ICCJ. Decizia nr. 5577/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5577/2013
Dosar nr. 11953/2/2009
Şedinţa publică de la 5 iunie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 21 decembrie 2009, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul T.I. constatarea calităţii pârâtului de lucrător al Securităţi.
Pârâtul T.I. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 modificată prin Legea nr. 293/2008 şi excepţia de tardivitate a introducerii acţiunii în constatare, motivat de faptul că acţiunea trebuia introdusă în termen de cel mult 48 de ore de la aprobarea notei de constatare.
Prin încheierea de şedinţă de la data de 8 iunie 2010, Curtea a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată şi a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 25 octombrie 2011, ca urmare a soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.
2. Hotărârea instanţei de fond
A. Prin Sentinţa nr. 6308 din 1 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă excepţia de tardivitate a acţiunii şi a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul T.I., în sensul că a fost constatată calitatea pârâtului de lucrător al securităţii.
B. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanţe
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că nu este întemeiată excepţia de tardivitate invocată, reţinând că textul de lege pe care îşi întemeiază pârâtul excepţia se referă la procedura de verificare a persoanelor care candidează pentru funcţia de preşedinte al ţării.
Pe fondul cauzei, instanţa de primă jurisdicţie a reţinut, din analiza notei de constatare şi a actelor depuse la dosar, că pârâtul a avut gradul de maior în cadrul Direcţiei a III-a, Serviciul 2, Biroul 2 şi a propus lucrarea informativă a unei persoane, deoarece a fost "semnalat ca vizitator al Casei de Cultură a R.F.G. din Bucureşti". De asemenea, s-a reţinut că pârâtul a propus măsuri "în vederea stabilirii naturii relaţiilor lui "R." cu cetăţenie vest-germană "C.", preocupările sale de natură informativă, documentare şi contracarare a acţiunilor ostile ţării noastre.
Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că pârâtul, în calitate de locotenent major în cadrul Direcţiei a III-a, Serviciul 1, Biroul 1, a propus recrutarea unei persoane în scopul încadrării informative a lui "O.M.", fugar, aflat în R.F.G., urmărit că face parte din conducerea emigraţiei române din Freiburg - R.F.G., semnalat că se ocupă cu contractarea cetăţenilor români aflaţi temporar în străinătate.
Instanţa a constatat că, prin faptele sale, pârâtul a adus atingere libertăţii de opinie şi dreptului la viaţă privată.
De asemenea, a reţinut că apărarea formulată de pârât, în conformitate cu care aceste acţiuni aveau ca temei obligaţii de serviciu, nu prezintă relevanţă întrucât din economia O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că, pentru atribuirea calităţii prevăzute de art. 2 lit. A, nu era necesar ca activitatea pârâtului să fi fost una contrară legislaţiei în vigoare în perioada comunistă.
2. Recursul declarat de T.I.
Recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, invocând ca temei juridic al recursului declarat dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul a arătat că nu neagă şi niciodată nu a negat faptul că a fost ofiţer de securitate, în perioada arătată, însă persoana care a făcut cerere a făcut obiectul unor măsuri informativ-operative, planuri realizate numai parţial, având în vedere legătura pe care o avea cu obiectivele "C." şi "E.", identificate ca ofiţeri ai Serviciului de Spionaj Vest-German, aflate la post în România.
S-a arătat că instanţa de fond trebuia să procedeze la cenzurarea Notei de Constatare şi să uzeze de toate mijloacele procedurale în cadrul procesului pentru stabilirea adevărului.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va admite recursul şi rejudecând cauza pe fond, va respinge acţiunea reclamantului, pentru considerentele ce urmează:
În cauza dedusă judecăţii Înalta Curte a constatat că cererea introductivă a reclamantului C.N.S.A.S. nu întruneşte condiţiile pentru legala sesizare a instanţei.
Astfel, prezenta acţiune a avut la bază cererea de verificare nr. P 3340/08 din 01 octombrie 2008 a ofiţerilor care au instrumentat dosarul nr. I 184939, cerere efectuată de numitul B. H., în temeiul art. 6 alin. (1) din ordonanţa aflată în discuţie.
Înalta Curte a constatat fondată critica recurentului, întrucât instanţa de primă jurisdicţie a făcut o interpretare greşită a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) şi (9) din O.U.G. nr. 24/2008.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) din actul normativ invocat, orice cetăţean român sau cetăţean străin care după 1945 a avut cetăţenie română, precum şi orice cetăţean al unei ţări membre a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum şi la alte documente şi informaţii care privesc propria persoană, potrivit acestei ordonanţe şi în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informaţiilor care privesc siguranţa naţională; acest drept se exercită la cerere şi constă în studierea nemijlocită a dosarului şi eliberarea de copii de pe actele dosarului şi de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.
Art. 1 alin. (7) din ordonanţă prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.
Art. 1 alin. (9) din ordonanţă precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1) - (3), (6) şi (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială şi autentică.
Înalta Curte reţine, din interpretarea dispoziţiilor legale arătate, faptul că nu orice persoană poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituţie, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecţi ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte sfera verificării calităţii de lucrător al Securităţii, aceasta este limitată la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu şi a altor persoane.
Înalta Curte are o practică constantă în această materie, fiind statuat că verificarea calităţii de lucrător al Securităţii se face numai cu privire la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu şi la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.
Această concluzie a instanţei de control judiciar este rezultatul analizei amănunţite a dispoziţiilor din O.U.G. nr. 24/2008, care nu prevăd extinderea verificărilor calităţii de lucrător al Securităţii cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate, dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.
Din analiza actelor din dosar, respectiv a Notei de constatare emisă de C.N.S.A.S., rezultă că au fost analizate dosarele informative nr. I 163208, privind pe H. R., R 246333 privind pe A. G., R 840 privind pe S. M., iar cererea de verificare a calităţii de lucrător al securităţii a fost formulată la data de 1 octombrie 2008 de către B. H., pentru dosarele I 210847 şi I 184939 privind pe B. N., tatăl petentului.
Or, Înalta Curte reţine că nota de constatare nr. S/DI/I/3284 din 21 octombrie 2009 întocmită de intimatul-reclamant, ce a stat la temelia sesizării instanţei, se referă la dosare şi persoane străine de cererea declanşatoare a procedurii de cercetare, iar, pe de altă parte, persoana care a sesizat, B.H., pentru cercetarea dosarelor ce privesc o altă persoană cercetată, respectiv B. N., nu are delegarea prevăzută de lege pentru a putea formula această cerere în numele titularului de dosar informativ.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a reţinut că în raport de probatoriul administrat, cererea de verificare a calităţii de "lucrător de Securitate", formulată de persoana fizică indicată, nu putea să stea la baza prezentei acţiuni în constatare introdusă de intimat.
Având în vedere nelegala sesizare a instanţei de contencios administrativ cu prezenta acţiune în constatare, Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Pentru toate aceste considerente, instanţa de control judiciar apreciază că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanţa de fond a făcut o interpretare greşită a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) şi (9) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. şi art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează să admită recursul formulat, să modifice sentinţa atacată şi, pe fond, să se dispună respingerea acţiunii în constatare formulată de C.N.S.A.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de T.I. împotriva Sentinţei nr. 6308 din 1 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge ca nefondată acţiunea formulată de C.N.S.A.S.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5576/2013. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 5578/2013. Contencios → |
|---|
