ICCJ. Decizia nr. 5612/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5612/2013
Dosar nr. 967/44/2009*
Şedinţa publică de la 6 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamanta Administraţia Naţională a îmbunătăţirilor Funciare R.A. - Sucursala Teritorială Moldova de Sud a solicitat anularea atât a Procesului-verbal de control financiar nr. 6303 din 16 septembrie 2008 încheiat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Galaţi cu privire la suma de 873.265 RON, cât şi a Deciziei nr. 439 din 24 decembrie 2008 prin care Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a respins contestaţia formulată împotriva Procesului-verbal de control financiar nr. 6303 din 16 septembrie 2008.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin actele administrative contestate, autorităţile pârâte au reţinut neîntemeiat că nu are dreptul să primească subvenţie pentru TVA cuprinsă pe cheltuieli în decontul justificativ nr. 11.245 din 17 septembrie 2008 întocmit pentru perioada ianuarie - august 2008, considerându-se fără temei legal că subvenţia se acordă pentru acoperirea cheltuielilor necesare desfăşurării activităţii şi nu pentru preţurile serviciilor prestate.
Prin Sentinţa nr. 98 din 29 martie 2010, Curtea de Apel Galaţi a respins acţiunea ca nefondată, iar prin Decizia nr. 1076 din 23 februarie 2011, instanţa de control judiciar a admis recursul formulat de reclamantă şi a casat sentinţa atacată cu trimiterea spre rejudecare.
În rejudecare, Curtea de Apel Galaţi, prin Sentinţa nr. 56 din 2 februarie 2012, a respins ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi admis acţiunea în sensul că a anulat Decizia nr. 439 din 24 decembrie 2008 emisă de ANAF Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi a modificat procesul-verbal de Control Financiar din data de 16 septembrie 2008 întocmit de DGFP Galaţi în sensul acordării pentru reclamantă a dreptului la subvenţie pentru suma de 873.265 RON.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâta ANAF, este nefondată, având în vedere că prin Hotărârea nr. 2 din 1 februarie 2007 emisă de Consiliul de Administraţie ANIF RA, în temeiul dispoziţiilor H.G. nr. 1309/2004, Sucursalele Teritoriale al ANIF RA sunt îndrituite să reprezinte Administraţia în faţa instanţelor judecătoreşti.
Pe fondul cauzei, Curtea de apel a reţinut că potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză în primul ciclu de judecată, suma refuzată de către reprezentanţii DGFP reprezintă un cumul al TVA înscrisă pe facturile ce au stat la baza cheltuielilor aferente decontului în sumă de 471.665,59 RON, care nu constituie obiectul decontului justificativ de subvenţie.
De asemenea, s-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că deşi pentru TVA-ul aferent facturilor DGFP Galaţi a refuzat decontarea, neconsiderându-le o cheltuială iar sucursala nu şi-a exercitat dreptul de deducere, totuşi sucursale DGFP judeţene au admis şi avizat pentru acelaşi tip şi pentru acelaşi cont de cheltuială, TVA aferent facturilor, tratându-le ca pe un tot unitar.
Prin urmare, judecătorul fondului a constatat că ANIF Sucursala Teritorială Moldova de Sud a fost tratată diferit din punct de vedere al admiterii cheltuielilor de avizare faţă de procedura aplicată pentru sucursalele teritoriale Dobrogea, Argeş, Moldova de Nord, Mureş, Olt Superior, Argeş, Buzău, Dunăre, Olt, în sensul că i s-a refuzat acoperirea cu subvenţie a cheltuielilor ce reprezintă TVA din facturile de la furnizori, ceea ce celelalte DGFP judeţene (Constanţa, Giurgiu, Iaşi, Braşov, Prahova şi Dolj) au admis.
Conchizând, prima instanţă a constatat că pentru a se asigura o aplicare unitară în întreaga ţară a regimului de impunere mixt de impozitare, conform art. 147 alin. (3), (4), (5) din C. fisc., se impune ca ANIF RA Sucursala Teritorială Moldova de Sud să fie îndreptăţită la primirea subvenţiei în sumă de 873.265,00 RON reprezentând cheltuială efectiv realizată.
Împotriva Sentinţei nr. 56 din 2 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs în termen legal pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei, în principal ca fiind formulată de o persoană fără calitatea procesuală activă şi în subsidiar ca neîntemeiată.
S-a învederat, prin motivele cererii de recurs formulate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, că sentinţa atacată este nelegală, fiind pronunţată cu aplicarea greşită a legii, în primul rând datorită faptului că în mod eronat a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei care este unitate fără personalitate juridică a Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare R.A. S-a arătat că a motivat greşit instanţa de fond că respingerea excepţiei se impune în considerarea prevederilor O.U.G. nr. 82/2011 în baza căreia ANIF RA s-a reorganizat, atribuţiile Sucursalei Teritoriale Galaţi fiind preluate de Filiala de Îmbunătăţiri Funciare Galaţi, în condiţiile în care această ordonanţă de urgenţă a intrat în vigoare la data de 30 octombrie 2011 iar pentru termenul de judecată din data de 24 noiembrie 2011 au fost depuse la dosar precizări redactate şi datate 23 noiembrie 2011, tot de către Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare R.A. Sucursala Teritorială Moldova Sud şi nu de Filiala de Îmbunătăţiri Funciare Galaţi.
Cât priveşte fondul cauzei, recurenta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi a susţinut că instanţa de fond s-a rezumat la însuşirea ad literam a concluziilor raportului de expertiză efectuat în litigiu, şi la înşiruirea de fapte şi argumente prin menţionarea cu titlu de exemplu a altor sucursale teritoriale. Considerentele instanţei de fond, în sensul că reclamantei i-a fost refuzată acoperirea cu subvenţie a cheltuielilor ce reprezintă TVA din facturile de furnizori, aplicându-i-se astfel un tratament diferit faţă de celelalte sucursale teritoriale, au fost considerate neîntemeiate, pe de o parte datorită faptului că organele de control au aplicat corect prevederile legale în materie potrivit cărora sucursala primeşte subvenţii de la bugetul de stat pentru acoperirea cheltuielilor necesare desfăşurării activităţii şi nu pentru preţul bunurilor livrate şi serviciilor prestate, şi pe de altă parte datorită faptului că instanţa de judecată nu a motivat aceste afirmaţii, fără a cunoaşte cu exactitate ce s-a întâmplat în cazul celorlalte sucursale teritoriale date ca exemplu.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi a considerat că organele fiscale au respins în mod legal la avizarea subvenţiei suma de 853.376 RON, aceste organe constatând în mod întemeiat, în raport de prevederile art. 42 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 138/2004 şi de dispoziţiile art. 9 şi 12 lit. d) din Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1230/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind alocarea şi acordarea subvenţiilor de la bugetul de stat pentru acoperirea unor categorii de cheltuieli necesare desfăşurării activităţilor de îmbunătăţiri funciare, că reclamanta a înregistrat în conturile de cheltuieli întreaga valoare a facturilor primite inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor de bunuri şi servicii necesare pentru realizarea activităţilor prevăzute la art. 41 alin. (4) din Legea nr. 138/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
S-a mai susţinut, de către recurenta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, că nu sunt întemeiate nici apărările reclamantei în sensul că este o persoană impozabilă cu regim mixt ce se încadrează în prevederile art. 147 din C.fisc., organele de control fiscal observând că intimata nu a realizat operaţiuni scutite fără drept de deducere aşa cum sunt cele precizate la art. 141 din C. fisc. Mai mult, a precizat recurenta că reclamanta nu efectuează achiziţii pentru care nu se cunoaşte destinaţia, ele generând cheltuieli stabilite pe baza planurilor tehnice şi a contractelor încheiate cu terţii furnizori, iar decontul justificativ de cheltuieli se întocmeşte lunar, pe baza situaţiilor de lucrări şi a facturilor emise de furnizori. Ca atare, s-a concluzionat că decontul justificativ conţine cheltuieli deja efectuate şi cu destinaţie precisă, fără ca acestea să includă taxa pe valoarea adăugată, şi că în mod corect şi legal sumele cu acest titlu au fost individualizate şi excluse de la decontul de cheltuieli.
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a relevat, prin motivele cererii de recurs, că este netemeinică şi nelegală sentinţa recurată, fiind invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină) şi pct. 9 (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii) C. proc. civ.
A fost criticată, în primul rând, soluţia dată de instanţa de fond asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale a reclamantei, apreciindu-se că în condiţiile în care intimata este o unitate fără personalitate juridică se impunea, şi în raport de prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, admiterea excepţiei şi respingerea acţiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală, activă. S-a arătat că a motivat greşit instanţa de fond că respingerea excepţiei se impune în considerarea prevederilor O.U.G. nr. 82/2011 în baza căreia ANIF RA s-a reorganizat, atribuţiile Sucursalei Teritoriale Galaţi fiind preluate de Filiala de Îmbunătăţiri Funciare Galaţi, în condiţiile în care această ordonanţă de urgenţă a intrat în vigoare la data de 30 octombrie 2011 iar pentru termenul de judecată din data de 24 noiembrie 2011 au fost depuse la dosar precizări redactate şi datate 23 noiembrie 2011, tot de către Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare R.A. Sucursala Teritorială Moldova Sud şi nu de Filiala de Îmbunătăţiri Funciare Galaţi.
Cât priveşte soluţia dată de prima instanţă pe fondul cauzei, recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a învederat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, că aceasta nu cuprinde nici motivele pentru care s-a apreciat că raportul întocmit şi depus urmare a efectuării expertizei contabile este de natură a conduce la stabilirea adevărului în cauză, şi că judecătorul fondului nu şi-a exercitat rolul activ pentru a asigura, prin toate mijloacele, stabilirea adevărului, ci s-a rezumat să-şi însuşească ad literam concluziile raportului de expertiză.
Considerentele instanţei de fond, în sensul că reclamantei i-a fost refuzată acoperirea cu subvenţie a cheltuielilor ce reprezintă TVA din facturile de furnizori, aplicându-i-se astfel un tratament diferit faţă de celelalte sucursale teritoriale, au fost considerate neîntemeiate, pe de o parte datorită faptului că organele de control au aplicat corect prevederile legale în materie potrivit cărora sucursala primeşte subvenţii de la bugetul de stat pentru acoperirea cheltuielilor necesare desfăşurării activităţii şi nu pentru preţul bunurilor livrate şi serviciilor prestate, şi pe de altă parte datorită faptului că instanţa de judecată nu a motivat aceste afirmaţii, fără a cunoaşte cu exactitate ce s-a întâmplat în cazul celorlalte sucursale teritoriale date ca exemplu.
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a considerat că organele fiscale au respins în mod legal la avizarea subvenţiei suma de 853.376 RON, aceste organe constatând în mod întemeiat, în raport de prevederile art. 42 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 138/2004 şi de dispoziţiile art. 9 şi 12 lit. d) din Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1230/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind alocarea şi acordarea subvenţiilor de la bugetul de stat pentru acoperirea unor categorii de cheltuieli necesare desfăşurării activităţilor de îmbunătăţiri funciare, că reclamanta a înregistrat în conturile de cheltuieli întreaga valoare a facturilor primite inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor de bunuri şi servicii necesare pentru realizarea activităţilor prevăzute la art. 41 alin. (4) din Legea nr. 138/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
S-a mai susţinut, de către recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, că nu sunt întemeiate nici apărările reclamantei în sensul că este o persoană impozabilă cu regim mixt ce se încadrează în prevederile art. 147 din C. fisc., organele de control fiscal observând că intimata nu a realizat operaţiuni scutite fără drept de deducere aşa cum sunt cele precizate la art. 141 din C. fisc. Mai mult, a precizat recurenta că reclamanta nu efectuează achiziţii pentru care nu se cunoaşte destinaţia, ele generând cheltuieli stabilite pe baza planurilor tehnice şi a contractelor încheiate cu terţii furnizori, iar decontul justificativ de cheltuieli se întocmeşte lunar, pe baza situaţiilor de lucrări şi a facturilor emise de furnizori. Ca atare, s-a concluzionat că decontul justificativ conţine cheltuieli deja efectuate şi cu destinaţie precisă, fără ca acestea să includă taxa pe valoarea adăugată, şi că în mod corect şi legal sumele cu acest titlu au fost individualizate şi excluse de la decontul de cheltuieli.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare - Filiala Galaţi (fostă Administraţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare - Sucursala Teritorială Moldova de Sud) a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei atacate.
Recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 56 din data de 2 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal sunt nefondate şi urmează a fi respinse, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Se observă, în primul rând, că în mod întemeiat, prin sentinţa recurată, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Sucursala Teritorială Moldova de Sus din cadrul Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare (devenită, ulterior, urmare intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2011 privind unele măsuri de organizare a activităţii de îmbunătăţiri funciare, Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare - Filiala Galaţi), întrucât această parte, chiar dacă potrivit art. 54 alin. (2) din Legea nr. 138/2004 a îmbunătăţirilor funciare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, era organizată ca unitate fără personalitate juridică, avea capacitate de drept administrativ şi era îndreptăţită să formuleze acţiune în contencios administrativ, în condiţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 205 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva actelor administrative vătămătoare, anume Procesul-verbal de control financiar nr. 6303 din 16 septembrie 2009 întocmite de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi - Activitatea de Inspecţie Fiscală (prin care s-a reţinut că ANIF Sucursala Teritorială Moldova de Sud, în perioada verificată, a solicitat subvenţii de la bugetul de stat în sumă de 10.092.285 RON, şi că se avizează la plată subvenţii în valoare doar de 9.219.020 RON), respectiv Decizia nr. 439 din data de 24 decembrie 2008 a Direcţiei generale de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia depusă de Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare R.A. - Sucursala Teritorială Moldova de Sud.
Pe de altă parte, se constată că nu este fondat motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., constând în nemotivarea sentinţei atacate, judecătorul fondului prezentând în considerentele hotărârii, în manieră clară, concisă şi convingătoare, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea sa şi care constituie suportul soluţiei adoptate prin dispozitiv, de admitere a acţiunii reclamantei.
Sub aspectul modului de soluţionare a fondului litigiului se reţine că instanţa de fond a făcut, prin hotărârea atacată, a corectă interpretare şi aplicare a prevederilor legale la circumstanţele de fapt ale cauzei, pe deplin dovedite cu probatoriul administrat (inclusiv expertiza contabilă efectuată de expertul contabil N.Gh., prin care s-a apreciat că reclamanta este îndreptăţită de a primi subvenţia în sumă de 873.265,00 RON reprezentând cheltuiala efectiv realizată, în scopul aplicării în mod unitar pe întreaga ţară a regimului de impunere mixt de impozitare conform art. 147 alin. (3), (4) şi (5) din C. fisc.), procedându-se în consecinţă în mod logic la anularea Deciziei nr. 439 din data de 24 decembrie 2008 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţională de Administrare Fiscală şi la modificarea Procesului-verbal de control financiar din data de 16 septembrie 2008 întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi - Activitatea de Inspecţie Fiscală în sensul recunoaşterii dreptului reclamantei de a beneficia de subvenţie şi pentru suma de 873.265 RON.
Administraţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare R.A. avea dreptul, în temeiul art. 41 alin. (4) din Legea nr. 138/2004 a îmbunătăţirilor funciare, la subvenţionarea de la bugetul de stat, total sau parţial, a cheltuielilor administrative, materiale şi de personal, după cum urmează: a) exploatarea, întreţinerea, reparaţiile şi administrarea amenajărilor de îmbunătăţiri funciare declarate de utilitate publică, care nu sunt amenajări de irigaţii, total de la bugetul de stat; b) acţiunilor de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la construcţiile hidrotehnice, precum şi constituirii stocurilor de materiale şi mijloace de apărare, mijloace de intervenţie şi avertizare, mijloace fixe şi echipamente de protecţie, siguranţă şi cazarmament, care se realizează conform normativelor în vigoare, total de la bugetul de stat; c) reabilitarea infrastructurii aparţinând domeniului public al statului din amenajările de îmbunătăţiri funciare existente sau conservarea obiectivelor de investiţii sistate ori întrerupte temporar, total de la bugetul de stat; d) reabilitarea infrastructurii aparţinând domeniului privat al statului din amenajările de îmbunătăţiri funciare existente, parţial de la bugetul de stat; e) protecţia mediului prin lucrări de îmbunătăţiri funciare şi monitorizarea efectelor acestor lucrări, total de la bugetul de stat; f) informarea publică şi instruirea în domeniul îmbunătăţirilor funciare, parţial de la bugetul de stat; g) funcţionarea sistemului naţional de supraveghere, evaluare, prognoză şi avertizare privind efectele economice şi ecologice ale activităţilor de îmbunătăţiri funciare, total de la bugetul de stat; h) conservarea şi asigurarea pazei amenajărilor de îmbunătăţiri funciare neutilizate, aflate în conservare, total de la bugetul de stat; i) salarizarea personalului prevăzut în statele de funcţii ale unităţii centrale, ale sucursalelor teritoriale şi ale unităţilor de administrare ale Administraţiei, precum şi cheltuielile curente necesare funcţionarii acestora, parţial de la bugetul de stat; j) paza amenajărilor de îmbunătăţiri funciare în afara perioadei de utilizare, total de la bugetul de stat; k) executarea probelor tehnologice, epuizmentelor şi consumul de energie pe perioada nefuncţionării, total de la bugetul de stat.
Organele fiscale au stabilit greşit că din suma totală de 10.092.285 RON solicitată de reclamantă cu titlu de subvenţii de la bugetul de stat se impune neavizarea la plată a sumei de 873.265,00 RON, din care 853.376 RON reprezintă taxa pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor de bunuri şi servicii fără drept de deducere şi 19.889 RON reprezentă cheltuieli aferente pârâtei, întrucât, pe de o parte, ea reprezintă o cheltuială efectiv realizată de către A.N.I.F. R.A. ce trebuie recuperată prin acordarea subvenţiei, atâta vreme cât reclamanta a achitat suma respectivă cu titlu de TVA fără drept de deducere, pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii necesare activităţilor enumerate de art. 41 alin. (4) din Legea nr. 138/2004, şi, pe de altă parte, art. 41 alin. (4) din Legea nr. 138/2004 nu distinge între sumele datorate de Administraţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare R.A. pentru achiziţia de bunuri şi servicii necesare desfăşurării activităţii sale şi taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor achiziţii, pentru care reclamanta nu are drept de deducere.
Menţinerea soluţiei pronunţate de instanţa de fond se justifică, în plus, şi din considerente ce ţin de asigurarea unui tratament fiscal comun tuturor sucursalelor componente ale Administraţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare R.A., în situaţii de natura celor prezentate spre dezlegare în prezentul litigiu, probându-se în dosar că organele fiscale competente din alte judeţe au admis, în favoarea Sucursalelor Teritoriale Dobrogea, Argeş, Moldova de Nord, Mureş Olt Superior, Argeş Buzău, Dunăre Olt, avizarea acordării subvenţiei şi pentru cheltuielile ce reprezintă taxa pe valoarea adăugată din facturile de furnizori.
În raport de cele mai sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză, şi că este temeinică şi legală hotărârea atacată, urmează a se dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi şi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 56 din data de 2 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi şi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţa nr. 56 din 2 februarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5611/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5613/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
