ICCJ. Decizia nr. 5473/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5473/2013
Dosar nr. 895/57/2011
Şedinţa publică de la 30 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub Dosar nr. 895/57/2011 reclamanţii Oraşul Simeria prin Primar şi Comuna Băcia prin Primar au chemat în judecată în calitate de pârât Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicitând anularea parţială a Ordinului nr. 2224/2011, emis de pârât sau modificarea parţială a acestui ordin cu privire la stabilirea competenţei teritoriale de administrare a contribuabililor în favoarea Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Orăştie şi suspendarea executării acestuia până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei cauze.
În motivarea cererii, reclamanţii au susţinut că suspendarea executării Ordinului nr. 2224/2011 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii ce face obiectul prezentei cauze, în temeiul dispoziţiilor imperative ale art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare se impune, întrucât această măsură de stabilire a competenţei teritoriale în favoarea Administraţiei Finanţelor Publice Orăştie este o măsură abuzivă şi nelegală, o măsură gravă care prejudiciază situaţia financiară care în momentul de faţă este austeră, ca urmare a reducerilor semnificative şi repetate a bugetelor locale.
Pe fondul cauzei, a arătat că Ordinul nr. 2224/2011 este dat cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor imperative cuprinse în art. 8 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, republicată.
Pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii de suspendare cât şi a acţiunii, arătând că cererea de suspendare este nemotivată în fapt şi drept, este lipsită de obiect, având în vedere că ordinul a fost pus în executare producându-şi efectele începând cu data de 1 iulie 2011, iar pe fond a apreciat că acţiunea reclamanţilor este neîntemeiată.
Prin Sentinţa nr. 13 din 23 ianuarie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanţii Oraşul Simeria prin Primar şi Comuna Băcia prin Primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală având ca obiect anularea parţială sau modificarea parţială a Ordinului nr. 2224/2011, emis de pârât şi cererea de suspendare a acestui ordin până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a constatat că măsurile de reorganizare şi stabilire a competenţei teritoriale de administrare a contribuabililor nu sunt afectate de o încălcare vădită a legii de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului.
S-a apreciat că neîndeplinirea acestei condiţii conduce la respingerea cererii.
Pe fondul cauzei, s-au reţinut următoarele:
Ordinul nr. 2224/2011 este emis de organul competent şi în limita competenţelor legale.
În opinia instanţei, critica reclamanţilor conform căreia Ordinul nr. 2224/2011 emis de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală ar fi fost emis cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare nu poate fi reţinută şi nu poate afecta valabilitatea acestuia întrucât actul administrativ a cărui anulare o solicită reclamanţii are în vedere stabilirea competenţei teritoriale a organelor fiscale în administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor sociale şi altor sume datorate de contribuabili bugetului general consolidat, nu bugetelor locale.
S-a mai reţinut că actul administrativ a cărei anulare în parte sau modificare se solicită nu afectează în niciun fel competenţa unităţilor administrativ-teritoriale de a administra impozitele, taxele, contribuţiile sau alte sume datorate de contribuabili bugetelor locale.
A mai apreciat instanţa că instituţiile publice situate în alte localităţi decât cea în care îşi are sediul unitatea de trezorerie a Statului pot solicita transmiterea extraselor de cont în format electronic, având însă obligaţia de a ridica extrasele de cont pe suport de hârtie, iar în ceea ce priveşte achitarea obligaţiilor bugetare, potrivit O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată, cu modificările şi completările ulterioare, contribuabilii pot utiliza, pe lângă modalitatea de plată în numerar, şi modalităţile de plată prin virament sau prin mandat poştal, care nu necesită deplasarea contribuabililor la sediul unităţii trezoreriei Statului.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs Oraşul Simeria prin Primar, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 3041 şi art. 304 pct. 6 - 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, se aduc, în esenţă, critici sentinţei atacate în sensul că:
- instanţa de fond a analizat competenţa emitentului actului, deşi acest aspect nu a fost negat;
- deşi prin Încheierea de şedinţă din 28 noiembrie 2011 a fost respinsă cererea de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., reţinând că între Ordinul nr. 2180/2011 şi cel necontestat nu există nicio legătură, totuşi, contestaţia a fost respinsă, avându-se în vedere Ordinul nr. 2180/2011;
- considerentele instanţei de fond reprezintă o interpretare greşită atât a actului dedus judecăţii cât şi a dovezilor administrate în cauză, fapt ce a condus la o greşită aplicare a legii;
- în mod eronat s-a reţinut că prevederile art. 8 din Legea nr. 215/2001 nu impun consultarea structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale în toate problemele ce le privesc direct;
- în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 2224/2011, deşi s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, arătându-se, în esenţă, că este justificată stabilirea competenţei teritoriale de administrare a contribuţiilor din anexă doar la Simeria.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul formulat, reţine că este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Recurentul nu a structurat şi nici nu a dezvoltat toate motivele de recurs indicate în cererea de recurs.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia „instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut” a fost doar indicat, nu şi dezvoltat.
Faptul că instanţa de fond a antamat şi problema competenţei emitentului Ordinul nr. 2224/2011, nu poate conduce la aprecierea că este fondat acest motiv de recurs, întrucât instanţa de fond s-a pronunţat strict asupra cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată de reclamanţi.
Problema competenţei emitentului actului administrativ contestat ţine de legalitatea acestuia şi putea fi analizată chiar în lipsa unor critici în acest sens din partea reclamanţilor.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat.
După cum se constată, hotărârea recurată respectă cerinţele impuse de art. 261 pct. 5 C. proc. civ. şi nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Faptul că prin Încheierea de şedinţă din 28 noiembrie 2011 s-a respins cererea de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 244 pct. 1 şi 2 C. proc. civ., cu motivarea menţionată, care nu a fost recurată, nu dovedeşte întrunirea motivului de recurs invocat.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu a fost dezvoltat, ci doar indicat, astfel că instanţa de recurs, în lipsa oricăror argumente/critici din perspectiva acestui motiv, apreciază că sentinţa recurată este legală şi temeinică.
Motivul de recurs prevăzut de art. 30 pct. 9 C. proc. civ., astfel cum a fost argumentat, este nefondat.
Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2224/2011, vizează exclusiv taxele, contribuţiile sociale şi alte sume datorate bugetului general consolidat, fiind emis în temeiul art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 - C. proc. fisc. şi art. 12 alin. (3) din H.G. nr. 109/2009, privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Or, problema aprobării competenţei teritoriale de administrare a taxelor, contribuţiilor sociale şi a altor sume datorate bugetului general consolidat nu afectează în nici un fel competenţa unităţilor administrativ-teritoriale de a administra taxele şi impozitele aferente bugetelor locale, cărora nu le revin competenţe în administrarea bugetului general consolidat.
Prin urmare, în mod corect s-a reţinut că nu se impunea consultarea acestora în raport de dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 215/2001, care vizează o altă ipoteză decât cea din cauza de faţă, şi, mai mult, astfel cum s-a arătat, decizia nu le priveşte în mod direct.
Reorganizarea şi stabilirea competenţei teritoriale de administrare a contribuţiilor la bugetul general consolidat intră exclusiv în competenţa Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care poate lua măsurile pe care le consideră necesare şi utile pentru eficientizarea activităţii, astfel că sunt nefondate criticile formulate sub aceste aspecte.
În altă ordine, criticile care vizează soluţia privind respingerea cererii de suspendare a executării actului a cărui anulare s-a solicitat, sunt nefondate.
În raport de soluţia pronunţată asupra fondului cauzei este evident că nu putea fi admisă cererea de suspendare formulată.
Date fiind şi considerentele expuse anterior, în ceea ce priveşte soluţia pe fondul cauzei, se reţine că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiei „cazului bine justificat”, nefiind înlăturată prezumţia de legalitate a Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2224/2011.
Pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este necesar a se dovedi îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de ar.14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Întrucât s-a reţinut corect că nu este îndeplinită condiţia „cazului bine justificat”, hotărârea primei instanţe de respingere a cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 2224/2011, este temeinică şi legală.
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Oraşul Simeria prin Primar împotriva Sentinţei nr. 13 din 23 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5472/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5500/2013. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
