ICCJ. Decizia nr. 5677/2013. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5677/2013
Dosar nr. 9149/2/2011
Şedinţa publică de la 11 iunie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 9149/2/2011 reclamantul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, suspendarea termenelor de realizare dispuse prin deciziei din 5 august 2011 susţinute prin încheierea din 6 octombrie 2011, înregistrată la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din 12 octombrie 2011, emise de Curtea de Conturi a României Departamentul III; anularea măsurilor de la pct. II.1 dispuse în decizia din 5 august 2011 susţinute prin încheierea din 6 octombrie 2011; anularea măsurilor de la pct. II.2 dispuse în decizia din 5 august 2011 susţinute prin încheierea din 6 octombrie 2011; anularea măsurilor de la pct. II.3 dispuse în decizia din 5 august 2011 susţinute prin încheierea din 6 octombrie 2011; anularea măsurilor de la pct. II.4 dispuse în decizia din 5 august 2011 susţinute prin încheierea din 6 octombrie 2011.
În motivarea cererii de suspendare a executării, reclamanta a considerat îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, afirmând că măsurile dispuse prin decizia contestată sunt nelegale iar executarea acestor măsuri ar fi de natură a perturba grav funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi ar afecta grav drepturile legitime ale beneficiarilor sumelor cu destinaţia drepturi salariale.
A arătat reclamanta că prin decizia nr. 13 din 5 august 2011 emisă de Curtea de Conturi a României, Departamentul III, s-a constatat valorificarea necorespunzătoare în anul 2010 a rezultatelor acţiunii de inventariere cu ocazia preluării de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a patrimoniului public şi privat al Administraţiei Sistemului Naţional Antigrindină şi de Creştere a Precipitaţiilor; transmiterea nelegală a dreptului de folosinţă cu titlu gratuit a unor active fixe corporale şi obiecte de inventar; majorarea nejustificată a unor cheltuieli de personal; înregistrarea unor cheltuieli de personal suplimentare nelegale datorită majorării salariul de bază al unor salariaţi cu până la 75%; nerecuperarea de la persoanele vinovate a unor daune plătite în urma unor hotărâri judecătoreşti; nerecuperarea sumei de 258.485,41 RON reprezentând drepturi salariale necuvenite.
Împotriva acestei decizii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat contestaţie, respinsă prin încheierea din 6 octombrie 2011.
A arătat reclamanta cu privire la punctul II.1 al deciziei că nicio altă autoritate statală, nici chiar Curtea de Conturi, nu poate interveni stabilind alte condiţii atât timp cât legiuitorul prin H.G. nr. 841/1995 a prevăzut că pot fi transmise cu titlu gratuit doar acele bunuri aflate în patrimoniul unei instituţii publice, bunuri care nu-i mai sunt necesare dar care pot fi folosite de către o altă instituţie publică sau acele bunuri pe care instituţia nu mai are dreptul să le utilizeze, conform reglementărilor în vigoare. Aceasta, întrucât în procesul de preluare a acquisu-lui comunitar aferent sectorului agricultură, a fost necesară crearea şi dezvoltarea cadrului legislativ pentru sistemul de clasificare a carcaselor, conform Memorandumului Financiar încheiat în 27 iulie 2006 între România şi CE, precum şi a condiţiilor de implementare a acestuia.
În ceea ce priveşte punctul II.2, respectiv recuperarea sumei de 213.747 RON, ca urmare a menţinerii în funcţia de director executiv/coordonator a câte două persoane, a arătat reclamanta că această situaţie a fost creată datorită apariţiei O.U.G. nr. 37/2009 şi a O.U.G. nr. 105/2009, potrivit cărora directorii coordonatori şi directorii coordonatori adjuncţi pentru centrele judeţene Alba, Bihor şi Sălaj au fost numiţi la data de 28 mai 2009, prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, fiind acordate drepturile salariale menţionate în ordinele de numire, majorarea salarială fiind la acea dată de 75%, conform prevederilor art. 7 din Legea nr. 1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.P.I.A.
S-a mai arătat că, prin încheierea contractelor de management la data de 15 august 2009, directorii coordonatori şi directorii coordonatori adjuncţi de la centrele judeţene Alba, Bihor şi Sălaj au beneficiat de un salariu de bază de 1.739 RON, majorat cu 25%.
Reclamantul a susţinut faptul că drepturile salariale au fost acordate cu respectarea în concret a legislaţiei în vigoare la data acordării drepturilor respective, neputându-se reţine o pagubă la bugetul de stat.
Reclamantul a considerat neîntemeiată măsura dispusă la punctul II.3 din decizia din 5 august 2011, arătând că majorarea cu 75% şi plata salariilor funcţionarilor publici din cadrul Corpului de Control al Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale s-a efectuat în conformitate cu ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 1054/2010 şi în temeiul H.G. nr. 606/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare şi a Legii nr. 1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.P.I.A., în mod legal în toată perioada acordată, inclusiv lunile octombrie-decembrie 2010.
Cu privire la punctul II.4 din decizia din 5 august 2011 prin care Curtea de Conturi a dispus luarea măsurilor legale în vederea recuperării cheltuielilor nejustificate în sumă de 55.000 RON reprezentând daune morale şi 12.232 RON obligaţii accesorii aferente acestora plătite de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. În anul 2010 ca urmare a unor sentinţe judecătoreşti definitive şi irevocabile, s-a arătat că daunele morale acordate de către instanţele de judecată au avut la bază declararea O.U.G. nr. 37/2009 şi O.U.G. nr. 105/2009 ca fiind neconstituţionale.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării măsurilor dispuse prin decizia contestată, pârâta a considerat că reclamanta nu face dovada existenţei cazului bine justificat şi nici a pagubei iminente.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 571 din 30 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte acţiunea; s-a anulat decizia din 5 august 2011 în ceea ce priveşte măsura dispusă la pct. II.4.; s-a suspendat executarea deciziei din 5 august 2011 în ceea ce priveşte măsura dispusă la pct. II.4. şi a fost respinsă în rest acţiunea reclamantului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut întemeiată acţiunea în ceea ce priveşte măsura dispusă la pct. II.4, constând în obligarea reclamantei la iniţierea măsurilor legale în vederea recuperării cheltuielilor în sumă de 55.000 RON reprezentând daune morale şi 12.232 RON obligaţii şi accesorii aferente acestora, plătite de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în anul 2010.
A reţinut instanţa fondului că prin decizia Curţii de Conturi din 5 august 2011, s-a dispus iniţierea măsurilor legale în vederea recuperării, inclusiv de la persoanele cu atribuţii şi competenţe în acest sens, a cheltuielilor nejustificate în sumă de 55.000 RON reprezentând daune morale şi 12.232 RON obligaţii şi accesorii aferente acestora, plătite de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în anul 2010 ca urmare a unor sentinţe judecătoreşti definitive şi irevocabile şi a dobânzilor şi majorărilor aferente.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 533 din 2 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 1902 din 15 aprilie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost anulat ordinul nr. 246/2009 prin care M.I. a fost eliberat din funcţia publică deţinută, s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută, fiind obligată reclamanta la plata salariilor cuvenite şi la plata daunelor morale în cuantum de 5.000 RON.
Totodată, s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 50 din 28 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 4078 din 5 octombrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul F.A., în sensul că a dispus anularea ordinului nr. 448/2009, reintegrarea acestuia în funcţia de conducere deţinută anterior şi obligarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de daune morale.
A constatat instanţa de fond că emitentul ordinelor de eliberare din funcţie nu a săvârşit nicio încălcare a dispoziţiilor legale ce reglementează cazurile de încetare a raportului de serviciu ci, dimpotrivă, a emis ordinele contestate în temeiul dispoziţiilor imperative ale O.U.G. nr. 37/2009, declarate ulterior neconstituţionale, astfel că acţiunea este întemeiată atât pe fond, cât şi în privinţa cererii de suspendare a executării măsurii dispusă la pct. II.4, cazul bine justificat fiind reprezentat de însăşi constatarea nelegalităţii măsurii, iar condiţia prevenirii unei pagube iminente este îndeplinită, prin raportare la faptul că eventuala angajare a răspunderii patrimoniale a emitentului ordinelor anulate în contencios administrativ ar expune reclamanta, în situaţia rămânerii irevocabile a prezentei sentinţe, la obligaţia de dezdăunare.
Referitor la măsura dispusă la pct. II.1 din decizia din 5 august 2011, a reţinut judecătorul fondului că, deşi a invocat dispoziţiile C. civ. referitoare la depozit, prevederile anexei nr. 1 la H.G. nr. 841/1995 precum şi dispoziţiile H.G. nr. 267/2004, reclamanta nu avea competenţa de a emite acte administrative pentru transmiterea în folosinţa altei persoane a bunurilor aparţinând domeniului privat al statului, astfel cum rezultă din cuprinsul prevederilor art. 1 şi art. 11 lit. a) din Legea nr. 90/2001, pentru transmiterea în folosinţă gratuită a bunurilor din patrimoniul privat al statului fiind necesară o hotărâre de guvern, aceasta fiind abaterea constatată de echipa de audit.
Referitor la constatările şi măsurile prevăzute la pct. II.2 din decizia contestată, s-a constatat că prin nota privind efectele aplicării O.U.G. nr. 37/2009 de reglementare a unor măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice înregistrată din 4 septembrie 2009, Direcţia Management Resurse Umane a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a făcut cunoscut ordonatorului principal de credite din acea perioadă, uzând şi un punct de vedere al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici anexat Notei, că trebuie luate măsuri de suspendare a directorilor coordonatori şi coordonatori adjuncţi pentru a evita plata a doi directori pe aceeaşi funcţie, iar ordonatorul principal de credite nu a luat nici o măsură pentru a înlătura plata dublă pentru aceleaşi funcţii de conducere la centrele judeţene A.P.I.A., fiind încălcate în acest mod prevederile art. 14 alin. (1)-(3) din Legea nr. 500/2002 a finanţelor publice, cu modificările şi completările ulterioare.
În ceea ce priveşte acordarea eronată a sporului de 75% la salariul de bază în loc de 25% la directorii coordonatori nou angajaţi la centrele A.P.I.A. Sălaj, Alba şi Bihor, s-a arătat în considerentele hotărârii atacate că la data intrării în vigoare a H.G. nr. 606/2009, respectiv 12 iunie 2009, nu s-a corectat majorarea salariului de bază de la 75% la 25%, aşa cum se prevedea actul normativ menţionat, iar corectarea s-a produs începând cu data de 15 august 2009 prin decizii emise de directorul general al A.P.I.A., cu o întârziere de 64 de zile.
Astfel, s-a reţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 606/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare şi Legii nr. 1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.P.I.A.
Raportat la măsura dispusă la pct. II.3 din decizia din 5 august 2011, instanţa a constatat că s-a dispus recuperarea, în condiţiile legii, a cheltuielilor de personal suplimentare nelegale, plătite în perioada octombrie-decembrie 2010, în suma netă de 35.620 RON, precum şi a dobânzilor şi majorărilor aferente, ca urmare a majorării salariului de bază al unor salariaţi cu până la 75%, în condiţiile în care nu îndeplineau cerinţele prevăzute de H.G. nr. 606/2009. A fost apreciată întemeiată sesizarea reclamantei cu privire la eroarea de calcul strecurată în actul de control, în sensul că perioada de raportare ce vizează acordarea sporului de 75% este de 51 de zile şi nu de 70 de zile, însă, s-a reţinut că o atare eroare nu este relevantă din moment ce concluzia însuşită de pârâtă se raportează la îndeplinirea activităţilor specifice domeniului gestionării asistenţei financiare nerambursabile comunitare într-un procent sub 75%.
S-a înlăturat punctul de vedere al reclamantei, potrivit căruia activitatea de pregătire şi instructaj a Corpului de Control al Ministrului este asimilată activităţilor definite de art. 1 din H.G. nr. 606/2009, şi s-a apreciat că în mod legal a reţinut pârâta că timpul alocat îndeplinirii sarcinilor de serviciu este cu mult sub procentul de 75%, respectiv maximum 4 zile în perioada octombrie-decembrie 2010, cu tot cu întocmirea actelor de control, plata sporului fiind nelegală, fiind încălcate prevederile art. 2 lit. a) din H.G. nr. 606/2009.
În fine, Curtea de apel a arătat că, în contextul constatării pe fond a legalităţii măsurilor criticate, nu se poate vorbi de existenţa cazului bine justificat, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Curtea de Conturi a României, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul declarat de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a legii sub două aspecte: primul vizează greşita admitere a cererii de suspendare în raport de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi al doilea aspect priveşte greşita anulare a măsurii dispuse la pct. II.4 din decizia din 5 august 2011.
În ceea ce priveşte măsura suspendării, recurenta-pârâtă arată că în mod nelegal a fost admisă cererea de suspendare în condiţiile în care nu erau îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atât în ceea ce priveşte existenţa unor cazuri bine justificate şi iminenţa producerii unei pagube. Se arată că în cauză nu există motive temeinice care să infirme prezumţia de legalitate a deciziei contestate care a fost emisă cu respectarea prevederilor legale în vigoare ca urmare a finalizării controlului desfăşurat, în urma căruia au fost constatate abateri de la legalitate şi regularitate şi s-a dispus remedierea acestora, iar suspendarea procedurii de lucru a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi a României reprezintă o prejudiciere a bugetului de stat.
Recursul declarat de recurentul-reclamant Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte soluţia de admitere în parte a acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recurentul-reclamant arată că în mod greşit prima instanţă a respins cererea de anulare a pct. II.1, II.2 şi II.3 din decizia din 5 august 2011 solicitând modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul admiterii în totalitate a acţiunii.
În ceea ce priveşte măsurile prevăzute la pct. II.1, recurentul arată că în mod greşit instanţa de fond nu a ţinut cont de obiectivul privind stabilirea unui sistem de clasificare a carcaselor conform cu cerinţele U.E. constatând că pentru transmiterea în folosinţă gratuită a bunurilor din patrimoniul privat al statului este necesară o hotărâre de guvern, aceasta fiind abaterea constatată de echipa de audit.
Totodată, potrivit prevederilor pct. 1 din anexa nr. 1 la H.G. nr. 841/1995 cu modificările şi completările ulterioare, „condiţiile şi procedurile de transmitere, fără plată, de la o instituţie publică la altă instituţie publică a unor bunuri aflate în stare de funcţionare, pot fi transmise, fără plată, orice fel de bunuri aflate în stare de funcţionare, indiferent de durata de folosinţă, dacă acestea nu mai sunt necesare instituţiei publice care le are în administrare, dar care pot fi folosite în continuare de altă instituţie publică sau dacă, potrivit reglementărilor în vigoare, instituţia nu mai are dreptul să utilizeze bunul respectiv”.
Precizează că în mod netemeinic şi nelegal instanţa de fond a reţinut necesitatea existenţei unei hotărâri de guvern, atât timp cât prin reglementările în vigoare la acea dată, legiuitorul permitea transmiterea fără plată, la orice fel de bunuri aflate în stare de funcţionare, dacă acestea nu mai sus necesare instituţiei publice care le are în administrare, dar care pot fi folosite în continuare de altă instituţie publică.
Cu privire la măsurile dispuse la pct. II.2 din decizia din 5 august 2011 recurentul arată că prima instanţă nu a ţinut cont că drepturile salariale au fost acordate cu respectarea legalităţii în vigoare la data acordării drepturilor respective.
Prin emiterea O.U.G. nr. 37/2009 şi a O.U.G. nr. 105/2009, s-au creat situaţii în care, pentru o scurtă perioadă de timp, două persoane au avut numirile, pe funcţia de conducere, în conformitate cu dispoziţiile legale la acea dată.
Astfel, prin apariţia O.U.G. nr. 37/2009, funcţiile publice care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrative, precum şi adjuncţii acestora au fost desfiinţate.
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a respectat prevederile instituite de către legiuitor şi a emis acte administrative de eliberare din funcţie a vechilor conducători şi a numit în funcţiile de conducere pe noii conducători cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 37/2009, iar la apariţia O.U.G. nr. 105/2009, din nou Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a trebuit să emită acte administrative de eliberare din funcţie a conducătorilor numiţi în baza O.U.G. nr. 37/2009 şi să emită acte administrative de numire în funcţie a noilor conducători potrivit prevederilor O.U.G. nr. 105/2009.
În acest timp cei numiţi pe funcţie, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 37/2009, şi eliberaţi în baza prevederilor O.U.G. nr. 105/2009, au contestat în instanţă actele administrative de eliberare din funcţie, solicitând instanţei suspendarea actului administrativ până la pronunţarea instanţei cu privire la anularea acestuia.
Astfel, instanţele au dispus suspendarea actelor administrative atacate şi Ministerul Aagriculturii şi Dezvoltării Rurale a fost obligat potrivit sentinţelor date de către instanţele de judecată să dispună suspendarea actelor administrative de eliberare din funcţie şi repunerea celor eliberaţi în funcţiile deţinute, până la pronunţarea instanţei pe fondul cauzei (respectiv anularea actului administrativ).
În situaţia creată Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu putea emite acte de eliberare din funcţie a conducătorilor numiţi în baza O.U.G. nr. 105/2009, întrucât nu avea bază legală în acest sens, astfel, cei numiţi potrivit prevederilor O.U.G. nr. 105/2009 aveau numirea perfect legală iar cei numiţi potrivit O.U.G. nr. 37/2009 şi care deţineau hotărâri ale instanţelor de judecată prin care instanţa a dispus suspendarea actului de eliberare din funcţie, deţineau şi aceştia numirea perfect legal pe aceeaşi funcţie de conducere.
În ceea ce priveşte acordarea eronată a sporului de 75% la salariul de bază în loc de 25% la directorii coordonatori se arată că aceasta a fost legală şi cu respectarea O.U.G. nr. 37/2009 în baza cărora au fost numiţi directorii coordonatori adjuncţi pentru centrele judeţene Alba, Bihor şi Sălaj.
Astfel, la art. 1 alin. (2) din actul administrativ de numire în funcţia publică, era prevăzut că funcţia de director coordonator şi director coordonator adjunct „se exercită în baza unui contract de management încheiat cu ordonatorul principal de credite în subordinea căruia funcţionează Centrul judeţean de plăţi şi intervenţie pentru agricultură, pe o perioadă de maximum 4 ani”.
Astfel, la art. 2 din ordinul de numire este prevăzut că salariul de bază pentru persoanele numite pe funcţiile de conducere menţionate „se stabileşte la nivelul maxim al salariului pentru funcţia de consilier din cadrul ministerelor şi al altor organe centrale de specialitate, respectiv 1.739 RON, la care se adaugă toate drepturile prevăzute de lege pentru funcţia de conducere de director, sporul de vechime şi celelalte sporuri, în condiţiile prevăzute de legislaţia muncii şi de legislaţia aplicabilă centrelor judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti de plăţi şi intervenţie pentru agricultură”.
La data numirii, respectiv 28 mai 2009, A.P.I.A. a acordat directorilor coordonatori şi directorilor coordonatori adjuncţi drepturile salariale nominalizate prin ordinele Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Majorarea salarială fiind la acea dată de 75%, conform prevederilor art. 7 din Legea nr. 1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.P.I.A., iar aceste drepturi au fost menţinute până la încheierea contractelor de management.
Cu privire la măsura dispusă la pct. II.3 din decizia din 5 august 2011, recurentul arată că în mod eronat a apreciat instanţa de fond că timpul alocat îndeplinirii sarcinilor de serviciu prevăzute în fişa postului sunt mult sub 75%.
Astfel, trebuie reţinut faptul că perioada de raportare ce vizează acordarea sporului de 75% este de 51 de zile şi nu de 70 de zile aşa cum în mod greşit este luată în calcul de reprezentanţii Curţii de Conturi: octombrie-7 zile, noiembrie-22 de zile, decembrie-22 de zile, iar atunci când reprezentanţii Curţii de Conturi îşi motivează afirmaţiile din actul de control, a cărui anulare o solicităm, în mod incorect interpretează faptul că atribuţiile specifice domeniului gestionării asistenţei financiare nerambursabile comunitare nu se referă doar la controlul propriu-zis, Corpul de Control al Ministrului în îndeplinirea atribuţiilor specifice domeniului gestionării asistenţei financiare nerambursabile comunitare respectă prevederile O.G. nr. 24/2010 privind controlul operaţiunilor care fac parte din sistemul de finanţare prin Fondul European de Garantare Agricolă care creează cadrul juridic şi organizatoric pentru aplicarea dispoziţiilor Regulamentul (CE) nr. 485/2008 al Consiliului de 26 mai 2008 privind controalele efectuate de către statele membre cu privire la operaţiunile care fac parte din sistemul de finanţare prin Fondul European de Garantare Agricolă.
La dosar, recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României a formulat concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul-reclamant Ministerul Agriculturii ca nefondat şi modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul respingerii în totalitate a acţiunii, astfel cum au fost formulate.
Analizând recursurile declarate, în raport de motivele invocate, Curtea va aprecia pentru următoarele considerente că ambele recursuri sunt nefondate, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv aplicarea greşită a legii.
Recursul declarat de recurenta-pârât Curtea de Conturi a României este nefondat, în cauză fiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea măsurii dispuse la pct. II.4 al deciziei din 5 august 2011 şi respectiv anularea acestei măsuri.
Prin măsura dispusă la pct. II.4, reclamanta a fost obligată la iniţierea măsurilor legale în vederea recuperării cheltuielilor în sumă de 55.000 RON reprezentând daune morale şi 12.232 RON obligaţii şi accesorii aferente plătite în anul 2010 ca urmare a executării unor hotărâri judecătoreşti irevocabile.
În mod corect prima instanţă a apreciat ca fiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atât în ceea ce priveşte existenţa unor cazuri bine justificate cât şi iminenţa producerii unei pagube.
Aceasta deoarece ordinele emise în baza O.U.G. nr. 37/2009 au fost anulate ca urmare a declarării neconstituţionalităţii O.U.G. nr. 37/2009 şi ulterior a O.U.G. nr. 105/2009, prin hotărârile judecătoreşti irevocabile nefiind constatată o culpă a emitentului ordinelor. Pe cale de consecinţă, s-a apreciat corect că suspendarea şi respectiv anularea măsurii se impune pentru a nu se expune reclamantul la obligaţia de dezdăunare în lipsa culpei prevăzute de dispoziţiile art. 84 şi 85 din Legea nr. 188/1999.
Recursul declarat de recurentul-reclamant Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale este nefondat, în cauză fiind legale măsurile dispuse la pct. II.1, II.2 şi II.3 din decizia din 5 august 2011.
Astfel, Curtea apreciază ca fiind corectă abaterea constatată la pct. II.1 din decizie şi anume lipsa unei hotărâri de guvern pentru transmiterea în folosinţă gratuită a unor bunuri din patrimoniul său în favoarea Comisiei de clasificare a carcaselor, organizaţie fără scop lucrativ de interes public.
În ceea ce priveşte măsura dispusă la pct. II.1 din Decizia din 5 august 2011, constând în iniţierea măsurilor care se impun şi recuperarea, conform legii, a cheltuielilor suportate nejustificat de instituţie reprezentând amortizarea activelor fixe uzura obiectelor de inventar estimate în timpul controlului la valoarea de 212.247,54 RON aferente activelor fixe corporale şi obiectelor de inventar transmise contrar legii, în folosinţă cu titlu gratuit în favoarea Comisiei de clasificare a carcaselor de porcine, bovine şi ovine, organizaţie cu personalitate juridică fără scop lucrativ de interes public.
Astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, recurenta, fără a avea la bază un temei legal, a transmis în folosinţa gratuită a unei organizaţii cu personalitate juridică, fără scop lucrativ şi de interes public, active fixe corporale, necorporale şi obiecte de inventar (echipament fix de clasificare a carcaselor de porcine, terminal captură date, echipament IT), având o valoare totală de achiziţie de 300.868,01 RON. De asemenea, s-a mai constatat faptul că unul dintre activele fixe corporale a fost înregistrat în evidenţa contabilă a recurentului cu o întârziere de 1 an şi 9 luni de la data recepţiei lui şi la o valoare diminuată în mod corespunzător.
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a transmis în folosinţă gratuită bunuri aparţinând domeniului privat al statului (active fixe, corporale, necorporale şi bunuri de natura obiectelor de inventar) fără a avea la bază un act administrativ emis în regim de putere publică de Guvern (autoritatea care exercită dreptul de proprietate asupra bunurilor aparţinând domeniului privat al statului).
Astfel cum rezultă din prevederile art. 1 şi art. 11 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare şi cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, pentru transmiterea în folosinţă gratuită a bunurilor din patrimoniul privat al statului este necesară o hotărâre de guvern.
Curtea nu va reţine apărările recurentului-reclamant deoarece îndeplinirea obligaţiei impusă de cerinţele Uniunii Europene nu exonerează pe reclamant de necesitatea existenţei unei hotărâri de guvern pentru transmiterea în folosinţă gratuită a bunurilor din domeniul privat al statului.
În ceea ce priveşte măsura de la pct. II.2, aceasta a fost apreciată ca legală, deoarece drepturile salariale au fost acordate cu nerespectarea legislaţiei în vigoare.
Prin măsura de la pct. II.2 din decizia din 5 august 2011 s-a dispus luarea măsurilor legale pentru recuperarea, în condiţiile legii, a cheltuielilor personal majorate nejustificat cu suma de 213.747 RON (167.567 RON salarii şi 46.180 RON contribuţii aferente), la Centrele Judeţene ale A.P.I.A. Maramureş, Sălaj, Alba, Iaşi şi Tulcea, ca urmare a menţinerii în funcţia de director executiv/coordonator a câte două persoane, precum şi a sumei de 20.409 RON, ca urmare a majorării salariilor de bază ale conducătorilor centrelor Sălaj, Alba şi Bihor cu 75% în loc de 25%, cât era legal.
Referitor la menţinerea pe funcţia de director la centrele judeţene Maramureş, Sălaj, Alba, Iaşi şi Tulcea a câte două persoane, plătindu-le salarii în mod nelegal, în mod corect a stabilit instanţa de fond că măsura dispusă de Curtea de Conturi este temeinică şi legală.
Astfel, în fapt, A.P.I.A. central, cu adresa din 9 iulie 2009 a făcut cunoscut Direcţiei Management Resurse Umane a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, director L.A.J., că cererea de suspendare a executării deciziilor emise de reprezentantul legal al A.P.I.A. au fost admise de către curţile de apel competente şi, conform legii contenciosului administrativ, directorii executivi în cauză au fost reintegraţi pe funcţiile deţinute anterior.
În acest sens sunt şi considerentele instanţei de fond care, în mod corect a reţinut faptul că prin nota privind efectele aplicării O.U.G. nr. 36/2009 de reglementare a unor măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice înregistrată din 4 septembrie 2009, Direcţia Management Resurse Umane a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a făcut cunoscut ordonatorului principal de credite din acea perioadă, I.S., uzând şi un punct de vedere al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici anexat notei, că trebuie luate măsuri de suspendare a directorilor coordonatori şi coordonatori adjuncţi pentru a evita plata a doi directori pentru acea funcţie.
Faţă de acest aspect, în mod corect a reţinut instanţa de fond faptul că „Ordonatorul principal de credite nu a luat nicio măsură pentru a înlătura plata dublă pentru aceleaşi funcţii de conducere la centrele judeţene A.P.I.A., fiind încălcate în acest mod prevederile art. 14 alin. (1)-(3) din Legea nr. 500/2002 prin angajarea unor cheltuieli salariale pentru plata a doi directori pe aceeaşi funcţie”.
În ceea ce priveşte acordarea nelegală a sporului de 75% la salariul de bază în loc de 25% la directorii coordonatori nou angajaţi la centrele A.P.I.A. Sălaj, Alba şi Bihor, prin ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale au fost numiţi directori coordonatori şi coordonatori adjuncţi la aceste centre, persoane care la instituţia la care au lucrat anterior, nu gestionau fonduri comunitare, stabilindu-se drepturile salariale legale la momentul încadrării (mai 2009).
La data intrării în vigoare a H.G. nr. 606/2009 (12 iunie 2009) pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, nu s-a corectat majorarea salariului de bază de la 75% la 25%, aşa cum în mod imperativ prevede actul normativ menţionat. Această corectare s-a produs începând cu data de 15 august 2009 prin decizii emise de directorul general A.P.I.A., cu o întârziere de 64 de zile.
Astfel, cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, nu s-au respectat dispoziţiile art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 606/2009 potrivit cărora salariile de bază ale personalului nou-încadrat prin concurs sau examen, în structurile prevăzute la art. 2 şi care îndeplineşte criteriile prevăzute în cadrul aceluiaşi articol se majorează cu 25% faţă de cele prevăzute de lege, până la prima evaluare a performantelor individuale realizată în condiţiile legii. Salariile de bază ale personalului al cărui raport de serviciu se modifică prin transfer sau detaşare de la alte instituţii care nu gestionează fonduri comunitare se majorează cu 25% faţă de cele prevăzute de lege, până la prima evaluare a performanţelor profesionale individuale realizată în condiţiile legii”.
În ceea ce priveşte măsura dispusă la pct. II.3 din decizia din 5 august 2011, aceasta a fost apreciată ca fiind corectă.
Prin măsura dispusă la pct. II.3 din decizia menţionată, s-a stabilit în sarcina recurentului, obligaţia de recuperare, în condiţiile legii, a cheltuielilor de personal suplimentare nelegale plătite în perioada octombrie-decembrie 2010, în sumă netă de 35.620 RON, precum şi a dobânzilor şi majorărilor aferente ca urmare a majorării salariului de bază al unor salariaţi cu până la 75%, în condiţiile în care nu îndeplineau cerinţele prevăzute de H.G. nr. 606/2009.
Pentru celelalte persoane încadrate care au beneficiat de majorarea salariului de bază cu 75% şi pentru care nu există o evidenţă clară din care să rezulte îndeplinirea cerinţei prevăzute de lege pentru acordarea acestei majorări respective din care să rezulte că din totalul obiectivelor şi atribuţiilor de serviciu au alocat minimum 75% din atribuţiile specifice domeniului gestionării asistenţei financiare nerambursabile comunitare prevăzute în fişa postului, se vor stabili proceduri care să justifice majorarea de salariu acordată.
În eventualitatea în care şi la celelalte categorii de personal vor fi identificate persoane care au beneficiat nelegal de majorarea salariului de bază cu 75%, se vor luat măsuri de recuperare a sumelor încasate necuvenit.
În fapt, la data de 3 noiembrie 2010 a fost emis ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 1054 prin care se aprobă, începând cu data de 21 octombrie 2010 la un număr de 16 salariaţi ai Corpului de control, majorarea salariilor cu 75%.
În mod corect a reţinut instanţa de fond că „În conformitate cu criteriile stabilite la art. 2 lit. a) din H.G. nr. 606/2009, salariaţii pot beneficia de sporul de 75% la salariul de bază dacă au atribuţii specifice domeniului gestionării asistenţei financiare nerambursabile comunitare prevăzute în fişa postului, reprezentând minimum 75% din totalul obiectivelor şi atribuţiilor de serviciu şi pentru îndeplinirea cărora alocă minimum 75% din timpul total alocat îndeplinirii tuturor atribuţiilor de serviciu prevăzute în fişa postului”.
Astfel, din verificarea fişei posturilor şi a activităţilor propriu-zise desfăşurate de cei 16 salariaţi în perioada octombrie-decembrie 2010, s-a constatat că timpul alocat îndeplinirii sarcinilor de serviciu este cu mult sub procentul de 75% dintre 4 zile din 70, cu tot cu întocmirea actelor de control, astfel că plata sporului de 75% dintre cei 16 salariaţi ai Corpului de control al ministrului pe perioada octombrie-decembrie 2010 a fost apreciată ca nelegală, fiind încălcate prevederile art. 2 lit. a) din H.G. nr. 606/2009.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Curtea de Conturi a României împotriva sentinţei nr. 571 din 30 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 567/2013. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5679/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
