ICCJ. Decizia nr. 5784/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5784/2013
Dosar nr. 4252/2/2011
Şedinţa publică din la 18 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti secţia a VIII contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea calităţii de lucrător al Securităţii a pârâtului C.I.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut, în esenţă, că pârâtul, având gradul de locotenent major în cadrul I.J.S. Harghita, a propus luarea unor măsuri informativ - operative asupra unei persoane, fost condamnat politic, acţiunile acestuia fiind de natură a îngrădi drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 911 din 10 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului C.N.S.A.S. şi, în consecinţă, a constatat calitatea pârâtului C.I. de lucrător al Securităţii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a descris dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 şi ale art. 28 Și 35 din Constituţia României din 1965, concluzionând că prin supravegherea şi urmărirea repetată, sistematică din partea Securităţii şi a colaboratorilor săi, drepturile prevăzute de Constituţia din anul 1965 dobândeau un conţinut iluzoriu, prin restrângerea lor
3. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei nr. 911 din 10 februarie 2012 a formulat recurs pârâtul C.I., solicitând casarea acesteia şi respingerea cererii reclamantului, invocând, în drept, dispoziţiile art. 299, 304 şi 304¹ C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a ignorat calitatea sa de militar, apărător al legii şi nu a verificat dacă au existat raţiuni legale pentru luarea de măsuri faţă de persoana la care se referă înscrisurile cauzei; că şi-a atribuit drepturi procedurale pe care Legea 554/2004 şi C. proc. civ. nu i le recunosc, acţionând ca o instanţă extraordinară şi că nu a exercitat un rol activ pentru aflarea adevărului; că nici una dintre persoanele care s-a aflat în atenţia sa, în calitate de ofiţer de informaţii, nu a avut de suportat consecinţe de natură administrativă, civilă sau penală şi că a acţionat strict în scopul prevenirii unor fapte de natură a aduce atingere siguranţei statului român; că aplicarea unei pedepse penale nu este de competenţa instanţei de contencios administrativ; că instanţa de fond a admis în totalitate acuzaţiile reclamantului - intimat, omiţând însă motivele invocate de pârât în apărarea sa.
4. Soluţia instanţei de control judiciar
Analizând argumentele dezvoltate în cererea de recurs, raportat la actele şi înscrisurile cauzei şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente, inclusiv în temeiul dispoziţiilor art. 304¹ C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul fondat şi îl va admite, pentru considerentele ce urmează.
În speţă, este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii
Astfel, prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului C.N.S.A.S. şi, în consecinţă, a constatat calitatea pârâtului C.I. de lucrător al Securităţii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a enunţat dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 şi ale art. 28 Și 35 din Constituţia României din 1965, încheind cu concluzia, generală, că prin supravegherea şi urmărirea repetată, sistematică din partea Securităţii şi a colaboratorilor săi, drepturile prevăzute de Constituţia din anul 1965 dobândeau un conţinut iluzoriu, prin restrângerea lor, fără însă a expune în mod convingător raţiunile pentru care a apreciat, în cauză, că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Cu alte cuvinte, judecătorul nu a examinat în cuprinsul hotărârii recurate relevanţa împrejurărilor şi argumentelor expuse în concret, în speţă, de către reclamant şi pârât, raportat la dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, rezumându-se la enunţarea textelor legale şi la o afirmaţie cu caracter general.
Art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. indică, între elementele de conţinut ale hotărârii judecătoreşti, şi expunerea motivelor de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 parag. 1 din C.E.D.O.
Art. 6 parag. 1 din C.E.D.O. implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.
Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere.
În speţa de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată nu îndeplineşte cerinţele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanţa de fond nu a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale.
În raport de prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nemotivarea este un viciu de formă care atrage nulitatea hotărârii.
O asemenea modalitate de abordare a motivării unei sentinţe echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ceea ce impune, în temeiul art. 312 alin. (5) teza a I- a C. proc. civ. admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Rejudecând, după casare, instanţa fondului va examina îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii unei persoane de lucrător al Securităţii, raportat la argumentele părţilor şi având în vedere şi practica în materie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.I. împotriva Sentinţei civile nr. 911 din 10 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea recurată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5771/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5799/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
