ICCJ. Decizia nr. 5618/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5618/2013
Dosar nr. 3739/1/2012
Şedinţa de la 6 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea supusă revizuirii
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC D.P. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (A.P.D.R.P), a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare, înregistrat la A.P.D.R.P. cu nr. 5609 din 26 martie 2010, prin care s-a stabilit obligarea societăţii reclamante la restituirea sumei de 1.019.387,65 RON, reprezentând sprijin financiar nerambursabil aferent Contractului nr. 650 din 6 aprilie 2006 şi a Deciziei nr. 11415 din 7 iunie 2010 de respingere a contestaţiei formulate de reclamantă împotriva procesului-verbal indicat mai sus.
Prin Sentinţa nr. 164 din 18 mai 2011 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta SC D.P. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, a dispus anularea Procesului-verbal înregistrat la A.P.D.R.P. cu nr. 5609 din 26 martie 2010 şi a Deciziei nr. 11415 din 7 iunie 2010 emisă de A.P.D.R.P., a obligat pârâta la plata sumei de 13.544 RON către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 2044 din 26 aprilie 2012, Înalta Curte a admis recursul declarat de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit împotriva Sentinţei nr. 164 din 18 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, a casat sentinţa recurată şi a respins acţiunea reclamantei SC D.P. SRL Măgureni, ca neîntemeiată.
Pentru hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile legale privind desfăşurarea activităţii de implementare a Programului SAPARD, respectiv Legea nr. 316/2001 şi O.G. nr. 79/2003, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi clauzele Contractului de finanţare nr. C1220133100034 din 12 septembrie 2005, respectiv art. 3, prevăd că eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului care se întinde pe maxim 2 ani, la care se adaugă o perioadă de monitorizare de 5 ani.
De asemenea, instanţa de recurs a constatat că în raport de actele de la dosar referitoare la selecţia de oferte, în speţă nu s-a asigurat un cadru concurenţial adecvat, încălcându-se principiul liberei concurenţe, al transparenţei în utilizarea fondurilor, iar ofertele nu pot fi apreciate ca întocmite obiectiv şi imparţial, existând conflict de interese între două din cele trei societăţi participante la selecţie.
S-a mai arătat în considerentele deciziei atacate că în cauză, firma câştigătoare nu avea obiect de activitate adecvat pentru a desfăşura activitatea dobândită prin selecţia de oferte, acţionând conform traducerii furnizate de A.P.D.R.P. în domeniul producerii de condimente şi sosuri, fabricare de preparate chimice şi alte activităţi, diferite de fabricarea/comerţul cu echipamente de procesare a cărnii, astfel că nu putea participa la selecţia de oferte organizată de reclamantă pentru implementarea proiectului „Investiţie nouă, fabrică de preparate din carne în comuna Măgureni, judeţul Prahova”, prin urmare oferta declarată câştigătoare nu a putut fi apreciată ca fiind a unui furnizor, cheltuiala fiind astfel neeligibilă.
Conform raportului OLAF, a cărui valoare probantă nu a fost contestată, cât şi corespondenţei derulate cu autoritatea pârâtă cu privire la investigaţia asupra ofertelor false depuse şi utilizate de către societăţi în cadrul finanţării din fonduri SAPARD, printre care este enumerată şi reclamanta, ofertele emise în numele companiei italiene S.I.S. SRL, sunt false.
În consecinţă, toate aceste fapte, dovedite de recurentă şi care au condus la emiterea actelor contestate, constituie „nereguli” şi „neregularităţi” în accepţiunea art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 şi art. 17 alin. (1) din contractul de finanţare Anexa I - Prevederi generale -.
În fine, instanţa de recurs a constatat că pot fi reţinute ca fondate argumentele reclamantei în justificarea temeiniciei şi legalităţii acţiunii formulate, întemeiate pe concluziile expertizei judiciare întocmită în cauză.
2. Cererea de revizuire
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire SC D.P. SRL invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuenta a arătat că instanţa de recurs şi-a motivat soluţia pornind de la raportul OLAF şi de la faptul că există o investigaţie asupra ofertelor false, soluţie ce nu este conformă cu realitatea, împrejurare ce rezultă din oferta pe care SC S.I.S. SRL a făcut-o către SC M.P. SRL.
Revizuenta a mai arătat că actul de care se prevalează este probant prin el însuşi întrucât atestă o situaţie contrară celei avute în vedere de către instanţa de recurs, fiind descoperit după pronunţarea hotărârii.
Totodată, revizuenta a arătat înscrisul a existat la data pronunţării hotărârii a cărei retractare se cere, dar a fost ascuns de partea potrivnică întrucât cuprindea o situaţie contrară celei pe care a susţinut-o în faţa instanţei.
În fine, revizuenta a precizat că actul invocat în sprijinul susţinerilor sale, dovedeşte faptul că cele două acte supuse controlului judecătoresc sunt nelegale întrucât selecţia de oferte pe care a organizat-o a respectat dispoziţiile legale.
În opinia revizuentei, la organizarea licitaţiei s-a respectat cadrul concurenţial, întrucât societatea italiană S.I.S. SRL a depus o ofertă identică în anul 2008 la licitaţia organizată de SC M.P. SRL şi a fost declarată câştigătoare, această ofertă fiind actul de care se foloseşte în cadrul prezentei căi de atac. Astfel, susţine revizuenta, este clar că oferta aflată la dosarul licitaţiei pe care a organizat-o, aparţine SC S.I.S. SRL şi că refuzul reprezentantului acesteia de a recunoaşte această împrejurare ar trebui să facă obiectul unei cercetări din partea organelor abilitate.
Mai mult, această ofertă identică cu cea transmisă societăţii revizuentei, a fost declarată câştigătoare, ceea ce înseamnă că SC S.I.S. SRL îndeplinea condiţiile pentru a fi distribuitor de utilaje de procesare de carne. În acest sens, revizuenta a arătat că instanţa nu a cunoscut că SC M.P. SRL care a achiziţionat unelte de la SC S.I.S. SRL, nu a fost obligată de către Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit să restituie fondurile europene primite.
Conchizând, revizuenta precizează că actul invocat dovedeşte că intimata cu rea-credinţă a prezentat instanţei o situaţie de fapt eronată pentru a o convinge de caracterul fondat al cererii de recurs.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii
Examinând cererea în condiţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuentă pentru următoarele motive.
1. Argumente relevante
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.
Cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii, potrivit dispoziţiilor art. 326 pct. (3) C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în cazul în care, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Examinând conţinutul înscrisului invocat de revizuentă, respectiv aşa zisă ofertă către SC M.P. SRL, Înalta Curte constată că acest înscris nu îndeplineşte condiţiile legale impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Astfel, contrar susţinerilor revizuentei, înscrisul invocat nu poate fi apreciat ca fiind un înscris nou în sensul dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. întrucât, chiar dacă ar fi fost cunoscut de către instanţa a cărei hotărâre se atacă, acesta nu ar fi putut conduce la pronunţarea unei alte soluţii, nefiind determinant, în sensul că nu atestă o altă situaţie de fapt decât aceea cuprinsă în actele anterioare analizate de instanţă.
Pe de altă parte, înscrisul invocat de revizuentă nu poate fi apreciat ca fiind înscris nou în sensul dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 5 întrucât nu este îndeplinită condiţia privind imposibilitatea de prezentare a acestuia, în cauză nefiind dovedit nici faptul că ar fi fost reţinut de partea potrivnică şi nici vreo împrejurare mai presus de voinţa părţii, ceea ce este echivalent cu forţa majoră, care trebuie dovedită.
De altfel, însăşi revizuenta susţine că actul invocat este o ofertă emisă chiar de SC S.I.S. SRL către SC M.P. SRL, prin urmare în cauză nu sunt probate aspectele referitoare la existenţa unei împrejurări mai presus de voinţa revizuentei, care să nu-i fi permis acesteia să intre în posesia înscrisului pe durata soluţionării procesului.
Prin urmare, în cauză nu sunt demonstrate aspectele referitoare la depunerea de noi înscrisuri de natură a infirma, pe fond, legalitatea şi temeinicia Deciziei nr. 2044 din 26 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele arătate, în raport cu dispoziţiile art. 322 pct. 5 cu referire la art. 326 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de SC D.P. SRL cu privire la Decizia nr. 2044 din 26 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire de SC D.P. SRL prin administrator judiciar A.I. IPURL împotriva Deciziei nr. 2044 din 26 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5616/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5622/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
