ICCJ. Decizia nr. 5575/2013. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5575/2013
Dosar nr. 19/42/2012
Şedinţa publică de la 5 iunie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Curţii de Apel Ploieşti, reclamantul Municipiul Buzău - Primăria Municipiului Buzău a solicitat instanţei, în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău, anularea certificatelor de atestare fiscală nr. 2953/2010 şi nr. 19951/2011 emise de pârâtă.
Pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia de inadmisibilitate a acţiunii introductive, motivat de faptul că actele atacate nu sunt acte administrativ fiscale, aşa cum sunt acestea definite în C. proc. fisc.
2. Hotărârea instanţei de fond
A. Prin Sentinţa nr. 67 din 29 februarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Buzău - Primăria Municipiului Buzău în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău.
B. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanţe
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în cauza dedusă judecăţii, obiectul cererii introductive este format din acte care constată o creanţă fiscală exigibilă. Astfel, s-a reţinut că certificatul de atestare fiscală nu este un act administrativ unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, întrucât prin aceste certificate se atestă, se certifică o situaţie fiscală.
Pentru aceste considerente, văzând că certificatul de atestare fiscală nu dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, instanţa de primă jurisdicţie a admis excepţia de inadmisibilitate invocată de pârâtă prin întâmpinare.
3. Recursul declarat de Municipiul Buzău - Primăria Municipiului Buzău.
Prin cererea de recurs formulată recurentul a criticat sentinţa instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, indicând ca temei juridic dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în sensul că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând natura acestuia, ducând la pronunţarea unei hotărâri cu aplicarea greşită a legii.
Recurenta a arătat pe larg situaţia de fapt a sumelor stabilite şi reţinute în certificatele fiscale eliberate, arătând că există o neconcordanţă între sumele cuprinse la rubricile "restanţă" şi "accesorii" din cele două certificate fiscale şi cele comunicate ulterior de intimată prin adresa nr. 58974/2011.
A arătat că excepţia de inadmisibilitate invocată de pârâtă nu poate fi primită de instanţă având în vedere faptul că certificatul de atestare fiscală este în mod indubitabil un act administrativ cu conotaţii fiscale, fiind emis de un organ fiscal în temeiul C. proc. fisc., iar nesoluţionarea în termenul legal, refuzul de emitere a acestuia atrage aplicabilitatea dispoziţiilor prevăzute de contenciosul administrativ. Recurentul a arătat că certificatul de atestare fiscală nu face parte din actele administrative care sunt exceptate controlului prevăzut de contenciosul administrativ.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a reţinut că prin cererea de chemare în judecată recurentul-reclamant a solicitat anularea certificatelor de atestare fiscală nr. 2953/2010 şi nr. 19951/2011 emise de pârâtă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 41 C. proc. fisc. actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale, iar potrivit dispoziţiilor art. 47 din acelaşi act normativ actul administrativ fiscal poate fi modificat sau desfiinţat în condiţiile prezentului cod.
Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurent în calea de atac exercitată, având în vedere faptul că actele atacate prin acţiunea introductivă nu se circumscriu noţiunii de act administrativ fiscal, definită în dispoziţiile art. 41 C. proc. fisc. (O.G. nr. 92/2003).
Astfel, conform dispoziţiilor art. 112 - 113 C. proc. fisc. certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal competent, la solicitarea contribuabilului şi se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidenţa de plătitor a organului fiscal competent şi cuprinde creanţele fiscale exigibile, existente în sold în prima zi a lunii următoare depunerii cererii.
Dispoziţiile art. 113 alin. (3) din actul normativ arătat dispun că în certificatul de atestare se menţionează creanţele fiscale exigibile, cu termene de plată expirate până la data de întâi a lunii următoare emiterii acestuia.
Or, aşa cum rezultă din cele arătate mai sus, prin certificatul de atestare fiscală se certifică situaţia fiscală a contribuabilului, respectiv se certifică creanţe fiscale exigibile, astfel încât actul în cauză nu dă naştere, nu modifică sau stinge raporturi juridice. În acest sens sunt şi dispoziţiile Ordinului nr. 1553 din 15 septembrie 2006 emis de ministrul finanţelor publice, de aprobare a Deciziei Comisiei fiscale nr. 6/2006, ordin publicat în M.O. nr. 836/11 octombrie 2006, conform cărora certificatul de atestare fiscală este un act emis de organul fiscal competent, care atestă creanţele fiscale exigibile datorate de o persoană fizică sau juridică la o anumită dată şi care nu stabileşte, modifică ori stinge drepturi şi obligaţii fiscale.
Văzând şi dispoziţiile art. 205 C. proc. fisc., în conformitate cu care împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii, Înalta Curte a reţinut că instanţa de fond a dat o dezlegare corectă actului dedus judecăţii şi constatând că actul atacat nu se circumscrie noţiunii de act administrativ fiscal a constatat ca inadmisibilă acţiunea reclamantului.
Pentru toate aceste motive, nefiind motive de casare sau modificare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Municipiul Buzău - Primăria Municipiului Buzău împotriva Sentinţei nr. 67 din 29 februarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5574/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5576/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
