ICCJ. Decizia nr. 5568/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5568/2013
Dosar nr. 1541/59/2011
Şedinţa publică de la 5 iunie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara la data de 20 octombrie 2011, reclamantul A.C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, în principal anularea Ordinului Inspectorului General al Jandarmeriei Române nr. 1301 din 20 septembrie 2011 prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă în urma reorganizării unităţii şi a reducerii unor funcţii din statul de organizare, reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior emiterii Ordinului Inspectorului General al Jandarmeriei Române nr. 1301 din 20 septembrie 2011, aceea de subofiţer operativ principal şi conducător auto în cadrul Grupării de Jandarmi Mobile Timişoara; obligarea pârâtului, în calitatea sa de ordonator secundar de credite, să îi plătească reclamantului toate drepturile salariale, actualizate şi indexate începând cu data de 20 septembrie 2011 şi până la data reintegrării efective; obligarea pârâtului, să plătească reclamantului norma de hrană aferentă anului 2011, norma de echipament aferenta anului 2011 şi cheltuieli de judecată.
În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtului, în calitatea sa de ordonator secundar de credite, să achite reclamantului ajutorul stabilit conform dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010; să plătească reclamantului norma de hrană aferentă anului 2011 şi obligarea pârâtului să plătească reclamantului norma de echipament aferentă anului 2011, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
A. Prin Sentinţa nr. 309 din 16 mai 2012 a Curţii de Apel Timişoara a fost respinsă cererea promovată de reclamantul A.C.M. împotriva pârâţilor Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul General al Jandarmeriei Române.
B. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanţe.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul a avut calitatea de cadru militar, fiind încadrat în funcţia de subofiţer operativ principal şi conducător auto la Gruparea de Jandarmi Mobilă Timişoara, structură subordonată Inspectoratului General al Jandarmeriei Române.
Unităţile din Jandarmeria Română au fost supuse unui proces de reorganizare, în temeiul art. 3 din H.G. nr. 416/2006 privind structura organizatorică şi efectivele MIRA, respectiv art. 12 alin. (4) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea MIRA.
A reţinut instanţa de primă jurisdicţie faptul că prin Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011 au fost diminuate fondurile băneşti alocate pentru plata salariilor personalului MAI, aferente anului 2011, motiv pentru care s-a emis Ordinul MAI nr. I/654 din 10 iunie 2011 privind reorganizarea unităţilor din Jandarmeria Română, prin care s-au aprobat organigramele unităţilor din Jandarmeria Română, statul de organizare al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, lista cu posturile repartizate Jandarmeriei Române şi situaţia numerică a posturilor propuse în statele de organizare. Potrivit art. 4 din acest Ordin, dispoziţiile sale au intrat în vigoare la data de 15 iunie 2011, ceea ce a însemnat că unităţile din Jandarmeria Română au mai fost finanţate, după data menţionată, doar pentru acele posturi cuprinse în lista anexă la ordin, în limita situaţiei numerice din anexa nr. 67 la ordin.
În art. 6 din Ordin s-a menţionat că Inspectorul General al IGJR va emite ordine pentru punerea în aplicare a prevederilor sale. În acest temei s-a emis Ordinul IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011 (document clasificat, având caracter secret), prin care s-au aprobat statele de organizare ale unităţilor şi structurilor subordonate IGJR, în mod individual, precum şi listele cu repartiţia pe unităţi ori structuri subordonate a posturilor aprobate, pe tipuri de funcţii, grade militare, clase de salarizare şi coeficienţi de ierarhizare. Coroborând dispoziţiile art. 4 şi 6 din Ordinul MAI nr. I/654 din 10 iunie 2011, instanţa a constatat că se poate deduce că şi Ordinul IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011 a produs efecte juridice tot din data de 15 iunie 2011.
Având în vedere caracterul secret al acestui din urmă ordin, s-au depus la dosar doar adrese cu caracter nesecret, cuprinzând date relevante extrase din statul de organizare al unităţii Gruparea de Jandarmi Mobilă Timişoara. Mai exact, s-a depus Adresa emisă de IGJR sub nr. 123496 din 11 aprilie 2011, din care rezultă că pentru Gruparea de Jandarmi Mobilă Timişoara a fost prevăzut în statul de organizare al unităţii aprobat prin Ordinul IGJR nr. 0130051 din 1 aprilie 2011 un număr de 300 de posturi, din care 41 de ofiţeri şi 259 de subofiţeri, iar la fila 102 s-a depus adresa IGJR nr. 123938 din 10 iunie 2011, din care rezultă că la aceeaşi unitate subordonată numărul de posturi, din statul de organizare aprobat prin Ordinul IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011 a scăzut la 270, din care 34 de ofiţeri şi 236 de subofiţeri.
Instanţa a concluzionat că din aceste înscrisuri rezultă că, în cadrul unităţii în care a fost angajat ca şi cadru militar, reclamantul a operat o măsură de reorganizare prin reducerea numărului de posturi de la 300 la 270, cu începere din data de 15 iunie 2011.
Pentru a asigura aplicarea unitară a dispoziţiilor legale în cadrul procesului de reorganizare din unităţile subordonate, la interpelarea Direcţiei Generale Juridice din cadrul MIRA, Direcţia Generală Management Resurse Umane din cadrul MAI a precizat, prin Adresa nr. 430515 din 15 iulie 2011, că în procesul de reorganizare instituţională determinat de reducerea numărului de posturi finanţate în cadrul MAI nu au aplicabilitate dispoziţiile Ordinului MAI nr. 129/2011 pentru aprobarea procedurii-cadru privind organizarea şi desfăşurarea examenului pentru departajare în vederea numirii în funcţie a personalului, ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituţională la nivelul MAI. Acest punct de vedere a fost comunicat de către IGJR - Serviciul juridic şi contencios către toate unităţile subordonate din Jandarmeria Română, prin Adresa nr. 110.716 din 29 iulie 2011.
Considerând deci că pentru selectarea cadrelor militare ce urmau a fi păstrate în funcţie după reducerea numărului de posturi, ca urmare a reorganizării, după data de 15 iunie 2011, nu au aplicabilitate prevederile Ordinului MAI nr. 129/2011, IGJR a întocmit Planul de măsuri nr. 123.972 din 15 iunie 2011 pentru elaborarea şi punerea în aplicare a statelor de organizare ale unităţilor din Jandarmeria Română, care stabilea în sarcina comandanţilor unităţilor subordonate atribuţia de organizare a examenelor pentru departajarea cadrelor militare care au ocupat în cadrul aceleiaşi structuri/compartiment anterior reorganizării, posturi de natura celor desfiinţate. În acelaşi plan de măsuri s-a stabilit obligaţia comandanţilor unităţilor de a emite până la 15 iunie 2011 ordine, pentru toate cadrele militare în activitate afectate de reorganizare, de punere la dispoziţie, cu data menţionată, conform art. 82 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.
După cum însuşi reclamantul recunoaşte, a reţinut instanţa de primă jurisdicţie că acesta a fost pus la dispoziţia unităţii începând cu data de 15 iunie 2011, pentru o perioadă de 3 luni, conform art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 80/1995, având în vedere faptul că numărul de posturi de subofiţeri operativi a fost diminuat la Gruparea de Jandarmi Mobilă Timişoara începând cu data menţionată.
Pentru repunerea pe funcţii a subofiţerilor operativi principali din cadrul menţionatei unităţi a fost organizată în perioada 27 - 30 iunie 2011 o examinare, potrivit Regulamentului adoptat de comandantul unităţii, sub nr. 753651 din 22 iunie 2011. Deşi la data de 24 iunie 2011 reclamantul a solicitat iniţial să i se acorde participarea la examinare, acesta a revenit asupra hotărârii, iar la 29 iunie 2011 a adus la cunoştinţa comandantului unităţii că nu doreşte să participe la examinarea organizată pentru punerea în aplicare a noului stat de organizare. Ca atare, a reţinut instanţa că reclamantul a rămas la dispoziţia unităţii, în baza dispoziţiei emise potrivit planului de măsuri mai sus menţionat.
În data de 19 august 2011 a fost organizată în cadrul unităţii Gruparea de Jandarmi Mobilă Timişoara o nouă examinare, ca urmare a faptului că au fost vacantate două posturi de subofiţer operativ principal, din noul stat de organizare, prin demisia, respectiv aprobarea concediului fără plată pe o perioadă de un an a unor cadre militare, care au fost declarate admise la examinarea organizată în perioada 27 - 30 iunie 2011, ocupând astfel posturile aprobate în noul stat de organizare.
Reclamantul a solicitat să i se aprobe participarea la acest examen, însă nota acordată la interviu nu i-a permis ocuparea unuia din cele două posturi vacantate.
La 13 septembrie 2011 a fost organizată o nouă examinare, pentru ocuparea altor două posturi vacante de subofiţer operativ principal, disponibilizate ca urmare a demisiei altor două cadre militare, reclamantul şi-a exprimat opţiunea de a participa la examinare în data de 05 septembrie 2011, însă nici de această dată nota obţinută nu i-a permis să ocupe unul din cele două posturi pentru care s-a organizat examinarea.
Instanţa reţine că sub nr. 78778 din 14 septembrie 2011, IGJR a comunicat către toate unităţile din Jandarmeria Română că în urma demersurilor întreprinse, nu au fost identificate posturi vacante nici în cadrul acestei structuri şi nici în cadrul altor structuri din MAI, compatibile cu specialitatea subofiţerilor din Jandarmeria Română afectaţi de procesul de reorganizare.
Ca atare, a fost emis de către Inspectorul General al Jandarmeriei Române Ordinul nr. 1.301 din 20 septembrie 2011 prin care reclamantul, aflat la acel moment la dispoziţia Grupării de Jandarmi Mobile Timişoara, a fost trecut în rezervă, în urma reorganizării unităţii şi a reducerii unor funcţii din statul de organizare, nefiind posibilităţi pentru a fi încadrat în alte funcţii sau unităţi, făcându-se astfel aplicarea art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, O.U.G. nr. 54/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din MAI pentru anul 2011, precum şi a dispoziţiilor din Ordinul MAI nr. 600/2005 pentru aprobarea competenţelor de gestiune a resurselor umane ale Ministrului Administraţiei şi Internelor, secretarilor de stat, secretarului general şi şefilor/comandanţilor unităţilor MAI.
Reclamantul a contestat în procedura prealabilă sesizării instanţei ordinul de trecere în rezervă, iar prin Adresa nr. 464734 din 11 noiembrie 2011 emisă de MAI - Direcţia Generală Management Resurse Umane i s-a comunicat refuzul de revocare a ordinului, cu motivarea că modul de organizare şi desfăşurare a examenului de departajare organizat în vederea numirii în funcţie a personalului nu este de natură a vicia rezultatele evaluării, că reclamantul nu a înţeles să participe la acea evaluare, iar la interviurile organizate pentru ocuparea unor funcţii vacantate a fost declarat respins.
A reţinut instanţa că reclamantul a solicitat anularea ordinului de trecere în rezervă, cu motivarea că acesta este nelegal, ca urmare a faptului că acesta a fost emis în baza unor acte administrative cu caracter normativ ce nu au fost publicate în M. Of. al României.
Aceste susţineri instanţa de primă jurisdicţie nu le-a putut reţine. Câtă vreme în acţiunea promovată reclamantul nu a pretins că ordinul de trecere în rezervă ar fi fost emis de un organ necompetent, nu se pot aprecia concludente în cauză susţinerile referitoare la omisiunea de publicare în M. Of. a ordinului în discuţie, acestea fiind înlăturate ca neconcludente.
Instanţa, de asemenea, a înlăturat susţinerile reclamantului referitoare la omisiunea de publicare în M. Of. a Ordinului MAI nr. I/654 din 10 iunie 2011. Astfel, actul administrativ menţionat a fost emis pentru a se aproba organigramele unităţilor din Jandarmeria Română, statul de organizare al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, lista cu posturile repartizate Jandarmeriei Române şi situaţia numerică a posturilor propuse în statele de organizare.
Este evident că actul administrativ în discuţie vizează, deci, un număr determinat de unităţi militare, structuri subordonate IGJR, înfiinţate prin lege, într-un număr prestabilit. Prin urmare, efectele acestui ordin se produc asupra unui număr determinat de subiecţi de drept - persoane juridice, autorităţi de drept public, ori persoane fizice care îşi desfăşoară activitatea în calitate de cadre militare ori personal civil angajat la astfel de unităţi.
Instanţa concluzionează că actul supus analizei nu are aplicabilitate generală, cu privire la orice subiect de drept, ci doar în privinţa unui număr determinat, sau cel puţin determinabil, de instituţii publice ori de persoane fizice, neputând fi calificat drept act administrativ cu caracter normativ, ci cu caracter individual. Astfel fiind, apar inaplicabile în privinţa lor dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, de care se prevalează reclamantul, obligaţia de publicare în M. Of. al României fiind instituită de legiuitor doar pentru actele cu caracter normativ, iar nu şi cu privire la cele individuale.
Mai mult, instanţa reţine că Ordinul IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011, cu privire la care reclamantul susţine că trebuia publicat în M. Of. al României ori pe pagina de internet a MAI sau a Jandarmeriei Române este de asemenea act administrativ cu caracter individual, având în vedere obiectul său, iar, pe de altă parte, acesta are caracter secret, fiind deci document clasificat, motiv pentru care este exceptat de la obligaţia de publicare în Monitor, prin art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000, iar de la publicarea pe pagina oficială de internet, prin dispoziţiile art. 12 lit. a) din Legea nr. 544/2001.
Instanţa a constatat că nu pot fi reţinute nici susţinerile reclamantului referitoare la organizarea nelegală a examinării pentru reîncadrarea pe posturi a cadrelor militare, după reducerea numărului de personal ca urmare a reorganizării, cu data de 15 iunie 2011, pornind de la aplicarea unei alte metodologii decât cea reglementată prin Ordinul MAI nr. 129/2011.
Având în vedere specificul activităţii, statutul cadrelor militare a fost adoptat printr-un act normativ cu caracter special, care nu se completează cu dispoziţiile din Legea nr. 188/1999, cadrele militare neputând fi calificate drept funcţionari publici în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999. Acesta este motivul pentru care instanţa a ajuns la concluzia că Ordinul MAI nr. 129/2011 nu are aplicabilitate în realizarea măsurilor de reorganizare care vizează structurile Jandarmeriei Române, ca instituţie militarizată, ci doar celelalte structuri demilitarizate din cadrul MAI (Poliţia Română), aparatul propriu al Ministerului, structurile din administraţia publică centrală şi locală.
Instanţa a înlăturat ca nefondate toate susţinerile reclamantului referitoare la nelegalitatea examinărilor organizate în cadrul Grupării de Jandarmi Mobile Timişoara, atât pentru încadrarea în noul stat de organizare, după data de 15 iunie 2011, cât şi pentru ocuparea posturilor de subofiţeri operativi principali vacantate prin demisie ori în alt mod, după restrângerea personalului conform noului stat de organizare.
În primul rând, instanţa a reţinut că ordinul de trecere în rezervă care face obiect al acţiunii în anulare nu a fost emis ca urmare a faptului că reclamantul nu s-a prezentat la examinarea din 27 - 30 iunie 2011, ori nu a promovat pe cele organizate ulterior, ci în temeiul art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, anume, ca urmare a reducerii numărului de funcţii din statul de organizare şi a faptului că nu au fost identificate posibilităţi de încadrare a acestuia în alte funcţii ori unităţi, împrejurări dovedite în speţă prin înscrisurile depuse la dosar de către pârâte, potrivit celor expuse în descrierea stării de fapt.
În al doilea rând, nu pot fi considerate întemeiate criticile aduse de reclamant modalităţii de examinare (prin interviu), căci, prin Planul de măsuri nr. 123.972 din 15 iunie 2011 pentru elaborarea şi punerea în aplicare a statelor de organizare ale unităţilor din Jandarmeria Română, s-a lăsat la latitudinea conducătorilor unităţilor de jandarmi stabilirea modului de examinare, în vederea reîncadrării pe posturi conform noilor state de organizare, acest aspect fiind, deci, unul de oportunitate a actelor administrative (regulamente) emise de aceste cadre militare cu funcţii de conducere, care exced controlului judecătoresc.
Nu prezintă relevanţă în speţă, a reţinut instanţa, nici faptul că examinarea s-a organizat doar în cadrul unora dintre unităţile Jandarmeriei Române, pe de o parte, datorită faptului că reclamantul nu a înţeles să se prezinte la examinarea organizată în vederea încadrării numărului de cadre militare în noul stat de organizare, iar, pe de altă parte, datorită faptului că acesta nu se poate pretinde prejudiciat de măsurile care vizează alte structuri subordonate din cadrul Jandarmeriei Române, el însuşi susţinând în acţiune că se impunea realizarea unei examinări profesionale în vederea departajării candidaţilor pentru situaţiile în care numărul acestora era mai mare decât cel inclus în statele de organizare.
Cât priveşte dispoziţiile din Ordinul MAI nr. 665/2008, de care se prevalează reclamantul, instanţa constată că nu sunt aplicabile în speţă, căci acestea vizează exclusiv organizarea şi desfăşurarea examenelor/concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante de către persoane din afara sistemului, iar nicidecum pentru selectarea cadrelor militare în funcţie în ipoteza reorganizării instituţionale.
Nici faptul că în ordin nu s-a făcut referire la ajutorul pretins datorat reclamantului la trecerea în rezervă, potrivit art. 21 alin. (1) din anexa VII la Legea nr. 284/2010 nu este de natură să atragă anularea acestuia, o atare omisiune fiind explicabilă prin faptul că acest ajutor nu era susceptibil a fi acordat.
A reţinut instanţa că nu se poate dispune anularea ordinului nici prin valorificarea argumentelor reclamantului referitoare la criteriile care puteau fi avute în vedere pentru reîncadrarea pe funcţiile din noul stat de organizare a cadrelor militare în activitate, căci, în Planul de măsuri nr. 123.972 din 15 iunie 2011 pentru elaborarea şi punerea în aplicare a statelor de organizare ale unităţilor din Jandarmeria Română s-a stabilit expres că reîncadrarea va opera ca urmare a partajării exclusiv pe baza examinării profesionale.
De asemenea, instanţa a reţinut că împrejurarea pretinsă de reclamant, dar nedovedită, potrivit căreia în prezent ar mai exista două posturi de subofiţeri vacante în cadrul Grupării de Jandarmi Mobile Timişoara, nu este de natură să atragă anularea ordinului de trecere în rezervă, caracterul efectiv al măsurii de reorganizare fiind dovedit prin înscrisurile analizate în descrierea sării de fapt, respectiv, prin Adresele emise de IGJR sub nr. 123496 din 11 aprilie 2011, din care rezultă că pentru Gruparea de Jandarmi Mobilă Timişoara a fost prevăzut în statul de organizare al unităţii aprobat pentru 1 aprilie 2011 un număr de 300 de posturi, din care 41 de ofiţeri şi 259 de subofiţeri, precum şi Adresa IGJR nr. 123938 din 10 iunie 2011, din care rezultă că la aceeaşi unitate subordonată numărul de posturi, din statul de organizare aprobat prin Ordinul IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011 a scăzut la 270, din care 34 de ofiţeri şi 236 de subofiţeri.
Faţă de aceste considerente, instanţa a respins ca neîntemeiate capetele de cerere care vizează anularea ordinului de trecere în rezervă, reintegrarea în funcţia deţinută anterior şi obligarea pârâtului IGJR la plata drepturilor salariale după trecerea în rezervă.
În privinţa capetelor de cerere care vizează plata normei de hrană aferentă anului 2011, instanţa ia act că acesta a rămas fără obiect, în condiţiile în care s-a dovedit că suma datorată a fost achitată în cursul procesului, prin adresa de la fila 98 dosar, reclamantul confirmând această împrejurare în şedinţa publică din data de 14 martie 2012. În mod similar, a rămas fără obiect petitul vizând plata normei de echipament, de vreme ce la termenul de judecată din 11 aprilie 2012 s-a depus la dosar statul de plată, care atestă că reclamantul a încasat şi aceste drepturi băneşti.
În fine, instanţa a reţinut că este neîntemeiat şi capătul de cerere formulat în subsidiar, pentru ipoteza menţinerii ordinului de trecere în rezervă, de obligare a pârâtului IGJR la plata ajutorului bănesc reglementat de art. 21 alin. (1) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010, în condiţiile în care prin art. 13 din Legea nr. 285/2010 s-a exclus acordarea acestor drepturi cadrelor care trec în rezervă în cursul anului 2011, stabilindu-se că „în anul 2011, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică”.
3. Recursul declarat de A.C.M.
Prin cererea de recurs formulată, recurentul a criticat sentinţa instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, arătând că actele atacate nu au fost publicate în M. Of., nici pe paginile de internet ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, respectiv ale Jandarmeriei Române.
Recurentul a adus critici cu privire la faptul că toate condiţiile de înscriere şi organizare ale examenului au fost făcute publice numai cu 10 zile înainte de susţinerea examenului, deşi conform pct. 2.3 din OMAI nr. 129/2011, acestea ar fi trebuit afişate cu cel puţin 20 de zile înainte de data susţinerii probei.
A precizat recurentul că examenul trebuia organizat într-o manieră care să nu dea naştere la interpretări şi care să nu creeze situaţii discriminatorii, criticând forma de concurs aleasă, respectiv interviul.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, mai înainte de a analiza motivele de recurs formulate, a constatat faptul că recursul este tardiv.
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Alin. (2) din articolul prezentat mai sus prevede faptul că, în acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că sentinţa a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 6 iunie 2012, iar cererea de recurs a fost înregistrată la instanţa de fond la data de 27 noiembrie 2012, cu depăşirea termenului de 15 zile de la comunicare, prevăzut de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 301 C. proc. civ.
În aceste condiţii, Înalta Curte va aplica sancţiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul definit de lege.
Văzând dispoziţiile art. 301 raportate la art. 101 şi 102 C. proc. civ., care prevăd termenul de 15 zile de la comunicare pentru recurs, precum şi modalitatea de calcul a termenului, s-a constatat faptul că cererea de recurs a fost depusă cu nerespectarea dispoziţiilor imperative ale legii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata tardiv recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de A.C.M. împotriva Sentinţei nr. 309 din 16 mai 2012 a Curţii de Apel Timişoara-secţia contencios administrativ şi fiscal ca tardiv declarat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5467/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 807/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
