ICCJ. Decizia nr. 5513/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5513/2013
Dosar nr. 2971/2/2012
Şedinţa publică de la 31 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 3184 din 15 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea reclamantei T.C. în contradictoriu cu pârâţii Baroul Bucureşti şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, a fost anulată Decizia nr. 338 din 3 martie 2012 emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi adresa nr. 11097 din 31 august 2011 emisă de Baroul Bucureşti şi obligat pârâtul Baroul Bucureşti la emiterea unei decizii prin care să aprobe cererea reclamantei de înscriere în Baroul Bucureşti ca avocat definitiv şi de deschidere a cabinetului individual de avocat.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 2199/126 din 19 mai 2011, Consiliul Baroului Bucureşti a aprobat cererea reclamantei T.C., titulară a diplomei de doctor în drept, de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, potrivit art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 51/1995.
La data de 5 iulie 2011, prin cererea înregistrată la Baroul Bucureşti sub nr. X, reclamanta a solicitat să i se aprobe înscrierea în Baroul Bucureşti şi deschiderea cabinetului individual de avocat.
În dovedirea încetării stării de incompatibilitate, s-a ataşat acestei cereri Ordinul nr. 594/2011 emis de Secretarul general al Camerei Deputaţilor, prin care se dispune suspendarea raportului de serviciu al reclamantei, expert parlamentar la Departamentul legislativ - Direcţia procedură legislativă, sinteze şi evaluări, în perioada 4 iulie 2011 - 29 iulie 2011, pe durata concediului fără plată pentru interese personale, conform art. 62 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 7/2006 privind Statutul funcţionarului public parlamentar.
Prin adresa nr. 11097 din 31 august 2011, Baroul Bucureşti i-a comunicat reclamantei faptul că, în şedinţa din data de 19 iulie 2011, Consiliul Baroului a respins ca neîntemeiată cererea sa de înscriere în Baroul Bucureşti şi deschidere a cabinetului individual de avocat, menţionându-se că înscrierea în tabloul avocaţilor se va putea realiza numai în condiţiile încetării stării de incompatibilitate preexistentă, materializată prin încetarea contractului de muncă din funcţia salarizată, conform art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, şi nu prin suspendarea raporturilor de muncă, efectele acestor două modalităţi de încetare a raporturilor de muncă fiind diferite.
Contestaţia formulată de reclamantă împotriva acestei hotărâri a Consiliului Baroului Bucureşti a fost respinsă prin Decizia nr. 338 din 3 martie 2012 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, cu motivarea că suspendarea contractului individual de muncă nu echivalează cu încetarea calităţii de salariat, astfel că subzistă situaţia de incompatibilitate.
Prin prezenta acţiune, reclamanta contestă actele autorităţilor pârâte prin care s-a respins cererea sa de înscriere în tabloul avocaţilor din Baroul Bucureşti şi deschidere a cabinetului de avocat, solicitând pe cale de consecinţă emiterea deciziei de aprobare a cererii sale.
Examinând actele atacate prin prisma susţinerilor părţilor şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea reţine că acestea sunt nelegale, pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează:
Potrivit art. 15 lit. a) din Legea nr. 51/1995, republicată, exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat.
Art. 25 alin. (2) din lege prevede că, în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei.
Legea condiţionează aşadar producerea efectelor deciziei de primire în profesia de avocat de dovedirea, într-un anumit termen, a încetării stării de incompatibilitate, însă nu impune ca aceasta să se realizeze într-o anumită modalitate şi nu distinge între încetarea temporară şi cea definitivă a stării de incompatibilitate.
De altfel, aceeaşi lege prevede mecanisme de rezolvare a situaţiilor de incompatibilitate survenite pe parcursul exercitării profesiei de avocat, respectiv, potrivit art. 25 alin. (1), Consiliul baroului emite decizii de trecere pe tabloul avocaţilor incompatibili, la cerere sau din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere, după încetarea stării de incompatibilitate.
Art. 62 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 7/2006 privind Statutul funcţionarului public parlamentar prevede că raportul de serviciu al acestuia se suspendă în situaţia concediului fără plată pentru studii sau pentru alte interese personale.
Suspendarea raportului de serviciu reprezintă o încetare temporară a acestuia, astfel încât, pe perioada suspendării, funcţionarul public parlamentar nu se află în raporturi de serviciu cu instituţia angajatoare.
În speţă, reclamanta a făcut dovada că, la data formulării şi analizării cererii sale de înscriere în tabloul avocaţilor din Baroul Bucureşti, avea raporturile de serviciu suspendate.
Întrucât, pe perioada suspendării, reclamanta nu desfăşura activitate salarizată ca funcţionar public parlamentar, ea a făcut dovada încetării temporare a stării de incompatibilitate, raportat la prevederile art. 15 lit. a) din Legea nr. 51/1995, care instituie incompatibilitatea între exercitarea profesiei de avocat şi activitatea salarizată în cadrul altor profesii, iar nu între exercitarea profesiei de avocat şi deţinerea unei alte funcţii publice sau private.
Prin urmare, în mod nelegal autorităţile pârâte au refuzat înscrierea reclamantei în tabloul avocaţilor din Baroul Bucureşti, deşi, la data formulării şi analizării cererii sale, aceasta îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1991, respectiv a făcut dovada încetării stării de incompatibilitate în termenul legal.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Baroul Bucureşti arătând că este nelegală şi netemeinică.
În motivele de recurs s-a arătat că, în mod greşit, prin interpretarea dispoziţiilor art. 15 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, instanţa de fond a dispus anularea adresei nr. 11097 emise de Baroul Bucureşti prin care s-a respins cererea reclamantei T.C. de a fi înscrisă ca avocat definitiv şi, implicit a Deciziei nr. 338 din 3 martie 2012 emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Din analiza dispoziţiilor art. 15 lit. a) din Legea nr. 51/1995, republicată şi a art. 25 alin. (2) din aceeaşi lege, se desprinde ideea că dreptul de exercitare a profesiei de avocat nu se poate materializa decât în urma înscrierii reclamantei-intimate în Tabloul Avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei, drept care ar da eficienţă deciziei de primire în profesie cu scutire de examen, dar care este supusă îndeplinirii cerinţei prevăzute de dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.
La data emiterii Deciziei nr. 2199 din 19 mai 2011, reclamanta-intimată se afla în stare de incompatibilitate, având în vedere că Ordinul nr. 594/2011 a prevăzut suspendarea raporturilor sale de serviciu pe perioada 4 iulie - 29 iulie 2011 şi, de aceea, recurentul a arătat că este greşită susţinerea instanţei de fond potrivit căreia apariţia stării de incompatibilitate pe parcursul exercitării profesiei şi trecerea pe lista avocaţilor incompatibili ar fi aplicabilă reclamantei-intimate.
Decizia de intrare în profesie cu scutire de examen consfinţeşte doar îndeplinirea cerinţelor formale ce erau prevăzute în vederea reglementării şi nu instituie automat obligaţia baroului de a înscrie pe petentă în tabloul avocaţilor activi, decât dacă aceasta face dovada că nu există vreunul dintre cazurile de incompatibilitate sau, dacă există, acesta a fost rezolvat într-un anumit timp.
Recurentul susţine că, în raport de aceasta, sunt greşite considerentele instanţei de fond potrivit cărora suspendarea temporară pe o perioadă de nicio lună a raporturilor de serviciu ar îndeplini cerinţa rezolvării stării de incompatibilitate.
Chiar dacă dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 nu concretizează înţelesul sintagmei „încetarea stării de incompatibilitate”, interpretarea făcută de instanţa de fond s-a apreciat ca fiind împotriva spiritului legii de organizare şi exercitare a avocaturii şi nu ţine seama de faptul că nu a încetat contractul de muncă pe care îl are reclamanta cu Parchetul României, iar suspendarea a fost acordată în urma solicitării reclamantei-intimate a unei perioade de concediu fără plată „pentru interese personale” pe o perioadă de mai puţin de o lună.
Mai mult, la data când a fost comunicată adresa nr. 11097 din 31 august 2011 şi la data pronunţării sentinţei recurate, suspendarea fiind acordată pentru perioada 4 iulie - 29 iulie 2011.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată.
Intimata T.C. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
3. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat instanţei de fond anularea actelor emise de Baroul Bucureşti şi Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România prin care i s-a refuzat înscrierea în Tabloul avocaţilor.
Acesteia i-a fost admisă cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen prin Decizia nr. 2199/126 din 19 mai 2011 a Baroului Bucureşti, constatându-se îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
În aceeaşi decizie i s-a precizat reclamantei că înscrierea în Tabloul avocaţilor definitivi se poate face după prezentarea dovezii care atestă încetarea stării de incompatibilitate, în termenul prevăzut de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/195, cu modificările şi completările ulterioare.
La 5 iulie 2011, reclamanta a adresat o cerere Baroului Bucureşti prin care a solicitat înscrierea în Baroul Bucureşti, anexând Ordinul nr. 594/2011 al Secretarului General al Camerei Deputaţilor, ordin din care rezultă că în perioada 4 iulie 2011 - 29 iulie 2011 raportul de serviciu al reclamantei se suspendă, conform art. 62 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 7/2006, pe perioada concediului fără plată, pentru interese personale.
Problema care se impune a fi soluţionată în cadrul prezentului recurs este aceea dacă prin suspendarea raportului de serviciu al reclamantei pe o perioadă de aproape o lună a fost rezolvată problema incompatibilităţii prevăzute de art. 15 lit. a) din Legea nr. 51/1995 potrivit căreia exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat.
Potrivit art. 25 alin. (2) din acelaşi act normativ, „În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie produce efecte numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei”.
În speţă, cum decizia de primire în profesia de avocat cu scutire de examen a fost emisă de Baroul Bucureşti la 19 mai 2011, la 19 iulie 2011 expira perioada de 2 luni prevăzută de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 în care reclamanta îşi putea rezolva starea de incompatibilitate şi putea fi înscrisă în Tabloul avocaţilor definitivi.
Încetarea stării de incompatibilitate presupunea încetarea oricărei activităţi salarizate în cadrul altei profesii decât cea de avocat, aşa cum prevăd doar dispoziţiile art. 15 lit. a) din Legea nr. 51/1995, cu modificările şi completările ulterioare.
Instanţa de fond a apreciat că această stare de incompatibilitate ar fi încetat ca urmare a suspendării raportului de serviciu al acesteia pentru că aceasta reprezintă o încetare temporară a acesteia, iar funcţionarul parlamentar nu se află în raporturi de serviciu cu instituţia angajatoare, aprecieri care sunt făcute cu interpretarea greşită a legii.
Aşa cum chiar instanţa de fond recunoaşte, suspendarea raportului de serviciu este o măsură temporară, iar faptul că reclamanta pe această perioadă nu a desfăşurat activitate salarizată ca funcţionar public parlamentar nu înseamnă încetarea stării de incompatibilitate.
Conform art. 62 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 „(1) Raportul de serviciu se suspendă la iniţiativa funcţionarului public parlamentar în următoarele situaţii: a) concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, în condiţiile legii; b) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap pentru afecţiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani; c) concediu pentru formare profesională; d) desfăşurarea unei activităţi în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale în alte situaţii decât cele prevăzute la art. 61 alin. (1) lit. c); e) pentru participare la campania electorală până în ziua ulterioară alegerilor, dacă nu este ales; f) concedii fără plată pentru studii sau pentru alte interese personale. (2) Cererea de suspendare a raportului de serviciu se face în scris, motivat, cu cel puţin 15 zile calendaristice înainte de data de la care se solicită suspendarea”.
Prin urmare, nu trebuie confundată instituţia „suspendării” raporturilor de muncă cu cea a „încetării” acestor raporturi pentru că cele două măsuri pot fi luate pentru cauze diferite, încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarului public parlamentar fiind reglementată de art. 64 din Legea nr. 7/2006.
Suspendarea, pe o perioadă determinată a unui raport de muncă, de serviciu face ca după expirarea perioadei respective, raportul de muncă sau de serviciu să se reia, or, spiritul art. 15 lit. a) şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 nu poate fi interpretat în sensul că starea de incompatibilitate ar înceta chiar şi în cazul suspendării unui raport de muncă sau serviciu.
O dovadă în acest sens este şi faptul că reclamanta, după expirarea perioadei de suspendare şi-a reluat raporturile de serviciu cu Parlamentul României, astfel că atunci când i-a fost comunicată măsura respingerii cererii, aceasta avea calitatea de funcţionar parlamentar.
Pentru că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentinţa atacată în sensul respingerii cererii reclamantei ca neîntemeiată.
Admite recursul declarat de pârâtul Baroul Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 3184 din 15 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată, în sensul că respinge acţiunea reclamantei T.C., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5509/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5534/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
