmit la data de 09 noiembrie 2001, prin care s-a identificat în mod corect această stare de incompatibilitate în care s-a aflat reclamantul în perioada 03 noiembrie 2008 - 24 iunie 2009, fiind încălcate prevederile art. 87, lit. f din Legea nr. 161/2003 prin exercitarea unui cumul de funcţii interzis.

Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Constanţa a declarat recurs reclamantul M.C.T. solicitând în principal casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, iar în subsidiar modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acţiunii şi dispunerea anulării actului administrativ constând în Raportul de Evaluare.

Înalta Curte sesizată cu soluţionarea recursului declarat de M.C.T. împotriva Sentinţei nr. 41/CA din 25 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, mai înainte de a cerceta motivele invocate, constată că recurentul a formulat, în temeiul art. 247 din C. proc. civ., o cerere de renunţare la însuşi dreptul pretins.

Văzând dispoziţiile legale prevăzute de art. 247 din C. proc. civ., se reţine că spre deosebire de renunţarea la judecată, care nu se poate face după ce s-a intrat în dezbaterea fondului şi cu atât mai puţin în recurs, decât cu învoirea celeilalte părţi, renunţarea la însuşi dreptul pretins se poate face în orice fază a procesului, deci şi în recurs, chiar fără învoirea părţii adverse.

În caz de renunţare la însuşi dreptul pretins, instanţa pronunţă o hotărâre prin care respinge cererea în fond. Ca urmare, renunţarea la drept nu se poate presupune, ci trebuie să rezulte dintr-o declaraţie expresă din partea titularului dreptului sau din fapte neechivoce a căror interpretare să ducă în mod necesar, la o singură concluzie, şi anume aceea a renunţării la drept.

Renunţarea reclamantului la însuşi dreptul pretins va avea ca şi consecinţă juridică respingerea ca inadmisibile a cererilor de intervenţie în interes alăturat recurentului-reclamant, formulate de C.T., R.C., A.N., M.M.V., M.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 247 alin. (1) C. proc. civ. - 1865 ia act de renunţarea recurentului-reclamant la dreptul pretins prin acţiunea formulată în dosarul nr. 1315/36/2011.

Admite recursul declarat de M.C.T. împotriva Sentinţei nr. 41/CA din 25 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Anulează sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea formulată de reclamantul M.C.T.

Respinge ca inadmisibile cererile de intervenţie formulate de C.T., R.C., A.N., M.M.V. şi M.F. în interesul recurentului-reclamant.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2013.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5470/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs