ICCJ. Decizia nr. 5502/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5502/2013
Dosar nr. 832/59/2011
Ședința publică din 31 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei şi procedura derulată de prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Comuna Giroc a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României şi Mun. Timişoara, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună revocarea parţială a H.G. nr. 162 din 23 februarie 2011 privind transmiterea unor imobile din domeniul public al statului şi din administrarea M.A.N. în domeniul public al municipiului Timişoara şi în administrarea C.L. al Mun. Timişoara, Jud. Timiş cu privire la imobilul situat administrativ în Timişoara, în suprafaţa de 60.634 mp şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâţii au formulat întâmpinări în cauză, după cum urmează
a) Pârâtul Guvernul României a invocat excepţia:
- lipsei calităţii de reprezentant al apărătorului reclamantului;
- nulităţii acţiunii pentru lipsa timbrajului;
- lipsei calităţii procesuale active a reclamantei;
- lipsei de interes în promovarea acţiunii.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
b) Pârâtul Mun. Timişoara a solicitat, în principal, respingerea acţiunii reclamantei ca inadmisibilă iar, în subsidiar, ca nelegală.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 76 din 30 ianuarie 2012, a respins acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
1) Acţiunea nu este inadmisibilă, în raport de precizarea făcută de reclamantă în sensul că termenul de „revocare” reprezintă doar o eroare materială şi că, în realitate, solicită anularea actului administrativ nominalizat în petitul cererii de chemare în judecată.
2) În cauză s-a făcut dovada timbrării legale a acţiunii şi calităţii de reprezentant al apărătorului reclamantului, prin împuternicirea avocaţială şi taxa de timbru depuse la dosar.
3) Reclamanta justifică interes în promovarea prezentei acţiunii întrucât, în cazul admiterii acesteia, imobilul litigios urmează să treacă în proprietatea statului, iar partea poate solicita transferul lui în domeniul public al localităţii Giroc.
4) Reclamanta are calitate procesuală activă în cauză, deoarece, în calitate de unitate administrativ - teritorială, are dreptul să pretindă trecerea bunului în domeniul său public şi să facă toate demersurile în acest scop.
5) Pe fondul cauzei, instanţa a arătat că toate dispoziţiile legale indicate în preambulul H.G. nr. 162 din 23 februarie 2011 nu limitează puterea de apreciere a Guvernului în soluţionarea unor astfel de cereri şi nici nu dă naştere unui drept la dobândirea bunului în patrimoniul unei unităţi administrativ-teritoriale anume. Aşadar, trecerea imobilului în discuţie în domeniul public al Mun. Timişoara nu s-a făcut pentru că Timişoara a avut vreun drept în acest sens, ci doar pentru că pârâtul Guvernul României, în temeiul libertăţii de apreciere, a hotărât astfel.
Cu alte cuvinte, decizia trecerii unui bun dintr-un domeniu public în altul ţine de oportunitate şi nu de legalitate şi, din acest considerent, excede competenţelor de control ale puterii judecătoreşti, deoarece este de principiu că instanţa de contencios administrativ este competentă să verifice doar legalitatea actului, nu şi oportunitatea sa.
Prin urmare, sunt lipsite de relevanţă apărările reclamantei întemeiate pe locaţia bunului, pe oportunitatea construirii de apartamente de către Giroc (în loc de Timişoara) sau pe situaţia litigioasă a imobilului.
3. Recursul declarat de reclamanta Comuna Giroc
În recursul său, reclamanta a solicitat modificarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii.
În motivarea căii extraordinare de atac, încadrabilă în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs a fost prezentată de către recurentă situaţia factuală existentă în speţă şi au fost formulate următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:
În raport de prevederile art. 9 din Legea nr. 2/1968, modificată, raportat la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, imobilele în cauză puteau cel mult să treacă din domeniul public al statului român şi din administrarea M.A.N. în domeniul public al Comunei Giroc şi în administrarea acesteia, fără a se încălca principiul teritorialităţii.
În cauză au fost încălcate dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 213/1998, în baza cărora bunurile transferate din domeniul public al statului român în domeniul public al Mun. Timişoara trebuie să fie de uz sau de interes public şi trebuie să îşi conserve acest regim juridic. Or, din actele dosarului, nu rezultă îndeplinirea acestei cerinţe legale. Destinaţia terenurilor litigioase este aceea de construire de apartamente.
În fine, recurenta invocă eludarea prevederilor art. 10 alin. (5) din H.G. nr. 890/2005 şi arată că a purtat discuţii cu reprezentanţii M.A.N., dar în mod constant i s-a răspuns în sensul că terenurile sunt destinate activităţilor unităţii militare.
1. Apărările formulate de intimatul Mun. Timişoara
Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 19-22 dosarul Înaltei Curții de Casație Și Justiție).
I. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Recurenta-reclamantă a investit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea având ca obiect anularea parţială a H.G. nr. 162 din 23 februarie 2011 privind transmiterea unor imobile din domeniul public al statului şi din administrarea M.A.N. în domeniul public al Mun. Timişoara şi în administrarea C.L. al Mun. Timişoara, Jud. Timiş, în legătură cu imobilul situat în Timişoara, în suprafaţa de 60.634 mp.
Prima instanţă a respins acţiunea, pentru considerentele prezentate la pct. 1.2. din prezenta decizie.
Instanţa de control judiciar constată că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Detaliind problemele de drept deduse judecăţii şi răspunzând la motivul de recurs anterior prezentat, Înalta Curte constată următoarele:
Într-adevăr, după cum a arătat şi judecătorul fondului, legalitatea unui act administrativ se verifică în raport cu actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Prin H.G. nr. 162 din 23 februarie 2011 s-au dispus următoarele:
„Art. 1 Se aprobă transmiterea unor imobile, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din domeniul public al statului şi din administrarea M.A.N. în domeniul public al Mun. Timişoara şi în administrarea C.L. al Mun. Timişoara, Jud. Timiş.
Art. 2 După preluare, imobilele prevăzute la art. 1 se utilizează în scopul sistematizării zonei, respectiv construirea de locuinţe şi funcţiuni complementare spaţiilor de locuit, prin programe derulate de A.N.L., potrivit legislaţiei în vigoare.
Art. 3 alin. (1) C.L. al Mun. Timişoara va transfera în domeniul public al statului şi în administrarea M.A.N., conform legii, un procent de 33% din numărul de locuinţe realizate, dar nu mai puţin de 300 de unităţi locative şi terenul aferent acestora.
(2) Structura pe camere a unităţilor locative se va stabili ulterior, pe baza unui protocol încheiat între părţile interesate.
Art. 4 În cazul în care nu se respectă obligaţiile prevăzute la art. 2 şi art. 3 alin. (1), imobilele menţionate la art. 1 revin în domeniul public al statului şi în administrarea M.A.N., în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.
Art. 5 Predarea-preluarea imobilelor transmise potrivit art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părţi, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
În preambulul actului administrativ unilateral cu caracter individual dedus judecăţii se arată că a fost emis în baza art. 9 alin. (1) şi art. 12 alin. (1) Și (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea A.N.L., republicată, cu modificările şi completările ulterioare (fila 33 dosar fond).
Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998: „Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ - teritoriale se face la cererea C.J., respectiv a C.G. al Mun. Bucureşti sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului”.
În speţa de faţă, contrar criticii formulate de recurentă, dispoziţia legală anterior citată a fost respectată.
Astfel, prin Hotărârea nr. 405 din 16 noiembrie 2010, C.L. al Mun. Timişoara a solicitat Guvernului României aprobarea trecerii imobilului aflat în litigiu (alături de alte imobile nominalizate în anexa la hotărâre) din domeniul public al statului şi din administrarea M.A.N. în domeniul public al Mun. Timişoara şi în administrarea C.L. al Mun. Timişoara (art. 1) – a se vedea fila 64 dosar fond.
În acelaşi act al autorităţii publice locale s-a dispus că scopul realizării acestei operaţiuni juridice era acela al construirii de locuinţe şi funcţiuni complementare spaţiilor de locuit prin programe derulate de ANL, în maxim 3 ani de la data preluării (art. 2).
Imobilele solicitate au devenit disponibile, deoarece cele două cazărmi militare erau la acea dată dezafectate.
M.A.N. a fost de acord cu transferul solicitat, condiţionat de asigurarea pentru personalul propriu, de către C.L. al Mun. Timişoara, a unui procent de 33% din numărul de locuinţe ce se vor realiza, dar nu mai puţin de 300 unităţi locative, care urmează să fie transmise, împreună cu terenul aferent, după finalizarea acestora, în domeniul public al statului şi administrarea ministerului aflat în discuţie (art. 3 din HCL nr. 405/2010).
Prin urmare, instanţa de control judiciar nu poate primi susţinerea recurentei conform căreia măsura administrativă ce face obiectul actului administrativ dedus judecăţii nu ar fi respectat cerinţele art. 1 şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare.
În plus, din extrasul de carte funciară depus la dosarul de fond (filele 38 - 40) rezultă că imobilul litigios se află situat administrativ în Mun. Timişoara.
Înalta Curte apreciază că nici ultima critică formulată de recurentă nu poate fi primită.
Este adevărat faptul că, prin cererea ce a format obiectul Dosarului nr. 17467/325/2009 al Judecătoriei Timişoara, partea a solicitat obligarea Statului Român şi a M.A.N. să întocmească documentaţia şi să treacă terenurile de sub cazărmile Giroc din domeniul public al statului şi din administrarea M.A.N. în domeniul public al comunei Giroc şi în administrarea C.L. al Giroc. Însă, această cerere de chemare în judecată a fost respinsă ca inadmisibilă de către instanţă.
1. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de împrejurarea că instanţa de fond a interpretat în mod legal şi corect dispoziţiile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.proc.civ, raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta Comuna Giroc împotriva Sentinţei civile nr. 76 din 30 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 5500/2013. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 5503/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
