ICCJ. Decizia nr. 5578/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5578/2013
Dosar nr. 4298/2/2011
Şedinţa publică de la 5 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată la 9 mai 2011, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat să se constate calitatea pârâtului C.C. de colaborator al Securităţii, conform dispoziţiilor art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că, din cuprinsul Notei de constatare nr. DI/I/2462 din 21 octombrie 2010 rezultă că, pârâtul a fost recrutat de către organele de securitate în anul 1973 pentru încadrarea informativă a 17 salariaţi din cadrul Procuraturii locale Târgu Jiu, care figurau în evidenţele de securitate, deşi a fost abandonat în anul 1978, pârâtul a fost propus spre reactivare în anul 1988, când a semnat un angajament de colaborare şi a primit numele conspirativ "O." pentru a informa despre starea de spirit necorespunzătoare din rândul justiţiabililor.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 182 din 13 ianuarie 2012, prin care a admis acţiunea formulată de reclamant şi a constatat calitatea pârâtului C.C. de colaborator al securităţii.
Hotărând astfel, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite în cauză cele două condiţii prevăzute de dispoziţiile art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii pârâtului de colaborator al securităţii.
Îndeplinirea primei condiţii prevăzute de lege, cu privire la furnizarea de informaţii prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, a fost constatată de judecătorul fondului pe baza probelor administrate şi din care rezultă că pârâtul a furnizat informaţii potrivit scopului pentru care a fost recrutat, semnalând organelor de securitate comentariile şi atitudinile anticomuniste ale unor persoane din sistemul judiciar.
Îndeplinirea celei de-a doua condiţii legale, cu privire la consecinţele informaţiilor furnizate a fost constatată de asemenea, cu motivarea că pârâtul a avut reprezentarea clară a efectelor produse de delaţiunile sale, prin măsurile de urmărire şi de verificare de către organele de securitate a persoanelor vizate, ceea ce a reprezentat o încălcare a dreptului lor la viaţă privată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul C.C., solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Ca prim motiv de recurs, pârâtul a invocat încălcarea dreptului său la apărare, susţinând că, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererilor sale de probe formulate prin întâmpinările depuse la dosar şi a argumentat soluţia dată exclusiv pe înscrisurile depuse de către reclamantul C.N.S.A.S.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, s-a arătat că, instanţa de fond a apreciat greşit ca fiind suficient probatoriul administrat în cauză, deşi se impunea efectuarea unei expertize de specialitate pentru compararea înscrisurilor depuse de intimatul-reclamant cu actele întocmite de recurentul-pârât în perioada 1973 - 1989, precum şi depunerea dosarului său personal, din care rezultă că era minor la data la care se pretinde că a dat informaţii despre o anumită persoană, precum şi faptul că nu s-au luat măsuri împotriva acestei persoane sau a celorlalte menţionate în nota de constatare întocmită de intimatul-reclamant.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând actele şi lucrările din dosar, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Aspecte de fapt şi de drept relevante
Instanţa de fond a soluţionat cauza cu respectarea dreptului la apărare al recurentului-pârât, în limitele în care a fost sesizată de acesta cu o cerere de probatorii prin întâmpinarea depusă la data de 1 septembrie 2011, constatând judicios că dovezile solicitate nu erau utile şi concludente pentru judecarea fondului pricinii.
Expertiza de specialitate a fost solicitată cu privire la rapoartele sau notele întocmite de către ofiţerii de securitate şi faţă de obiectul expertizei, astfel precizat, s-a considerat întemeiat că proba nu este relevantă în cauză, întrucât nu s-a contestat autenticitatea acestor înscrisuri întocmite de alte persoane şi nici a celor scrise personal de către recurentul-pârât pentru furnizarea de informaţii organelor de securitate.
De asemenea, nu s-a dovedit relevanţa în cauză a probei cu alte înscrisuri, reprezentând dosarul de urmărire informativă şi dosarul de personal întocmite pe numele unor persoane menţionate în cuprinsul notei de constatare nr. DI/I/2462 din 21 octombrie 2010, în condiţiile în care nu s-au contestat existenţa şi autenticitatea actelor scrise sau semnate de către recurentul-pârât cu privire la persoanele respective.
Sub acest aspect, se constată că nu se impune casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cum neîntemeiat a solicitat recurentul-pârât.
Neîntemeiate sunt şi celelalte critici formulate în recurs, întrucât instanţa de fond a analizat apărările invocate prin întâmpinare de către recurentul-pârât, argumentând în fapt şi în drept, conform dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motivele pentru care au fost respinse toate aceste susţineri.
În consecinţă, nu se poate reţine că hotărârea primei instanţe s-a întemeiat exclusiv pe susţinerile din acţiune şi pe probele administrate de intimatul-reclamant, cu atât mai mult cu cât, recurentul-pârât a avut posibilitatea efectivă să-şi exercite dreptul la apărare.
Hotărârea atacată a fost pronunţată de instanţa de fond pe baza analizei judicioase a tuturor dovezilor din dosar, care atestă îndeplinirea cerinţelor prevăzute de dispoziţiile art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008 pentru a se constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al securităţii.
Potrivit acestor dispoziţii legale, colaborator al securităţii este persoana care a furnizat informaţii, sub orice formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Interpretând corect aceste prevederi legale, instanţa de fond a constatat cu just temei calitatea recurentului - pârât de colaborator al securităţii, întrucât informaţiile furnizate de acesta în cadrul colaborării respective denunţau activităţi potrivnice regimului totalitar comunist, conţinând relatări concrete despre persoanele vizate de măsurile informativ-operative pe linie de securitate şi fiind de natură să afecteze drepturile şi libertăţile lor recunoscute de lege.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
2. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de C.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.C. împotriva Sentinţei nr. 182 din 13 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5577/2013. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 5579/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
