ICCJ. Decizia nr. 5576/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5576/2013
Dosar nr. 10234/2/2009
Şedinţa publică de la 5 iunie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată la data de 30 octombrie 2009 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul T.I. solicitând constatarea existenţei calităţii de lucrător al Securităţii cu privire la acesta.
Prin întâmpinarea formulată la data de 14 mai 2010, pârâtul T.I. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 2 lit. a), art. 11 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 24/2008.
Prin încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti la data de 14 septembrie 2010, instanţa a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de pârâtul T.I. şi a fost sesizată Curtea cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă ca nefondată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 760 din 07 iunie 2011.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 7755 din 20 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul T.I. în sensul că a fost constatată calitatea de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului T.I..
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată sub nr. P 964/06 din 11 noiembrie 2008, adresată C.N.S.A.S., B.G. a solicitat stabilirea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii ce au contribuit la instrumentarea dosarului I 211941, dosar în cadrul căruia pârâtul figurează la vol. I, filele 102, 104.
Urmare a acestor verificări, reclamantul a întocmit Nota de Constatare nr. DI/I/2681 din 07 septembrie 2009, în temeiul căreia a fost sesizată instanţa de contencios administrativ, fiind depuse la dosar înscrisurile identificate în arhiva ce a aparţinut fostei Securităţi.
A reţinut instanţa de primă jurisdicţie faptul că pârâtul a avut gradele de locotenent major (1978, 1979, 1980, 1981), căpitan (1984, 1985, 1986, 1987) şi, respectiv, maior (1989) în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Braşov, Serviciul I. În această calitate, pârâtul a propus avertizarea unui student al Facultăţii de Silvicultură Braşov, în prezenţa decanului facultăţii şi a colegului de cameră semnalat cu idei necorespunzătoare şi atitudini tendenţioase la adresa orânduirii socialiste.
De asemenea, a constatat instanţa că într-un alt caz pârâtul a propus luarea în supraveghere informativă a unei persoane, în urma semnalării că are "manifestări ostile şi intenţii de evaziune" (1986 - 1987).
Dintre măsurile propuse de pârât, au fost puse în aplicare: supravegherea informativă, dirijarea informatorului "D." - investigaţii despre titular.
A reţinut instanţa de fond că în dosarul nr. I 2917 - titularul D.S., profesor la Şcoala Generală nr. 15, inclus în supraveghere informativă cu motivaţia că "întreţine relaţii suspecte cu străini", pârâtul a propus menţinerea în principiu a avizului negativ (deşi persoana respectivă nu avea o cerere de plecare în vizită în străinătate), precum şi prelungirea termenului de verificare a situaţiei acestuia.
A reţinut instanţa ca fiind relevantă şi activitatea pârâtului de dirijare a surselor pe lângă o persoană aflată în evidenţa organelor de Securitate în legătură cu problema "Foşti condamnaţi pentru manifestări antisociale la adresa orânduirii sociale şi de stat".
Având în vedere înscrisurile dosarului, instanţa de primă jurisdicţie a constatat că prin activităţile desfăşurate, pârâtul a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată: dreptul la viaţa privată (art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice); dreptul la libertatea de exprimare (art. 28 din Constituţia României din 1965, art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice); dreptul la liberă circulaţie (art. 12 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice).
3. Recursul declarat de T.I.
Prin motivele de recurs formulate recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, arătând că instanţa a făcut o interpretare greşită a actului dedus judecăţii, fiindu-i schimbată natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, indicând ca motiv de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că B.G. nu este titular al dosarului nr. I 211941 a cărui cercetare s-a solicitat, astfel încât în mod greşit instanţa de fond a luat în considerare înscrisuri depuse de reclamant, care aparţin unor alte dosare de cercetare informativă, fără a observa că, pentru aceste dosare, persoanele titulare nu au făcut cerere.
S-a susţinut că nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar instanţa a procedat la judecarea pricinii fără administrarea probatoriului necesar soluţionării cauzei, conform celor solicitate, sistând dezbaterile şi considerând cauza în stare de judecată. A arătat recurentul că instanţa de fond a încălcat principiul contradictorialităţii dezbaterilor, principiu care guvernează procesul civil, iar nerespectarea acestui principiu a condus la o restrângere a dreptului la apărare al recurentului-pârât, pricinuindu-i o vătămare care nu se poate repara decât prin anularea încheierii din 13 decembrie 2011, care face corp comun cu sentinţa atacată.
Recurentul a susţinut că hotărârea instanţei de fond cuprinde motive contradictorii, întrucât a înţeles să incrimineze măsuri operative ale unui serviciu de informaţii, care se regăsesc şi în prezent în panoplia oricărui alt serviciu de informaţii. A precizat că nu i se poate pretinde retroactiv un alt comportament profesional decât cel pe care însăşi actuala legislaţie îl permite actualilor angajaţi ai serviciilor de informaţii.
Recurentul a susţinut, de asemenea, că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, arătând că expresia de lucrător al securităţii intră în contradicţie evidentă cu Legea nr. 45/1994 privind organizarea apărării naţionale şi cu fostele reglementări în materie de până în anul 1989.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va admite recursul şi rejudecând cauza pe fond, va respinge acţiunea reclamantului, pentru considerentele ce urmează:
În cauza dedusă judecăţii Înalta Curte a constatat că cererea introductivă a reclamantului C.N.S.A.S. nu întruneşte condiţiile pentru legala sesizare a instanţei.
Astfel, prezenta acţiune a avut la bază cererea de verificare nr. P 964/06 din 11 noiembrie 2008 a ofiţerilor care au instrumentat dosarul nr. I 211941, cerere efectuată de numitul B.G., în temeiul art. 6 alin. (1) din ordonanţa aflată în discuţie.
Înalta Curte a constatat fondată critica recurentului, întrucât instanţa de primă jurisdicţie a făcut o interpretare greşită a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) şi (9) din O.U.G. nr. 24/2008.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) din actul normativ invocat, orice cetăţean român sau cetăţean străin care după 1945 a avut cetăţenie română, precum şi orice cetăţean al unei ţări membre a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum şi la alte documente şi informaţii care privesc propria persoană, potrivit acestei ordonanţe şi în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informaţiilor care privesc siguranţa naţională; acest drept se exercită la cerere şi constă în studierea nemijlocită a dosarului şi eliberarea de copii de pe actele dosarului şi de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.
Art. 1 alin. (7) din ordonanţă prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.
Art. 1 alin. (9) din ordonanţă precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1) - (3), (6) şi (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială şi autentică.
Înalta Curte reţine, din interpretarea dispoziţiilor legale arătate, faptul că nu orice persoană poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituţie, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecţi ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte sfera verificării calităţii de lucrător al Securităţii, aceasta este limitată la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu şi a altor persoane.
Înalta Curte are o practică constantă în această materie, fiind statuat că verificarea calităţii de lucrător al Securităţii se face numai cu privire la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu şi la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.
Această concluzie a instanţei de control judiciar este rezultatul analizei amănunţite a dispoziţiilor din O.U.G. nr. 24/2008, care nu prevăd extinderea verificărilor calităţii de lucrător al Securităţii cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate, dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a reţinut că actele dosarului referitoare la acţiunea în constatare şi nota de constatare anexată acesteia, au avut în vedere cererea formulată de numitul B.G., de verificare a ofiţerilor care au instrumentat dosarul nr. I 211941.
Or, înscrisurile reţinute ca fiind relevante şi care au format convingerea instanţei de fond cu privire la îndeplinirea calităţii de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului, aflate la filele 24, 25 din dosarul de fond, nu vor fi avute în vedere de Înalta Curte şi vor fi înlăturate, având în vedere faptul că provin din dosare diferite de securitate, respectiv având număr de înregistrare diferit de cel solicitat a fi cercetat.
Ca atare, în raport de probatoriul administrat, cererea de verificare a calităţii de "lucrător de Securitate", formulată de persoana fizică indicată, nu putea să stea la baza prezentei acţiuni în constatare introdusă de intimat.
Având în vedere nelegala sesizare a instanţei de contencios administrativ cu prezenta acţiune în constatare, Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Pentru toate aceste considerente, instanţa de control judiciar apreciază că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanţa de fond a făcut o interpretare greşită a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) şi (9) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. şi art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează să admită recursul formulat, să modifice sentinţa atacată şi, pe fond, să se dispună respingerea acţiunii în constatare formulată de C.N.S.A.S..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de T.I. împotriva Sentinţei nr. 7755 din 20 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge ca nefondată acţiunea formulată de C.N.S.A.S.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5575/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 5577/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
