ICCJ. Decizia nr. 5495/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5495/2013
Dosar nr. 7652/1/2012
Şedinţa publică de la 30 mai 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Decizia pronunţată în recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 4417 din 30 octombrie 2012, a admis recursul formulat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva Sentinţei nr. 300 din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pe care a modificat-o, în sensul că a respins acţiunea reclamantei S.C. D.T. S.R.L. Movileni, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, următoarele:
Intimata-reclamantă S.C. D.T. S.R.L. Galaţi, prin cererea de finanţare nr. RO11 din 13 august 0901140044, a solicitat fonduri europene nerambursabile din Fondul European de Pescuit prin POP 2007-2013 pentru proiectul cu titlu "Sprijin acordat S.C. D.T. S.R.L. pentru încetarea permanentă a activităţii de pescuit a navelor Chefalu 10, Chefalu 12 şi Petru Rareş", invocând prevederile art. 23 din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 privind Fondul European pentru Pescuit.
Instanţa de recurs a reţinut că în mod greşit Curtea de apel a apreciat că recurenta-pârâtă M.A.D.R. - D.G.P.A.M. - Programul Operaţional de Pescuit nu a emis ordinul de finanţare nerambursabilă pentru Cererea de finanţare nr. RO 111308090114044 din motive subiective, ignorând faptul că, la data formulării acţiunii şi respectiv a pronunţării sentinţei, cererea de finanţare se afla în etapa verificării criteriilor de eligibilitate, împrejurare necontestată de intimata-reclamantă.
În aceste condiţii, a reţinut că în mod greşit s-a apreciat de instanţa de primă jurisdicţie că intimata-reclamantă S.C. D.T. S.R.L. a fost prejudiciată prin retragerea navelor (2 din cele 3 aflate în proprietatea sa) din activitatea comercială şi ulterior dezmembrarea lor.
Potrivit dispoziţiilor art. 23 din Regulamentul (CE) nr. 1198/2008 privind Fondul European pentru Pescuit, dispoziţii invocate drept temei al cererii de finanţare formulate: "încetarea permanentă a activităţii de pescuit se poate realiza numai prin dezmembrarea navei pentru fier vechi, reafectarea sa pentru alte activităţi decât pescuitul şi reafectarea sa în scopul cererii de recife artificiale".
În speţă însă, din materialul probator administrat, a rezultat că la data de 24 august 2009, deci la numai 11 zile după depunerea cererii de finanţare RO 11.13080901140044, intimata-reclamantă a înstrăinat două dintre cele 3 nave deţinute în proprietate, conform Contractului de vânzare/cumpărare nr. 194/2009 către S.C. G&G S.R.L., reieşind astfel că reclamanta-intimată la data de 24 august 2009 nu mai era proprietara a două dintre cele trei nave pentru care solicitase finanţarea comunitară nerambursabilă, iar decizia de a le vinde i-a aparţinut în exclusivitate acesteia.
Aşa fiind, instanţa de recurs a reţinut că, potrivit normelor legale în vigoare, sprijinul financiar nerambursabil pentru încetarea permanentă a activităţii de pescuit, se acordă după ce cererea de finanţare este declarată conformă şi eligibilă, se semnează o decizie de finanţare şi un ordin de finanţare de către Autoritatea de Management pentru POP şi la final după parcurgerea acestor etape, când se solicită plata primei se efectuează dezmembrarea sau se face dovada reafectării navei.
2. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii
2.1. Împotriva Deciziei nr. 4417 din 30 octombrie 2012, societatea comercială petentă a formulat cerere de revizuire, invocând ca temei prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. - 1865, potrivit cărora revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs care evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În motivarea cererii de revizuire, societatea comercială petentă a susţinut că, la data de 23 noiembrie 2012, cu adresa nr. 229.684 din 20 noiembrie 2012, a primit Nota de control nr. 206.196 din 21 decembrie 2010, Nota de control nr. 205.022 din 14 iunie 2011 aprobate de ministru şi Procesul-verbal nr. 408 din 21 ianuarie 2012 de predare-preluare a documentelor privind întrunirile Comitetului de monitorizare şi manualele de procedura aprobate de ministru şi Procesul-verbal nr. 391 din 21 ianuarie 2012, de predare a Proiectelor aprobate ca eligibile după verificare, care au fost în posesia paratei şi nu au fost depuse la dosar nici la fond nici în recurs, deşi s-a solicitat acest fapt.
S-a susţinut că aceste înscrisuri atestă faptul ce Decizia nr. 4417 din 30 octombrie 2012 de admitere a recursului M.A.D.R. a fost luată fără ca instanţa să aibă acces la toate înscrisurile doveditoare fiind astfel nelegală şi netemeinică.
2.2. Intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare prin care, în esenţă, a răspuns susţinerilor petentei-revizuente, apreciind că cererea formulată de aceasta este neîntemeiată, nefiind îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. - 1865.
3. Soluţia dată cererii de revizuire
Cererea de revizuire este neîntemeiată pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Într-adevăr, potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ. - 1865 revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs care evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În cauză, aşa cum s-a arătat la pct. 2.1. al acestor considerente, petenta revizuentă a susţinut că Nota nr. 206.196 din 02 decembrie 2010 şi Nota nr. 205 din 14 iunie 2011 ar constitui înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate instanţei dintr-o împrejurare mai presus la voinţa părţilor, susţinere lipsită de temei.
Astfel, referitor la Nota nr. 206.196/2010 privind verificările efectuate în urma petiţiei domnului C.D. şi S.C. D.T. S.R.L., asupra modului de implementare a Programului Operaţional de Pescuit - FEP, rezultă că, în acţiunea formulată de societatea comercială a existat un capăt de cerere distinct, prin care s-a solicitat obligarea autorităţii pârâte să-i comunice această notă, cerere respinsă de Curtea de apel prin Sentinţa nr. 300 din 11 octombrie 2011.
Or, societatea comercială nu a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, în ceea ce priveşte respingerea capătului de cerere respins, care privea comunicarea Notei nr. 206.196/2010, astfel că nu se poate susţine că autoritatea intimată ar fi reţinut cu rea credinţă acest înscris.
Mai mult, din verificarea dosarului nr. 500/41/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, rezultă că, la filele 82 - 83 se regăseşte, în extras Nota nr. 206.196/2010, care include propunerile făcute de Corpul de control al ministrului în legătură cu cererea depusă de dl. C.D. şi S.C. D.T. S.R.L., iar la data când au avut loc dezbaterile asupra recursului - 30 octombrie 2012, societatea comercială, reprezentată de avocat, nu a făcut nicio referire la acest înscris, astfel că nu se poate reţine că înscrisul respectiv nu s-ar fi aflat la dispoziţia instanţei de recurs.
În concluzie, rezultă că în privinţa înscrisului Nota nr. 206.196/2010 nu sunt îndeplinite cerinţele dispoziţiilor art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. - 1865.
Referitor la Nota nr. 205.022 din 14 iunie 2011 rezultă că priveşte verificările care au fost făcute asupra modului de implementare a Notei de control nr. 206.196/2010, constatându-se că funcţionarii publici enumeraţi în notă au manifestat întârziere şi neglijenţă repetate în rezolvarea lucrărilor legate de aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin nota de control.
Ca urmare, prin Nota nr. 205.022/2011 s-a propus ca Direcţia Generală pentru Pescuit, Autoritate de Management pentru POP să pună în practică măsura dispusă de ministru prin aprobarea Notei de control nr. 206.196/2010, respectiv continuarea procedurilor privind soluţionarea cererii S.C. D.T. S.R.L., în vederea aplicării măsurii 1.1., conform reglementărilor legale.
A mai rezultat că, ulterior pronunţării Sentinţei nr. 300 din 11 octombrie 2011, cu Notificarea nr. 803 din 12 decembrie 2011 autoritatea competentă a comunicat societăţii comerciale neligibilitatea cererii de finanţare, împotriva căreia petenta-revizuentă a formulat Contestaţia nr. 10 din 09 ianuarie 2012, respinsă de DGP AM POP prin Decizia nr. 238443 din 06 februarie 2012.
Mai mult, având în vedere că Nota nr. 205.022 din 14 iunie 2011 este ulterioară datei de 21 aprilie 2011, când societatea comercială a sesizat Curtea de apel, Înalta Curte reţine că acest document ar putea avea calitatea de înscris doveditor, în sensul prevederilor art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. - 1865, doar în cadrul unui litigiu privind anularea Deciziei nr. 238443 din 06 februarie 2012 şi Notificării nr. 803 din 12 decembrie 2011 prin care autoritatea competentă s-a pronunţat cu privire la eligibilitatea/neeligibilitatea cererii de finanţare.
Astfel fiind, cererea de revizuire este neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de S.C. D.T. S.R.L. Movileni împotriva Deciziei nr. 4417 din 30 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5493/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 5507/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
